https://www.facebook.com/746389668754420/

Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu

Home
Romania
Bucharest
Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu

Cabinet Individual de Psihologie Clinica si Psihoterapie Centrata pe Persoana

22/09/2025

„Nu știu ce-mi place. Nici nu cred că mai contează”

Zilele trecute, o femeie de 35 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune:
„Când mă întreabă cineva ce-mi place, fac pauză. Nu știu ce să răspund. Am uitat. Sau n-am știut niciodată. Și sincer... nici nu mai cred că e important.”
În adultul care „se descurcă” trăiește uneori un copil care n-a fost întrebat niciodată ce-și dorește. Doar ce trebuie să facă. Iar când această întrebare rămâne fără răspuns, viața devine o listă de sarcini bifate, nu o experiență trăită.
Terapia centrată pe persoană oferă un spațiu în care întrebarea ce-mi place? poate fi rostită fără rușine.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie care, după luni de căutare, a spus: „Am descoperit că îmi place liniștea. Și nu trebuie să cer voie pentru asta.”
Poate că redescoperirea de sine nu începe cu planuri mari, ci cu o întrebare simplă: ce mă atinge?
Ți s-a întâmplat vreodată să te întrebi ce vrei, dar să nu mai simți nimic înăuntru?
*p

15/09/2025

„Îmi vine să fug din propria cameră”

Zilele trecute, un adolescent de 17 ani intră în cabinet și spune, cu o voce stinsă:
„Când sunt singur în camera mea, nu mă mai suport. Simt că o iau razna. Îmi vine să fug, dar nu știu unde.”
Adolescența este deseori o explozie de emoții care nu au încă un alfabet. Și când nu există spațiu pentru a fi conținute, ele devin haos. Izolarea nu este liniște, ci panică surdă. Iar uneori, cel mai înfricoșător loc este chiar propria minte.
Terapia centrată pe persoană oferă un spațiu în care această agitație nu trebuie să fie rezolvată imediat, ci ascultată.
Carl Rogers ne povestește despre un adolescent care, după o perioadă de tăcere, a spus: „Când vorbesc aici, e ca și cm gândurile mele nu mă mai sufocă.”
Poate că uneori, nu avem nevoie de soluții – ci doar de cineva care să rămână alături când ne este cel mai greu să stăm cu noi înșine.
Ai simțit vreodată că îți vine să fugi, dar nu știi de unde anume?
*p

08/09/2025

„Nu mă mai joc, că mă ceartă dacă mă murdăresc”

Zilele trecute, o fetiță de 6 ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, privind în jos:
„Nu mă mai joc afară. Că mă murdăresc și mama se supără. Mai bine stau cuminte.”
Copiii nu învață doar ce au voie să facă. Învață și ce emoții au voie să exprime. Joaca nu este doar distracție – este limbajul spontan al copilului viu. Atunci când este limitată de frică sau rușine, nu dispare doar joaca – dispare încrederea că este în regulă să fii tu însuți.
Terapia centrată pe persoană nu forțează jocul. Îl invită înapoi, printr-o prezență care nu corectează și nu evaluează.
Carl Rogers ne povestește despre o fetiță care, după câteva întâlniri, a spus: „Aici pot să mă murdăresc și nu se supără nimeni.”
Poate că uneori, primul pas spre libertate este să simți că nu ești greșit doar pentru că ești viu.
Ți s-a spus vreodată, copil fiind, că trebuie să fii cuminte în loc să fii curios?
*p

01/09/2025

Am pierdut pe toată lumea, dar m-am pierdut și pe mine

Zilele trecute, o femeie de 78 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune:
„După ce s-a dus soțul meu, apoi prietenele, apoi sora mea... parcă s-a dus toată viața. Nu mai știu cine sunt. Și nu mai știu cui să spun asta.”
Senectutea aduce cu ea o formă de doliu acumulat. Dar uneori, cel mai greu este să porți acest doliu în tăcere. Să nu fie cineva care să spună: Este firesc să doară. Este firesc să te întrebi cine mai ești.
Terapia centrată pe persoană este, pentru seniori, un loc de re-apropiere de sine. Nu de trecut, ci de prezența vie care mai poate fi atinsă.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie în vârstă care a spus: „De mult nu mai vorbea cineva cu mine ca și cm contez.”
Poate că, în ciuda pierderilor, putem redobândi acea simplă și profundă senzație: exiști și încă ai valoare.
Ai simțit vreodată că nu mai știi cine ești după ce ai rămas singur?
*p

