Psihoterapeut și muzicoterapeut Elena Neagu

21/12/2025

Dragilor, luna aceasta nu am fost prea prezentă pe aici, doar așa, în treacăt, am mai tras câte un pic cu ochiul.

Uite așa, zilele au trecut și nu v-am spus despre campania pe care am lansat-o la începutul lunii, prin revista Psychologies: campania dedicată resurselor interioare.
Te invit să citești articolul de mai jos; încă mai ai timp să te înscrii la tombolă.

https://www.psychologies.ro/echilibru-interior/cand-viata-te-copleseste-cum-te-pot-sustine-resursele-interioare-2213656

Adaug o rectificare și o clarificare față de ce este menționat în articol: vor fi doi câștigători, nu unul singur. M-am răzgândit.

Fiecare câștigător va putea alege între o sesiune de Rădăcini Puternice® și lucrul cu tabla sistemică Poarta, o sesiune de 90 de minute. Înainte, vom programa o discuție preliminară telefonică, de 15 minute, pentru a înțelege mai bine problematica și nevoia de lucru.

Tragerea la sorți va avea loc pe 30 decembrie.
Aceste sesiuni sunt fizice și se desfășoară în București.

Formularul de înscriere îl găsiți în articol.

Toți cei care se vor înscrie vor primi pe e-mail un exercițiu de imagerie, ca resursă pe care să o puteți folosi oricând veți simți nevoia, un sprijin în momentele dificile.

Vă las mai jos un poem–exercițiu, un mod prin care puteți revizita trăiri inconfortabile, creând un spațiu pentru procesare, transformare și integrare.

Poem–exercițiu
Când am privit greșeala în față
M-a orbit.
Mi-am acoperit ochii
Și am fugit.
M-am întors mai târziu.
Atunci am privit printre degete,
Ca prin stinghiile unui gard,
Cu teama că voi fi văzută.
Apoi mâinile au coborât încet
De la ochi spre inimă,
Fereastra deschisă prin care pot privi
Fără să orbesc, fără să fug,
Fără să mă mint.
Când am privit greșeala din inimă,
Nu mai era singură,
Nici mare, nici neagră.
În jurul ei erau mici felinare,
Prinse într-o horă.
I-au întins mâna
Și au chemat-o între ele.
Astfel, greșeala a devenit lumină.
De atunci, îmi amintesc
Să nu privesc doar prin grilajul minții,
Ci și prin fereastra inimii.

Puteți înlocui „greșeala” cu o trăire dificilă, cm ar fi rușinea, vina, furia…

Sunt curioasă cm ajunge la voi și cm vă este de folos.

În Ajunul sărbătorilor, vă doresc să creați cât mai multe momente de liniște, bucurie și odihnă!

Când viața ne apasă și simțim că nu mai avem aer, resursele interioare devin ancora care ne readuce la suprafață. Deși stresul, grijile și ritmul obositor par să ne acapareze întreaga energie, adevărul este că fiecare dintre noi are acces la resurse interioare și exterioare care pot t...

01/12/2025

25/11/2025

De prin metrou adunate și la lume date

Azi m-a atins o întâmplare din metrou.

Urcă o bătrânică și se lipește de o mămică tânără, cu bebe în cărucior. Încep să povestească. M-am uitat cu admirație la bătrânică — semăna cu mama, doar că mai vioaie, mai sprintenă. Mai prezentă. Îi ofer locul meu. Refuză. Zice că se ține de bară. Avea și un căruț ca al meu, de piață.

În timp ce vorbea cu acea mamă foarte tânără, înaltă și zveltă, un bărbat spre 60 de ani îi întinde bătrânei o ciocolată.

— Azi e Sfânta Ecaterina. Pentru mama.
— Mulțumesc, spune ea, plăcut surprinsă. Mai mare decât mine?
— Păi era născută în ’27.
— Eu sunt din ’41, răspunde ea, zâmbitoare.

Fix ca mama, îmi zic în gând.

— Înseamnă că sunteți ca etate, așa… între copiii mei, adaugă ea.

Vineri o văd și eu pe mama.

Fiecare are o mamă. Pe pământ. În gând. În inimă.

