Drob de Terapie

31/03/2026

Scrie-mi în comentarii dacă ai avut genul acesta de experiențe și cm ai acționat.

Poate îi este cuiva de folos. ✌🏻

30/03/2026

Eu am avut mereu probleme cu a-mi face poze. Specific poze, pentru că în videouri îmi merge gura, să ne ferească dumnezeu.👹

Am avut o lungă perioadă de timp în care nu mă simțeam neapărat bine cu propria mea imagine, cu corpul meu și mă bucur că după multe sesiuni de stat eu cu mine, aceste lucruri s-au schimbat în bine.

Deci sfatul zilei e fix ăsta: fă-ți poze, căci cel mai scary lucru care s-ar putea întâmpla e să te privești.

Să trăiți, dom’ fotograf și pentru cele mai frumoase cabinete și cei mai mișto coleguți 🫶🏻

13/03/2026

Când un copil desenează o persoană, ne oferă indicii despre imaginea de sine. Cât de mare este figura? Unde este așezată pe pagină? Ce expresie are? Ce spune copilul despre persoana desenată? Uneori, apar teme legate de încredere, siguranță, putere sau vulnerabilitate. Alteori, desenul deschide conversații despre cm se vede copilul pe sine și ce loc simte că ocupă în lume.

Desenul familiei aduce un alt nivel de înțelegere. Aici ne uităm la relații. Cine este desenat primul? Cine este aproape de cine? Există distanță între membrii familiei sau apropiere? Cine lipsește? Cum sunt reprezentați părinții? Dar copilul?
Nu interpretăm niciodată un detaliu izolat. Nu punem etichete pe baza unui desen. Privim imaginea în ansamblu, ascultăm povestea copilului despre desen și integrăm totul în contextul familiei și al evaluării complete.

Pentru mulți copii, este mult mai ușor să deseneze decât să spună direct „mi-e teamă”, „mă simt singur” sau „mă supără ceva acasă”. Prin desen, apar emoții, dorințe, tensiuni sau nevoi care altfel ar rămâne greu de exprimat.

Dacă ai întrebări despre un proces de psihoterapie pentru copilul tău sau nu știi de unde să începi, echipa Therapy Hub este aici pentru tine. 🧡
+40 767 671 013

10/03/2026

🤢 Ești in energie feminină/masculină.

Am auzit deseori specialiști în sănătate mintală care folosesc termeni de genul pentru a explica de ce facem sau nu facem anumite lucruri. Pe lângă faptul că nu au niciun fel de validare științifică în spate, limitează experiența umană în stereotipuri de gen, care de cele mai multe ori dezavantajează femeile. Nu energiile îți definesc comportamentele, ci experiențele anterioare și felul în care le-ai procesat, resursele individuale și contextele în care te afli.

🤮 Trebuie să intri pe vibrația bunăstării.

Expresie care vine mereu de la psihoterapeuții “burghezi” și care este atât de invalidantă. Faptul că ești prost plătit pentru munca pe care o faci se datorează acestui sistem care chiar pe asta se bazează: exploatare și muncă ieftină. Un psihoterapeut ar trebui să fie conștient de aspectele socio-economice și să înțeleagă beneficiile pentru sănătatea mintală a unei lumi corecte și echitabile.

🤢 Trebuie doar să pui limite mai bine.

Da, dar facem psihoterapie. Destructurăm și restructurăm sănătos diferite elemente ale personalității. Dacă fraza asta se tot repetă în procesul tău și observi că nu faci progrese prea mari, întreabă-te dacă lucrezi cu un psihoterapeut competent… Procesele terapeutice înseamnă mult mai mult decât atât și, în orice caz, ca să impui limite într-un mod sănătos, e nevoie să faci psihoeducație și să ai noțiuni prin care să înțelegi mai bine cm te simți.

🤮Toată lumea are anxietate.

Evident că toți experimentăm anxietate, dar situațiile patologice afectează teribil calitatea vieții, iar experiența personală a fiecăruia dintre noi este unică. Și, de asemenea, unde e validarea? Unde e înțelegerea? Dacă îmi reduci experiența personală la acest truism mă întreb în ce stadiu al dezvoltării personale te afli tu.

🤢 Are sens, ești zodia gemeni.

Mai e nevoie să zic ceva aici?

05/03/2026

Și chiar ar fi indicat 🧚

03/03/2026

30/01/2026

27/01/2026

Cum sunteți?
Dacă răspunsul reflex e „bine”, realitatea vă contrazice.
Aproape 1 din 2 români s-au confruntat în ultimul an cu probleme de sănătate mintală.
La tineri, 6 din 10.
Puțini cer ajutor. Din rușine, din lipsă de bani, din stigmatizare.

De la ora 20:00 discutăm despre realitatea pe care o ocolim: violență, lipsă de prevenție, terapie greu accesibilă și un sistem care intervine prea târziu.

Link către episod, în primul comentariu.

27/01/2026

26/01/2026

Dependențele noastre spun multe despre mediul în care trăim.

Adesea tindem să plasăm toată vina pe cei care suferă de aceste reale probleme de sănătate. Într-un mod straniu și redundant, blamăm tot victimele care sunt vulnerabile.

Dar nu ne întrebăm niciodată:

Pe ei cine îi vede? Cine îi înțelege? Cine îi ascultă?

Din ce medii provin ei și cu ce traume sau alte impedimente sociale?

Pentru că mi-e greu să cred că știi să iei decizii sănătoase și să aderi la un stil de viață sănătos când toată viața ți s-au pus piedici și a trebuit să tot supraviețuiești.

Iar noi, statul, nici nu îi ajutăm în vreun fel.

La numărul de dependenți de toate felurile din România, ar trebui să vedem centre de reabilitare la fiecare colț de stradă. Dar ele nu sunt.

Oare ce ne face pe noi înșine să îi respingem? Cred că asta e o temă bună de gândire.