18/07/2025
Unde e inima e o parte din sn..
18 iulie 1938 - Inima Reginei Maria
Regina Maria, Întregitoarea, și-a făcut testamentul în 1933, la Balcic, unde fiul său, Carol al II-lea, îi stabilise domiciliul forțat. „Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș, lângă iubitul meu soț, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespedea bisericii pe care am clădit-o”, scria. Era vorba despre micuța capelă pe care o ridicase la malul Mării Negre (Stella Maris), la Balcic, „bisericuță simplă”.
Una dintre cele mai mari personalități ale istoriei noastre a trecut la cele sfinte pe 18 iulie 1938, la 63 de ani, după o grea suferință. În acea seară a început și autopsia, din care făceau parte, printre alții, doctorii Nicolae Minovici și Mircea Iliescu.
A fost prelevată inima, pusă într-o casetă mică de argint, octogonală, și învelită de două steaguri, cel al României și al Marii Britanii. Toate acestea au fost introduse, apoi, într-o alta, mai mare, din argint aurit, gravată cu ornamente și pietre prețioase. Fusese făcută la Paris, de către bijutierul Maurice Froment și cântărea 7,573 kilograme.
Conform dorinței testamentare, trupul i-a fost înmormântat la Curtea de Argeș, iar inima, la Balcic, pe 29 octombrie, „într-o minunată zi de toamnă, într-un cadru simplu și impunător”, după cm notau jurnaliștii de la ”Universul”. Tunurile distrugătorului „Regina Maria” au tras 21 de salve , iar gorniștii companiei de marină au sunat stingerea.
În 1940, România pierde Cadrilaterul. Este momentul în care Principesa Ileana, fiica Reginei Maria, decide ca inima să-i fie adusă la Bran, castelul fiind o altă reședință iubită de Întregitoare. Se pare că exista o mai veche dorință a suveranei, netrecută în testament, aceea ca inima să i se odihnească alături de Principele Mircea, fiul său, decedat la doar trei ani, în 1916, de febră tifoidă. Ileana avea în gând să-i strămute trupul fratelui de la Cotroceni la Bran. Distrugătorul „Regina Maria” a adus caseta în țară, aceasta fiind depusă, în 1940, în Bisericuța de Lemn de la Bran, pe care Majestatea Sa o adusese de pe Valea Mureșului, din localitatea Lueriu.
Apoi, în 1941, vis-a-vis de Castelul Bran, pe locul pe care, odinioară, fusese Vama, o firidă dintr-o stâncă a Măgurii Branului e transformată în capelă. Aici, într-un sarcofag de marmură, a fost depusă inima Reginei Maria. Nu se găsea nici la Balcic, nici la Bran, nici lângă Mircea, deși osemintele acestuia aveau să ajungă la Castel în acel an. Se pornește la drum construcția unei mici bisericuțe, asemănătoare celei din Bulgaria. Pe 27 iunie 1947, părintele Arsenie Boca, de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, vine acolo, chemat de Ileana, pentru a sfinți locul. Capela denumită „Inima Reginei Maria”, pictată de renumitul Arthur Verona, nu-i gata, dar slujba se face. În 1948, Principesa Ileana, care lucrase ca voluntar la spitalul de lângă Bran, este izgonită din țară de către comuniști. Inima Reginei nu mai ajunge în capelă, rămâne în munte, iar locul e păzit de noua orânduire pentru ca minunata casetă să nu fie dusă în străinătate. Micuța bisericuță este vandalizată și lăsată în paragină.
În vara lui 1968, comuniștii încropesc o mică ședință locală, întrebându-se ce este în „ascunzătoare” și pleacă într-acolo. E 5 iulie 1968, când directorul Muzeului Bran, Titus N. Hașdeu, însoțit de activiștii de partid, deschid grilajul de fier al locului, apoi, cu o rangă, face același lucru și cu sarcofagul de marmură. Neștiind ce să facă, duc caseta, deteriorată, în casa de bani a Muzeului. După 1990, încercând o justificare, istoricul spune că grilajul era forțat și a trebuit să ia tot ce era acolo... Dar teama e mare, așa că, pentru siguranță, este mutată, în 1971, în luna martie, la Muzeul Național de Istorie a României. Aici este din nou deschisă. Inima Doamnei care făcuse posibilă Unirea de la 1918 ajunge, alterată, într-o cutie de plastic, pe un raft din depozit...
Pe 23 septembrie 2015, printr-o hotărâre adoptată de Guvernul României, caseta de argint în care se află inima Reginei Maria trece de la Muzeul de Istorie la Muzeul Național „Peleș”. Pleacă din București, e escortată de jandarmi călare până la Palatul Regal, apoi se pornește pe drumul ce duce către Sinaia, unde este așezată, definitiv, în Salonul de Aur al Castelului Pelișor.
După 77 de ani, părea că-și găsise liniștea. Deși nu-i nici la Balcic, nici la Bran, iar Mircea nu-i este aproape...
Credit foto: Arhivele Naționale ale României
