22/01/2026
Psihologia este un domeniu profund, nuanțat și care presupune responsabilitate. De multe ori, din exterior, poate părea că informațiile pot fi simplificate și „traduse” ușor în postări scurte, clare și aplicabile imediat. În realitate, lucrurile sunt mult mai complexe.
Un psiholog lucrează cu istorii de viață, mecanisme de apărare, contexte culturale, relații și traume.
Nicio soluție nu este general valabilă. De aceea, atunci când concepte psihologice sunt prezentate în social media, există riscul ca ele să fie înțelese ca adevăruri generale, aplicabile tuturor fără diferențe.
Conținutul online poate informa, poate normaliza anumite trăiri și poate ajuta oamenii să-și pună întrebări importante despre ei înșiși. Însă nu poate înlocui procesul terapeutic, relația construită în timp și spațiul sigur în care emoțiile pot fi explorate în profunzime. Fără dialog, fără feedback și fără context personal, postările sunt doar vorbe goale.
Există și o presiune constantă de a simplifica, de a face lucrurile „ușor de digerat”, de a livra răspunsuri rapide. Psihologia, însă, nu funcționează pe scurtături. Uneori, adevărul terapeutic este inconfortabil, greu de auzit și necesită timp pentru a fi integrat.
Reticența mea ca psiholog față de crearea de conținut nu vine din lipsă de dorință de a ajuta, ci din respect pentru etica profesională și pentru impactul pe care cuvintele îl pot avea. Responsabilitatea este mare atunci când vorbești despre mintea și suferința umană.
De aceea, este important ca informațiile din social media să fie privite ca puncte de orientare, nu ca soluții finale. Dacă ceva din acest conținut rezonează, poate fi un semn bun să fie explorat mai departe într-un cadru terapeutic, unde complexitatea fiecărei persoane își găsește locul.