20/11/2025

https://www.psychologies.ro/echilibru-interior/toleranta-si-respingere-ce-respingem-in-ceilalti-si-ce-evitam-sa-privim-in-noi-2213356?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAc3J0YwZhcHBfaWQMMzUwNjg1NTMxNzI4AAEeL4NT-BhWOakp8EEOs2MptypqOH5CmWF7w0djK5JWxMaLaGNQreVA5Pjwx_Q_aem_LKHov13JnsxMgaKOqcavpg

Toleranță și respingere sunt două reacții umane care apar în fiecare zi, adesea fără să le înțelegem pe deplin. Felul în care ne uităm la ceilalți – cu deschidere sau cu judecată – spune, de fapt, foarte multe despre părțile noastre nevăzute, despre vulnerabilitățile pe care ...

15/11/2025

Ce fac eu când nu ies din casă sâmbăta, când nu fac nici mâncare, nici curățenie 🫢

02/11/2025

Generozitate

Îmi dau timp:
Timp în care să pășesc,
timp în care să respir,
timp în care să admir,
timp în care să privesc,
timp în care să gust,
timp în care să zâmbesc,
timp în care să plâng.

Când sunt generoasă cu mine,
nu îmi lipsește nimic.

Sambodhy Village
Bughea de Sus

10/10/2025

“La origine, Gestalt-terapia se dorește a fi o a doua teorie a învățării.
În mod frecvent, învățarea se realizează linear și progresiv: memorarea unui text sau accelerarea mișcărilor. Gestalt dorea să demonstreze că anumite învățări se produc brusc: descoperirea unui cub pe o suprafață plană sau profiluri și o vază pe același desen.
Dar și înțelegerea spontană a ceva ce mi se explică de cinci minute sau localizarea unui magazin într-un cartier pe care nu-l cunosc.
Contribuția cea mai importantă s-a dezvoltat însă progresiv, mai ales din punctul de vedere al Gestalt-terapiei lui Perls.
Datul sensibil (ceea ce auzim sau vedem), numit aici senzație, oferă ocazia unui număr mare de percepții diferite, în funcție de trăirea trecută sau prezentă a persoanei care primește mesajul.
Aceasta poate îmbogăți înțelegerea dintre două persoane.
Dar mesajele primite pot fi și ignorate, amplificate sau deformate de proiecțiile și transferurile receptorului, și astfel pot apărea conflicte între oameni sau chiar războaie între popoare.
Soluțiile mai mult sau mai puțin simple pe care persoanele din exterior ar putea să le propună vor rămâne ineficiente atâta timp cât protagoniștii nu reușesc să adopte un punct de vedere mai global asupra situației.
Această schimbare de perspectivă apare brusc, când acceptăm să abandonăm pozițiile anterioare pentru a privi și din punctul de vedere al celuilalt, lărgindu-ne astfel orizontul diferitelor realități posibile, pentru a ne apropia, pe cât posibil, în doi, de real.”
(André Moreau, „Viața mea aici și acum”)

Citatul lui André Moreau surprinde esența modului în care privesc și eu procesul terapeutic: o învățare care nu este lineară, ci una care apare adesea brusc, printr-o nouă perspectivă.

În cabinet, văd această dinamică zi de zi.
Spațiul terapeutic este unul al învățării diferite.
O învățare care nu urmează o rețetă, dar care topește tipare vechi și rigide, scoate la lumină resurse, adaugă un strop de încredere în oceanul de neîncredere.
Este un spațiu care creează contexte pentru asumarea responsabilității și deschide calea către adevărul interior, către nevoi ascunse, nenumite și neîmplinite, care blochează curgerea vieții.

Pas cu pas, cărămidă cu cărămidă, printr-o relație terapeutică sănătoasă, reconstruim baza casei — identificând originea blocajelor și creând loc pentru ceva nou.

De aceea am încredere în modul în care se întâmplă lucrurile.
În felul onest și uman în care mă aduc pe mine în relație: uneori cu încredere, alteori cu stângăcie, alteori jucăuș, dar mereu cu intenția de a crea un spațiu de siguranță.

În cabinet, folosesc diferite instrumente terapeutice, dar acestea ar fi nefolositoare fără prezența mea.
Fără atenția la corp, fără intuiție, fără acel reglaj fin al relației și fără curiozitatea sinceră de a verifica cm este pentru celălalt.
Nu orice instrument este potrivit și nu în orice moment.
Această capacitate de adaptare și de a-mi da voie să fiu creativă am dobândit-o în mulți ani — un proces continuu de învățare, dezvățare, reînvățare.
Un proces prin care și eu, la rândul meu, am trecut prin nesiguranță, rușine, neîncredere, frică.

