https://www.facebook.com/746389668754420/

Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu

Home
Romania
Bucharest
Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu

Cabinet Individual de Psihologie Clinica si Psihoterapie Centrata pe Persoana

17/11/2025

„Nu pot spune nu. Mă simt vinovată dacă refuz.”

Zilele trecute, o femeie de 33 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune:
„Nu știu să spun nu. Mă trezesc mereu că accept, că mă ofer, că înghit. Și pe urmă mă simt folosită. Dar dacă refuz, mă simt vinovată.”
Pentru mulți adulți, nevoia de a fi acceptați a devenit mai puternică decât nevoia de a fi sinceri. Limita nu este o lipsă de iubire – este o formă de respect de sine. Dar când iubirea a fost condiționată de conformare, orice „nu” pare o trădare.
Terapia centrată pe persoană oferă un spațiu în care refuzul nu este un atac, ci un gest de claritate.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie care, după o lungă perioadă de confuzie, a spus: „Aici am simțit că pot exista și când spun nu.”
Poate că nu trebuie să alegi între a fi bună și a fi sinceră. Poate că autenticitatea este cea mai profundă formă de prezență.
Ai simțit vreodată că, spunând da, te-ai abandonat pe tine?

*p

11/11/2025

Vrei sa te implici voluntar intr-un amplu proiect de informare si pshihoeducatie cu scopul prevenirii consumului de substante, dependentei digitale si bullying-ului pentru elevii din 15 scoli si licee din Sectorul 3 al Capitalei? Vino ca voluntar-suport alaturi de echipa Aliat pentru Sanatate Mintala, care a demarat azi proiectul de preventie “Stiu ca pot” in scoli, si participa alaturi de specialistii Aliat la sesiunile la clasa pe care le vom sustine pana la sfarsitul acestui an scolar.
Avem nevoie de timpul si disponibilitatea ta intre 1-3 ore dimineata sau d**a-masa/seara, cand au loc atelierele, pentru a ajuta echipa Aliat cu impartirea materialelor si a listelor de prezenta, realizarea de poze si alte activitati de suport pentru trainer. Cei curajosi si dornici sa comunice si ei cu elevii pot deveni co-traineri sau chiar traineri, d**a parcurgerea unui atelier de formare pe tema prevenirii comportamentelor nesanatoase in randul elevilor sustinut de un psihoterapeut si formator Aliat.
Oferim training, contract de voluntariat, adeverinta de practica (pentru studentii din sfera socio-umana), transport in comun decontat si un mediu fain si potrivit de dezvoltare personala si umana.
Pentru detalii si inscrieri, puteti apela cu incredere la Daniela Climescu, Coordonatorul activitatilor la clasa din proiectul “Stiu ca pot” - email daniela.climescu@aliatong.ro / tel. (0760) 292 029. Termen: 20 noiembrie 2025.
*Proiectul “Stiu ca pot” este finantat de Primaria Sectorului 3 si va fi implementat de Asociatia Aliat pentru Sanatate Mintala, cu experienta in domeniul prevenirii si tratarii dependentelor, in 15 scoli si licee din Sectorul 3, pana in 2026. Initiativa vizeaza minimum 2.500 de elevi, care vor avea parte de ateliere de psihoeducatie, grupuri de suport si coaching vocational, dar si parintii si dascalii lor, care vor fi trainuiti sa inteleaga si sa gestioneze situatiile de risc din adolescenta.

10/11/2025

„Îmi vine să țip, dar nu am voie”

Zilele trecute, o adolescentă de 14 ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune cu o voce tensionată:
„Uneori îmi vine să țip. Să dau cu ceva. Dar nu pot. Dacă o fac, se supără toată lumea. Așa că îmi țin totul în mine.”
Adolescența este o vârstă a intensității. Nu pentru că ceva este greșit, ci pentru că se naște o lume interioară vastă, iar canalele prin care ea poate fi exprimată sunt adesea blocate. Când furia este interzisă, ea se transformă în noduri de tăcere, anxietate sau autojudecată.
Terapia centrată pe persoană nu cere reținere – oferă permisiune. Permisiunea de a simți fără rușine.
Carl Rogers ne povestește despre o adolescentă care, după câteva luni, a spus: „Aici nu mă simt periculoasă când spun că sunt furioasă.”
Poate că furia nu este un pericol, ci o formă de a cere spațiu – acolo unde nu a existat niciodată destul.
Ai avut vreodată nevoie să strigi, dar ți-ai spus că nu ai voie?

*p

03/11/2025

„Nu mai vreau să merg la bunici. Ei spun că sunt obraznic.”