25/08/2025

Când mă gândesc la weekend, mă încordez

Zilele trecute, un bărbat de 38 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune:
„De luni până vineri muncesc. În weekend ar trebui să mă relaxez. Dar corpul meu se tensionează și mai tare. Ca și cm abia atunci vine ce am evitat toată săptămâna.”
În agitația vieții adulte, uneori liniștea devine insuportabilă. Nu pentru că este rea, ci pentru că în lipsa agitației rămânem cu noi înșine. Și dacă acolo este neliniște, fuga devine stil de viață.
Terapia centrată pe persoană nu cere oprirea ritmului, ci ascultarea tensiunii care rămâne când toate se opresc.
Carl Rogers ne povestește despre un bărbat care a spus: „Când sunt singur și e liniște, încep să simt lucruri pe care nu le pot numi.”
Poate că adevărata odihnă nu vine când scapi de toate, ci când te poți apropia de tine fără teamă.
Ți s-a întâmplat să te simți mai tensionat în vacanță decât în zilele de muncă?
*p

18/08/2025

Mă urăsc când nu pot fi cm vor ceilalți

Zilele trecute, o adolescentă de 16 ani intră în cabinet și spune:
„M-am săturat de mine. De cm arăt, de cm sunt. Dacă nu-i mulțumesc pe alții, parcă nu am niciun rost.”
Adolescența este vârsta confruntării cu sine. Iar pentru mulți, această confruntare devine o luptă împotriva propriului corp, propriei voci, propriei existențe. Când iubirea este condiționată, învățăm să ne respingem înainte să fim respinși.
Terapia centrată pe persoană nu vindecă rușinea cu forța. O înconjoară cu acceptare, până când începem să vedem chipul viu din spatele măștii.
Carl Rogers ne povestește despre o adolescentă care, într-o zi, a spus: „Nu știu de ce, dar aici mă simt mai puțin urâtă.”
Poate că vindecarea începe în acel spațiu unde nu ți se cere să fii altfel decât ești.
Ți-ai dorit vreodată, în tăcere, să dispari pentru că nu te simțeai suficient de bun?
*p

15/08/2025

La Mulți Ani tuturor Mariilor!

11/08/2025

Nu vreau să merg la școală, mă doare burta

Zilele trecute, un băiat de 9 ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, ținându-se de burtă:
„Nu vreau să merg azi la școală. Mă doare iar burta. Mereu mă doare în zilele cu test.”
Pentru mulți copii, corpul devine purtătorul de cuvânt al unei suferințe pe care nu o pot numi. Când nu există loc pentru emoții, ele se mută în stomac, în cap, în piept. Și în spatele durerii apare o întrebare nerostită: Este în regulă să spun că mi-e greu?
Terapia centrată pe persoană nu alungă simptomele, ci le ascultă. În acel spațiu, corpul nu este suspect, ci martor.
Carl Rogers ne povestește despre un copil care, după câteva ședințe, a spus: „Când vorbesc cu tine, parcă nu mă mai doare.”
Poate că uneori, primul pas spre bine nu este tratamentul, ci înțelegerea.
Ți s-a întâmplat, copil fiind, să te doară ceva ce nu puteai explica?
*p

04/08/2025

„Am trăit pentru ai mei. Acum nu știu cine sunt.”

Zilele trecute, o femeie de 73 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, cu o liniște apăsată:
„Am avut grijă de părinți, apoi de soț, apoi de copii și nepoți. Toată viața mea am fost acolo pentru ceilalți. Acum stau în casă și nu mai știu ce-mi place. Parcă nu mai știu cine sunt.”
La capătul unei vieți de dăruire, apare uneori o întrebare tăcută: Unde am rămas eu în toate astea? Iubirea oferită altora nu garantează contactul cu sine. Și în absența acestui contact, bătrânețea poate aduce nu liniște, ci confuzie.
Terapia centrată pe persoană nu redă funcții, ci restabilește vocea. Nu reînvață roluri, ci creează un spațiu unde omul poate reapărea în propria poveste.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie în vârstă care, după o lungă tăcere, a spus: „Aici simt că nu mai trebuie să fiu nimeni pentru nimeni.”
Poate că adevărata libertate nu vine atunci când te eliberezi de ceilalți, ci când începi să te regăsești pe tine.
Ai simțit vreodată că te-ai uitat, fără să știi exact când s-a întâmplat?
*p

30/07/2025

🎓 Săptămâna Rogersiană – Ediția a - X- a
Tema: „Psihoterapia, încotro?”
🧠 Așteptări, roluri și procesul terapeutic în Psihoterapia Centrată pe Persoană.

Privind în urmă la cele 10 ediții, devine clar că am crescut împreună. Am traversat teme grele, personale, teoretice, relaționale. Am fost mereu aproape de întrebările esențiale – despre suferință, adaptare, conexiune, sens, vise, visuri.

Anul acesta ne propunem să navigăm între psihoterapia așa cm este descrisă în paradigmele consacrate și intervențiile oferite de inteligența artificială. Cum integrăm perspective noi, dezvoltarea tehnologiei, rafinarea și diversificarea așteptărilor clienților și ale instituțiilor care reglementează psihoterapia?

