21/01/2026
Interviu cu mine
Masterand fiind paduri cutreieram, sau cm sa iti pui in valoare calitatile de psiholog rezilient.
Una din temele de la masterul de psihologie ECCPCF de la UAIC mi-a oferit posibilitatea de a ma privi in oglinda de consilier. Iata mini interviul cu mine:
1. Ce te-a atras în a alege această facultate/secţie? Cine a avut un rol semnificativ în a te inspira sau a te decide să ajungi aici?
Alegerea acestei specializări este aliniată cu schimbările majore din viața mea. După ani de zile în care am lucrat cu sisteme exacte în IT și cu disciplina corpului în Aikido, am simțit că „următorul nivel” al dezvoltării mele trebuie să fie despre suflet și reziliență. Nu a fost o persoană anume care m-a inspirat, poate Kathleen Kiddo (Parkinson Advocate) și unul din primele videoclipuri de acest tip legate de Parkison pe care le-am văzut – „A mountain at my gate” - https://www.youtube.com/watch?v=cE6gb832ii8. Mai degrabă contextul în care trăiam mi-a arătat că experiența mea de „pacient” și de om care se reinventează poate fi o resursă valoroasă pentru alții. Am ales acest masterat pentru că oferă instrumente concrete — evaluare clinică și consiliere de familie — prin care pot transforma empatia dintr-o trăsătură de caracter într-o profesie.
2. Care este principala motivaţie pentru a deveni consilier? Ce nevoi personale crezi că se vor împlini atunci când vei lucra în domeniu?
Motivația mea principală este aceea de a fi „însoțitorul” pe care mi-aș fi dorit să-l am eu în momentele de cumpănă. Vreau să ajut oamenii să navigheze prin incertitudine, boală sau tranziții bruște. La nivel personal, această profesie îmi împlinește nevoia de sens și de utilitate. Îmi permite să integrez vulnerabilitatea mea (legată de sănătate) și să o transform în putere. Mă ajută să nu mă simt definit de limitările mele, ci de capacitatea mea de a oferi suport, validându-mi identitatea de om care poate contribui activ la binele comunității, dincolo de etichete medicale sau sociale.
3. Aminteşte-ţi de un moment în trecut în care poate ai avut nevoie de ajutor în mod imperios din partea unei persoane semnificative. Ce anume doreai de la acea persoană? Ce anume făcea persoana pentru a-ţi fi de ajutor?
Îmi amintesc momentele de la începutul problemelor mele de sănătate, când incertitudinea era copleșitoare. Nu aveam nevoie de cineva care să-mi spună „va fi bine” (o minciună liniştitoare) sau să-mi ofere soluții practice. Aveam nevoie de prezență. Ceea ce m-a ajutat real a fost capacitatea acelei persoane de a „sta” cu mine în disconfort, de a mă asculta fără să mă judece sau să încerce să mă repare imediat. M-a ajutat faptul că m-a văzut pe mine, Paul, dincolo de simptome. Acea acceptare tăcută și fermă mi-a dat spațiul necesar să-mi găsesc propriile resurse de a merge mai departe.
4. Gândeşte-te la caracteristicile unui bun consilier. Care sunt cele pe care le consideri a fi de maximă importanţă?
Cred că fundamentul este autenticitatea. Un consilier bun nu se ascunde în spatele unei măști de „expert intangibil”, ci este un om asumat, care și-a lucrat propriile umbre. Pe lângă autenticitate, consider vitale:
• Prezența (Grounding): Capacitatea de a rămâne centrat și calm (ca în Aikido) chiar și atunci când clientul este în haos emoțional.
• Empatia conținătoare: Să poți simți alături de client, dar să rămâi suficient de solid pentru a-i oferi siguranță.
• Curiozitatea nejudicativă: Să fii dispus să înțelegi lumea celuilalt exact așa cm o vede el.
5. În acest moment al formării şi al experienţei, cât de pregătit te simţi pentru a intra în profesiunea de consilier?
Mă simt ca un om care a construit o fundație solidă și acum ridică pereții. Experiența de viață (vârsta de 48 de ani, cariera anterioară, provocările personale) îmi oferă o maturitate pe care nu o aveam la 20 de ani, dar știu că mai am de integrat protocoalele clinice specifice.
• Calități/Valori: Sunt caracterizat de reziliență (capacitatea de a mă ridica după lovituri), răbdare (cultivată în ani de zile) și o gândire analitică (din IT) dublată de o sensibilitate umană. Cred cu tărie în demnitatea fiecărei persoane, indiferent de cât de „avariată” se simte.
• Puncte forte vs. Slăbiciuni:
o Punct forte: Capacitatea de a înțelege suferința nu din cărți, ci din proprie experiență. Acest lucru poate crea o alianță terapeutică rapidă și profundă.
o Posibilă slăbiciune: Tendința de a mă implica prea mult sau riscul de a obosi mai repede din cauza condiției medicale. Însă, văd asta și ca pe un avantaj: sunt obligat să îmi gestionez resursele extrem de atent, fiind astfel un model de auto-reglare pentru clienți.
6. Dacă vei termina facultatea cu obiectivul clar de a lucra în domeniul clinic, care este idealul profesional pentru tine? Ce fel de activitate clinică te atrage mai mult? Ce fel de clienţi ai dori să ai? În ce fel de organizaţii ai dori să lucrezi?
Idealul meu profesional este să lucrez la intersecția dintre neuropsihologie și consiliere de familie.
• Activitate: Mă văd lucrând în practică privată sau într-o clinică integrată, oferind suport psihologic nu doar pacienților cu boli neurodegenerative (precum Parkinson), ci și partenerilor lor de viață.
• Clienți: Îmi doresc să lucrez cu adulți și cupluri care se confruntă cu diagnostice dificile sau cu schimbări majore de viață, ajutându-i să își reconfigureze identitatea și să găsească noi forme de funcționalitate și bucurie. Vreau să fiu cel care îi ajută să vadă că viața nu se termină la diagnostic, ci doar se schimbă.
