19/03/2026
Termenul de „narcisism malign” a fost introdus de psihanalistul și psihologul social Erich Fromm în 1964.
Fromm l-a folosit pentru a descrie o „boală psihică gravă”, considerându-l „chintesența răului”. Ulterior, conceptul a fost dezvoltat de psihanalistul Otto Kernberg în 1984 ca un sindrom care combină:
• Tulburarea de personalitate narcisică
• Comportamentul antisocial
• Trăsăturile paranoide
• Agresivitatea egosintonică (agresivitate simțită ca fiind acceptabilă)
Este important de știut că narcisismul malign nu este un diagnostic oficial recunoscut în DSM-5 sau ICD-11, fiind considerat mai degrabă o formă severă a spectrului narcisic.
Dincolo de varianta malignă, narcisismul poate fi înțeles în mai multe feluri. Iată principalele tipuri:
1. Tipurile clinice (spectrul NPD)
• Narcisismul Grandios (Evident): Aroganță vizibilă, sentiment exagerat de importanță, nevoie constantă de admirație. Este stereotipul clasic.
• Narcisismul Vulnerabil (Ascuns): Sensibilitate extremă la critică, stimă de sine scăzută, dar cu un profund sentiment interior de entitlement. Poate fi confundat cu timiditatea.
2. Triada extinsă (Grandios + Vulnerabil + Malign)
• Narcisismul Malign: Cea mai distructivă variantă, care combină grandiozitatea cu lipsa de conștiință, agresivitatea și paranoia.
3. Alte variante descriptive
• Narcisismul Comunitar: Persoana își satisface nevoia de a fi admirată prezentându-se drept cel mai generos și altruist om.
• Narcisismul Somatic: Valoarea de sine este derivată din corp și aspectul fizic.
• Narcisismul Cerebral: Valoarea de sine este derivată din inteligență; persoana se simte cel mai deștept din încăpere.
• Narcisismul Situațional Dobândit (ASN): Trăsături narcisice care apar la maturitate ca urmare a faimei sau succesului (ex: celebrități).
În concluzie, narcisismul este un spectru larg, iar aceste tipare ne ajută să înțelegem nuanțele din spatele comportamentului uman.