Și tocmai de aceea, mă mișcă profund momentele mici de transformare din cabinet:
☀️Alegerea făcută de un adolescent plin de angoase, la începutul terapiei, a unei imagini pline de speranță dintr-o carte.
☀️Alegerea de a cânta singur la handpan, acolo unde înainte erau doar frică și retragere.
🥳Sunt clipe de celebrare interioară, care ajung și la el.
☀️Sau momentul în care un client își așterne povestea folosind figurine Playmobil ori piesele simple din Poarta: atinge, observă, adresez întrebări circulare, iar imaginea se transformă.

Iar când, peste o vreme, vine cu o veste bună, chiar dacă încă îi e greu să-și recunoască contribuția, știu că balanța începe ușor să se schimbe.
Că viața începe să curgă și altfel.
Că această capacitate a noastră de adaptare creativă se deschide și crește.
Iar eu cred cu toată ființa mea în această capacitate.
Pentru că uneori, vindecarea nu înseamnă să învățăm ceva nou, ci să privim altfel ceea ce deja știm.

07/10/2025

Dintr-o duminică dimineață, reciteam din această carte. Petru, atras de copertă, mă întreabă despre ce este vorba. Îi spun, cât de simplu îmi iese, că este despre felul în care noi, oamenii, putem să depășim anumite evenimente grele, dureroase din viață. Că avem un fel de tigru interior care ne trezește la viață.
Fără să stea pe gânduri, își aduce foaie și creion. Jocul începe. Un joc simplu, creativ, pe care doar copiii îl stăpânesc cel mai bine. Un joc în care mă las și eu. Îmi spune ce alte animale îi plac lui. Pisica e pe primul loc. Le găsește repede un corespondent. M-a impresionat când a ales pasărea Dodo pentru nostalgie, mi-a explicat și de ce.

Când nu sunt așteptări, când nu avem mize, când nu ne repezim să corectăm greșelile de scriere sau gramaticale (asta o facem în alt moment, să nu stricăm magia conectării și a fluxului ideilor), când se creează un spațiu cald și primitor pentru ceea ce este, creativitatea țâșnește. Și câtă nevoie de creativitate aveam de-a lungul vieții! Și cât de întreruptă sau blocată este uneori în viața de adult.

Tot despre asocierea cu o pasăre este și fragmentul din carte, despre trauma, așa de clar explicat. Și despre importanța neîntreruperii acestui ciclu al contactului.

“O pasăre care se izbește de o fereastră confundând-o cu cerul, va părea împietrită sau chiar moartă. Unui copil care vede coliziunea acesteia cu geamul s-ar putea să-i vină greu să se îndepărteze de pasărea rănită. Va ridica pasărea din curiozitate, din îngrijorare sau din dorința de a ajuta. Căldura palmelor copilului poate să faciliteze revenirea păsării la funcționarea normală.
Pe măsură ce pasărea începe să tremure, ea va manifesta semne de reorientare la mediul ei înconjurător. Poate să se clatine ușor, să încerce să-și recapete echilibrul și să privească în jur. Dacă pasărea nu e rănită și dacă i se permite să treacă, fără întrerupere, prin procesul de tremurat și reorientare, ea își va depăși imobilizarea și își va relua zborul fără a fi traumatizată. Dacă tremuratul e întrerupt, pasărea suferă consecințe grave. Dacă copilul încearcă să o mângâie atunci când ea manifestă semne de viață, procesul de reorientare poate fi întrerupt, împingând pasărea înapoi în șoc. Dacă procesul de descărcare e tulburat în mod repetat, fiecare stare succesivă de șoc va dura mai mult. Ca rezultat, pasărea poate să moară de spaimă, copleșită de propria neajutorare.
Deși rareori mor, oamenii suferă când nu sunt capabili să-și descarce energia blocată prin reacția de înghețare. Veteranul traumatizat, supraviețuitorul violului, copilul abuzat, antilopa sau pasărea s-au confruntat cu situații copleșitoare. Dacă sunt incapabili să se orienteze și să aleagă între luptă sau fugă, vor îngheța sau se vor prăbuși.
Cei care sunt capabili să descarce această energie se vor reface. În loc să treacă prin reacția de înghețare, așa cm fac animalele de obicei, adeseori, oamenii intră pe o spirală descendentă caracterizată de o constelație tot mai paralizantă de simptome. Pentru a trece prin traumă, avem nevoie de liniște, siguranță și protecție, similare cu cele oferite păsării de căldura blândă a palmelor copilului. Avem nevoie de susținere din partea rudelor și prietenilor, precum și de la natură. Cu această susținere și conexiune, putem începe să avem încredere și să onorăm procesul natural ce ne va conduce către încheiere și deplinătate și, în cele din urmă, către pace.” Trezirea tigrului, Peter Levine și Ann Frederick

Așa cm pasărea își reia zborul doar când i se permite să treacă firesc prin tremurul vindecării, tot astfel și creativitatea renaște atunci când îi oferim spațiul sigur și blând în care fluxul interior nu este întrerupt.

