07/03/2022
"Clivajul: lumea în alb şi negru a persoanei borderline
Lumea unui borderline, ca şi aceea a unui copil, este împărţită în eroi şi ticăloşi. Rămas copil din punct de vedere emoţional, un borderline nu poate tolera contradicţiile şi ambiguităţile umane; el nu poate reconcilia calităţile bune şi rele ale cuiva într-o înţelegere constantă şi coerentă a acelei persoane. În oricare moment, persoana este fie „bună“, fie „rea“; nu este nimic intermediar, nicio zonă gri.
Nuanţele şi tonurile gradate sunt înţelese cu mare dificultate sau deloc. Iubiţii şi partenerii, mamele şi taţii, fraţii, prietenii şi psihoterapeuţii pot fi idolatrizaţi într-o zi, pentru ca în următoarea să fie complet devalorizaţi şi respinşi.
Când persoana idealizată dezamăgeşte într-un final (aşa cm facem cu toţii mai devreme sau mai târziu), persoana borderline trebuie să-şi restructureze drastic concepţia strictă, inflexibilă. Fie idolul este izgonit în temniţă, fie persoana borderline se izgoneşte pe sine pentru a păstra imaginea „a-toate-bună“ a celuilalt.
Acest tip de comportament, numit „clivaj“, este principalul mecanism de apărare folosit de persoana borderline. Definit tehnic, clivajul este separarea rigidă a gândurilor şi emoţiilor pozitive şi negative despre sine şi ceilalţi; adică, incapacitatea de a sintetiza aceste emoţii. Majoritatea indivizilor pot trăi ambivalenţa şi pot percepe două stări emoţionale contradictorii în acelaşi timp; persoanele borderline pendulează, în mod tipic, înainte şi înapoi, fără a fi deloc conştiente de o stare emoţională atunci când sunt scufundate în alta.
Clivajul creează o cale de scăpare din anxietate: în mod obişnuit, persoana borderline percepe o relaţie sau un prieten apropiat (să-i spunem Joe) ca pe doi oameni diferiţi, în momente diferite. Într-o zi îl poate admira fără rezerve pe Joe cel bun, percepându-l ca fiind în totalitate bun; aspectele lui negative nu există; ele au fost epurate şi atribuite lui Joe cel rău. În alte zile, îl poate dispreţui total şi fără nicio remuşcare pe Joe cel rău, mâniindu-se paroxistic pe răutatea acestuia fără nicio mustrare de conştiinţă — pentru că acum aspectele lui pozitive sunt cele care nu există; el îi merită cu prisosinţă mânia.
Declanşat cu intenţia de a proteja persoana borderline de un baraj de emoţii şi imagini contradictorii — şi de anxietatea încercării de a reconcilia acele imagini —, mecanismul clivajului are deseori, în mod ironic, efectul contrar: rosăturile din ţesătura personalităţii se sfâşie complet; sentimentul propriei identităţi şi al identităţii celorlalţi fluctuează încă mai dramatic și frecvent."
Fragment din cartea" Te urăsc – Nu mă părăsi. Înțelegerea personalității borderline", de Jerold J. Kreisman și Hal Straus
