28/09/2025
Teama ilogică ce apare din înțelegerea și simtirea iubirii, pătrunde adânc în sufletul nostru. Văzută și înterpretată paradoxal de cei din jur, de la amici la familie, conține un sâmbure de adevăr ce deranjează. Cel ce simte frica de iubire, este deranjat de cel ce ii spune că frica lui este ilogică și atunci intrând în defensivă
Ne întâlnim, cu teroarea profund înrădăcinată, mai ales atunci când suntem înconjurați de gesturi de afecțiune și de o dragoste sinceră.
Leca “Dragostea exprimată,sperie” nevoia de iubire, de conectare, ne oferă senzația de împlinire, dar în același timp, ne împovărează.
Stă în natură umană să ne temem și de ceea ce nu putem controla. Iubirea, cu toată fragilitatea ei, este un cadou dar își aduce și propriii demoni.
În momentul în care partenerul îți oferă bunătate și dragoste, frica nu ezită să-și facă apariția.
Chiar dacă acele sentimente sunt autentice, sporind astfel starea de vulnerabilitate, ne temem să nu fim răniți.
Unii parteneri își construiesc ziduri afective invizibile, temându-se perioade lungi de timp, că fericire efemeră va fi înlăturată.
Leca “Păcatele se șterg când îți pasă cu adevărat de partener,dar temerile rămân”,
teama aceasta iratională ne face să ne îndoim de intențiile celor din jurul nostru.
Nu uita, te rog, tu celălalt care iubește din tot sufletul: omul pe care îl iubești, iubește mai tare temerile, decât pe tine.
Un paradox fascinant al dragostei este că, deși ne dorim să fim iubiți, există momente când ne retragem sub o carapace emoționale.
Efectul psihologic al unui om care ne iubește, ne vorbește și se poartă bine cu noi este un amestec între emoție și anxietate. Inconștient ajungem să ne întrebăm: „Ce vrea de la mine?” sau „Este reală și potrivită această iubire?” incertitudinea devine o temere ce ne împiedică să ne bucurăm de momentele fericite.
Iubirea? Combinație complicată între dorință și frică. Un teritoriu imens și necunoscut, pe care il explorăm cu speranța și curajul, dar și cu anxietatea și îndoiala.
Așa cm Radu Leca învățând că fiecare experiență, oricât de dureroasă, contribuie la formarea identității noastre. Ne afectează felul în care ne raportăm la cei care ne iubesc. Ne face să ne întrebăm dacă suntem suficient de buni pentru toată această afecțiune, dacă putem suporta să fim vulnerabili.
Frica de a nu fi la înălțimea așteptărilor pe care iubirea le impune este un alt aspect al acestui paradox. Un partener care este deschis și sincer cu sentimentele sale provocă o panică subtilă în cei care nu sunt obișnuiți cu atâta deschidere. Cum putem continua să ne iubim atunci când inima ne este greu de împăcat cu firava iluzie că iubirea este o monedă de schimb?
Când evidentiezi iubirea, chiar și prin cele mai simple gesturi, îți expui sufletul riscant în fața unei posibile respingeri.
Act de curaj pur, și totuși, fragilitatea lui ne face să ne străduim să ne protejăm. Nostalgia după cuvintele duioase sunt umbrite de frica de a pierde acel lucru prețios. În momentele de vulnerabilitate extremă, te simți desăvârșit singur.
Acolo, în acele momente, trebuie să ne amintim că iubirea, cu toate aspectele sale complicate, este o forță generatoare. Strălucește ca o stea în întuneric, chiar și atunci când teama încearcă să o stingă. Trebuie să ne deschidem inimile și să ne lăsăm purtați de această energie pozitivă. Chiar atunci când ne temem, există o frumusețe profundă în a fi iubiți.
Conexiunea ce transcende frica și îndoiala. Dragostea se poate reîntoarce la partener, dacă simțim că este reală. Esența tuturor temerilor noastre ilogice: ne temem că iubirea va dispărea, dar, în același timp, iubirea este ceea ce ne face cu adevărat vii.
Tama de iubire, de intimitate și de a fi vulnerabil este parte din natura noastră umană. Iubirea este un cadou prețios, care merită să fie îmbrățișat cu tot sufletul, chiar și în fața incertitudinii. Iubirea este un motiv pentru a merge mai departe, indiferent de temerile care ne bântuie.