Zilele trecute, un băiat de 6 ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune cu voce joasă:
„Nu mai vreau la bunici. Ei spun mereu că sunt obraznic. Dar eu doar mă joc și uneori vorbesc tare. Mă simt rău când spun asta...”
Pentru mulți copii, prima invalidare vine din neînțelegerea exprimării vii. Joaca energică devine „obraznicie”, curiozitatea devine „obrăznicie”, intensitatea devine „prost-crescut”. Astfel, copilul începe să creadă că spontaneitatea lui este o problemă.
Terapia centrată pe persoană oferă copilului un spațiu în care nu este corectat pentru ceea ce simte. În acel loc, nu trebuie să fie altcineva pentru a fi iubit.
Carl Rogers ne povestește despre un băiețel care, după câteva întâlniri, a spus: „Aici nu mă ceartă nimeni când sar și râd.”
Poate că nu este vorba despre a-i învăța pe copii să fie mai cuminți, ci despre a învăța să le ascultăm bucuria fără să o reducem.
Ți s-a spus vreodată, copil fiind, că ești prea agitat, când de fapt voiai doar să fii auzit?

*p

27/10/2025

„Mi-au spus că sunt puternică. Dar în fiecare seară plâng.”

Zilele trecute, o femeie de 70 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune:
„Toată lumea mă admiră. Au spus că sunt o stâncă – după moartea soțului, după boală, după tot. Dar în fiecare seară, când sting lumina, plâng. În tăcere. Nu pentru că sunt slabă. Ci pentru că sunt singură.”
Longevitatea emoțională nu înseamnă absența durerii, ci capacitatea de a o ține în viață. Dar și rezistența are nevoie de o bancă pe care să se odihnească. Iar uneori, ceea ce admirăm la ceilalți este tocmai ceea ce nu ne permitem nouă înșine: fragilitatea.
Terapia centrată pe persoană nu cere explicații. Primește lacrima ca pe un cuvânt vechi, abia acum rostit.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie în vârstă care a spus: „Aici nu mă simt slabă când spun că mă doare.”
Poate că nu puterea ne vindecă, ci permisiunea de a nu fi puternici tot timpul.
Ți s-a spus vreodată că ești admirabil – într-un moment în care tu nu mai puteai duce nimic?
*p

20/10/2025

„Când sunt singură, mănânc orice. După, mă simt vinovată.”

Zilele trecute, o femeie de 28 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune:
„Ziua mă abțin, dar seara, când rămân singură, mănânc compulsiv. După aia mă simt și mai urâtă. Și rușinată. Și tristă.”
Tulburările de comportament alimentar nu sunt despre foame. Sunt despre absență, control, suferință nerostită. Despre momente în care mâncarea devine singurul loc în care durerea poate fi ținută fără să explodeze.
Terapia centrată pe persoană nu oferă soluții rapide – oferă siguranță. Locul unde rușinea se poate arăta și totuși să nu fie respinsă.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie care, după o lungă pauză, a spus: „Aici simt că pot să vorbesc despre mine fără să mă judeci.”
Poate că uneori, schimbarea începe nu cu voință, ci cu un spațiu în care nu mai trebuie să te ascunzi.
Ai simțit vreodată că durerea ta s-a ascuns într-un obicei pe care nu-l poți opri?
*p

13/10/2025

„Mi-e rușine că nu sunt ca ceilalți”

Zilele trecute, un adolescent de 15 ani intră în cabinet și spune, privindu-se în podea:
„Parcă sunt stricat. Nu-mi place ce le place lor, nu râd când râd ei. Mă simt diferit și mi-e rușine.”
Rușinea este forma prin care învățăm să ne ascundem de ceilalți pentru a supraviețui în grup. Dar când este prea devreme, devine o închisoare – una în care nu mai știm cm arătăm în afară de felul în care ne mascăm.
Terapia centrată pe persoană nu cere adolescentului să se conformeze. Îl așteaptă acolo unde este, fără presiune.
Carl Rogers ne povestește despre un adolescent care, după o perioadă de tăcere, a spus: „Aici nu mă simt defect.”
Poate că nu trebuie să ne schimbăm pentru a fi acceptați, ci să fim primiți exact așa cm suntem – ca să ne putem schimba în mod real.
Ți s-a întâmplat, în adolescență, să te simți în plus chiar și printre oameni?
*p

10/10/2025

Astăzi este Ziua Mondială a Sănătății Mintale — un moment de reflecție colectivă asupra felului în care ne îngrijim (sau uităm să ne îngrijim) lumea interioară.
Sănătatea mintală nu înseamnă doar absența tulburărilor, ci și prezența echilibrului, a conexiunilor autentice și a capacității de a ne simți în siguranță în propria viață.

Fiecare persoană are un drum unic — uneori clar, alteori plin de obstacole invizibile. Vorbind despre ceea ce trăim, cerând sprijin atunci când e nevoie și cultivând spații de ascultare reală, contribuim la o cultură în care sănătatea mintală contează cu adevărat.

💚 Astăzi, ne reamintim că a avea grijă de noi înșine și unii de alții este un act de curaj și de solidaritate umană.