05/10/2025

De multe ori când plec de la Tulcea, pe drumul de la sora mea la gară, dimineața, pe la 5, se întâmplă ceva, se mai așază niste straturi. E un drum pe care-l fac pe jos. Și cm in familie sunt butoanele cu senzori, care se aprind imediat, nici eu nu sunt scutită. Și eu dau cu bâta în baltă, Dar de multe ori pe acest drum, ceea ce am făcut inconștient a ieșit la lumină, a devenit conștient. N-o să vă spun despre ce e vorba, ci despre altceva.
Aveam un rucsac. Am realizat de când am ieșit pe ușă că bretelele sunt prea strânse și mă forțează să stau cu spatele prea drept și umerii sugrumați.
Zic: " lasă, nu le mai reglez, merge și așa, nu mor până la gară." Am ajuns cu acest "așa" la gară, adică: brațele îmi amorțiseră, la fel și degetele.
Ce vreau să spun cu asta?
Fiecare poartă un bagaj. Să ne dăm răgazul de a-l conștientiza, vizualiza, examina. Și regla. În funcție de conștientizare, urmează alegerea. Oricare ar fi, tot o alegere este.
Alegerea înseamnă responsabilitate. Iar prima responsabilitate este față de sine: ce simt în corp, ce senzații, ce gândesc, ce emoții trăiesc. Prima dată mă conectez cu viul din mine.
Mi-am amintit de cardurile TTT. Există unul chiar pentru explorarea bagajului transgenerational, a poverii pe care o cărăm și care nu este în întregime a noastră, dar a noastră este alegerea. Iar ultima secțiune din aceste carduri este despre autoîngrijirea terapeutului. Este responsabilitate maximă, pentru a fi bine cu noi înșine și pentru a lucra dintr-o zonă de resurse și a evita epuizarea.
Eu am scris un articol despre grija de sine, pentru toată lumea, și femei, și bărbați. Scurt. Și cu poezioară la final.

Grija de sine nu este un moft, ci fundamentul pentru sănătatea emoțională și prevenirea burnout-ului. Așa cm o grădină are nevoie de atenție constantă pentru a înflori, și grădina noastră interioară are nevoie de îngrijire zilnică. Autoîngrijirea înseamnă să recunoști la timp ...

23/09/2025

La grupul terapeutic care începe vineri, 26 septembrie, mai avem două locuri. Cine dorește să ni se alăture?

Pentru înscriere, formular mai jos.

Despre joc, am scris și aici:

Rădăcinile noastre emoționale și familiale joacă un rol esențial în felul în care ne raportăm la viață, la relații și la noi înșine. Atunci când sunt slabe sau neglijate, putem simți nesiguranță, confuzie și lipsa direcției. Jocul terapeutic Rădăcini Puternice® oferă o metod...

18/09/2025

Și eu m-am emoționat, citind, acum. Poate și pentru că sunt conștientă că va ajunge la mai multi oameni, eu eram obișnuită cu gradina mea mică de aici.

Deși l-am scris, cizelat, tăiat, reformulat, adică sunt ale mele cuvintele, din mintea și sufletul meu, mă atinge.

Oare cm ajunge la voi?

Mulțumesc, Revista PSYCHOLOGIES!

🌿 „Schimbarea se produce prin acceptare, nu prin forțare.” – Elena Neagu

De la copilul care construia corturi pentru adăpost, la psihoterapeutul care creează astăzi spații sigure pentru transformare, povestea Elenei Neagu este una despre autenticitate, curaj și blândețe.

📖 Descoperă în interviul complet cm vede ea provocările oamenilor, puterea Gestalt terapiei și importanța unei prezențe autentice.

👉 Citește aici: https://www.psychologies.ro/oameni-si-povesti/elena-neagu-schimbarea-se-produce-prin-acceptare-nu-prin-fortare-2211710