Sperăm ca aceste întrebări să ne aducă răspunsuri valoroase și să ne îmbunătățească calitatea muncii de psihoterapeut.

Participarea ta este esențială pentru a îmbogăți discuțiile și a aduce perspective diverse asupra tematicilor abordate. Împreună, putem explora provocările actuale și putem contribui la dezvoltarea continuă a psihoterapiei.

Dacă îți este potrivit sau ești numai curios, te așteptăm să fii parte din acest eveniment captivant!

*P

29/07/2025

🗓 Înscrieri și informații privind supervizarea în psihologie clinică
Data de începere: septembrie 2025

Dragi colegi,
Vă invit să parcurgeți cu atenție următoarele precizări înainte de a vă înscrie în cadrul unui proces de supervizare profesională în psihologie clinică:

🔎 Precizări importante:
Verificați autorizarea supervizorului
Înainte de semnarea unui contract de supervizare, asigurați-vă că supervizorul este atestat de Colegiul Psihologilor din România (CPR) în specialitatea pentru care oferă supervizare.

Condiții prealabile pentru supervizare
Pentru a putea intra în supervizare în specialitatea psihologie clinică, este necesar:

să fi absolvit ciclul de licență în psihologie (3 ani);

să fi depus dosarul pentru dreptul de liberă practică la CPR;

să fi fost admiși la un master acreditat în Psihologie clinică.

Durata și structura supervizării
Supervizarea se desfășoară pe o perioadă de 2 ani, cu un total de 100 de ore obligatorii.

Prelungirea perioadei de supervizare
În situații justificate, supervizarea poate fi extinsă până la maximum 5 ani, cu condiția încheierii unui act adițional la contract, care trebuie înregistrat la CPR de către ambele părți (supervizor și supervizat).

Termenul limită pentru obținerea atestatului de autonomie
Dacă, în decurs de 10 ani de la obținerea atestatului de liberă practică, nu reușiți să finalizați procesul de atestare pentru treapta Autonom în psihologie clinică, va fi necesar să reluati întregul proces de atestare de la zero.

Exercitarea profesiei prin CIP (Cabinet Individual de Psihologie)
Deschiderea unui CIP este posibilă imediat după obținerea atestatului de liberă practică în supervizare, fiind chiar recomandată în perioada de supervizare.
❗ Pentru a putea depune ulterior dosarul de atestare pentru treapta Autonom, este necesară o vechime efectivă de practică în cabinet de cel puțin 1 an și câteva luni.

📍 Modalități de desfășurare a supervizării
Format:

Online (Zoom)

Față în față, în cadrul Cabinetului Individual Tudora Sima

Sesiuni individuale sau de grup (maximum 10–12 participanți)

Frecvență:

O sesiune pe lună

Durata: 4 ore

📬 Înscrieri și informații suplimentare
Pentru înscrieri sau întrebări legate de procesul de supervizare, mă puteți contacta:

📧 tudora_sima@yahoo.com
📱 0723 540 116
🌐 Facebook / WhatsApp

Vă aștept cu deschidere și susținere pentru a construi împreună un parcurs profesional solid și responsabil!

Prof. Dr. Tudora Sima
Psiholog clinician – Supervizor acreditat CPR

28/07/2025

„Toată lumea spune că sunt bine. Eu nu mai simt nimic.”

Zilele trecute, o femeie de 40 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, calm:
„Toți îmi zic că mă admiră – că mă descurc cu copiii, serviciul, părinții. Dar eu mă trezesc dimineața și nu simt nimic. Nu mai știu dacă trăiesc sau doar funcționez.”
Pentru mulți adulți, echilibrul devine o mască. Sub aparența controlului se ascunde o disociere tăcută. Nu este depresie în sens clinic – este o deconectare de la sine, de la dorințe, de la emoții. O viață plină, dar fără sevă.
Terapia centrată pe persoană oferă spațiul în care această amorțeală devine mesaj, nu simptom.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie care, după luni de tăcere, a spus: „Cred că mi-am pierdut vocea în timp ce aveam grijă de toată lumea.”
Poate că nu lipsa de sens doare cel mai mult, ci absența unui loc în care să spui: nu mai știu ce simt.
Ți s-a întâmplat vreodată să te trezești într-o viață organizată, dar care nu-ți mai spune nimic?
*p

Address

Dionisie Lupu 54
Bucharest

Telephone

+40747832685

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu:

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Bucharest?

Carl R. Rogers (1902-1987)

Este considerat unul dintre cei mai improtanti 6 psihologi ai secolului XX. A fost premiat de catre American Psychological Association in 1956 pentru activitatea de pionierat in cercetarea empirica a psihoterapiei si in 1972 pentru intreaga activitate profesionala. Spre sfarsitul vietii a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.