06/10/2025

„Mi-e dor de mami, dar nu pot plânge la grădiniță”

Zilele trecute, un băiețel de 5 ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, cu ochii mari:
„Mi-e dor de mami... dar dacă plâng, ceilalți râd de mine. Așa că înghit lacrimile.”
Copiii nu renunță la emoții, ci le ascund. Dorul nu dispare, ci se învață să stea înăuntru, nerostit. Așa începe distanțarea de sine – cu o lacrimă oprită în gât și cu gândul că a simți este greșit.
Terapia centrată pe persoană nu obligă copilul să plângă – îi arată că este în regulă să o facă. Că lacrima nu este slăbiciune, ci limbajul sincerității.
Carl Rogers ne povestește despre un băiețel care, la finalul unei ședințe, a spus: „Aici nu trebuie să fiu curajos tot timpul.”
Poate că dorul devine mai ușor de dus când cineva îl aude, fără să încerce să-l oprească.
Ți s-a spus vreodată, copil fiind, că ești curajos pentru că nu plângi?
*p

29/09/2025

„După ce mi-a murit fiul, m-am oprit înăuntru”

Zilele trecute, un bărbat de 75 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune:
„Fiul meu a murit acum zece ani. De atunci, n-am mai simțit nimic. Răsuflu, mănânc, vorbesc... dar pe dinăuntru nu se mai întâmplă nimic.”
Durerea neprocesată nu dispare. Se comprimă în straturi tăcute. Iar în vârstă, când ritmul vieții încetinește, acel gol se face simțit mai puternic. Nu este depresie – este o viață oprită din mers, pentru că nu a avut unde să plângă.
Terapia centrată pe persoană nu cere exprimarea durerii. Doar creează un loc unde aceasta poate fi întâlnită fără grabă.
Carl Rogers ne povestește despre un bărbat în vârstă care, după un lung moment de tăcere, a spus: „Azi am simțit durerea. Dar nu mi-a fost frică de ea.”
Poate că vindecarea nu înseamnă să scapi de durere, ci să fii văzut cu ea – și să simți că nu te rupe.
Ai purtat vreodată o durere atât de mare, încât ai încetat să mai simți orice altceva?
*p

22/09/2025

„Nu știu ce-mi place. Nici nu cred că mai contează”

Zilele trecute, o femeie de 35 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune:
„Când mă întreabă cineva ce-mi place, fac pauză. Nu știu ce să răspund. Am uitat. Sau n-am știut niciodată. Și sincer... nici nu mai cred că e important.”
În adultul care „se descurcă” trăiește uneori un copil care n-a fost întrebat niciodată ce-și dorește. Doar ce trebuie să facă. Iar când această întrebare rămâne fără răspuns, viața devine o listă de sarcini bifate, nu o experiență trăită.
Terapia centrată pe persoană oferă un spațiu în care întrebarea ce-mi place? poate fi rostită fără rușine.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie care, după luni de căutare, a spus: „Am descoperit că îmi place liniștea. Și nu trebuie să cer voie pentru asta.”
Poate că redescoperirea de sine nu începe cu planuri mari, ci cu o întrebare simplă: ce mă atinge?
Ți s-a întâmplat vreodată să te întrebi ce vrei, dar să nu mai simți nimic înăuntru?
*p

15/09/2025

„Îmi vine să fug din propria cameră”

Zilele trecute, un adolescent de 17 ani intră în cabinet și spune, cu o voce stinsă:
„Când sunt singur în camera mea, nu mă mai suport. Simt că o iau razna. Îmi vine să fug, dar nu știu unde.”
Adolescența este deseori o explozie de emoții care nu au încă un alfabet. Și când nu există spațiu pentru a fi conținute, ele devin haos. Izolarea nu este liniște, ci panică surdă. Iar uneori, cel mai înfricoșător loc este chiar propria minte.
Terapia centrată pe persoană oferă un spațiu în care această agitație nu trebuie să fie rezolvată imediat, ci ascultată.
Carl Rogers ne povestește despre un adolescent care, după o perioadă de tăcere, a spus: „Când vorbesc aici, e ca și cm gândurile mele nu mă mai sufocă.”
Poate că uneori, nu avem nevoie de soluții – ci doar de cineva care să rămână alături când ne este cel mai greu să stăm cu noi înșine.
Ai simțit vreodată că îți vine să fugi, dar nu știi de unde anume?
*p

Address

Dionisie Lupu 54
Bucharest

Telephone

+40747832685

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu:

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Bucharest?

Carl R. Rogers (1902-1987)

Este considerat unul dintre cei mai improtanti 6 psihologi ai secolului XX. A fost premiat de catre American Psychological Association in 1956 pentru activitatea de pionierat in cercetarea empirica a psihoterapiei si in 1972 pentru intreaga activitate profesionala. Spre sfarsitul vietii a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.