Medic MG, Psihoterapeut, Coach, Terapeut Medicina Alternativa, Trainer Dr. Psih. European Association for Integrative Psychotherapy.
Roxana-Anca Macrin(Dumitru)
Medic MG, Psihoterapeut, Coach, Trainer,
Terapeut Medicină Alternativă și Complementară. Formare profesională de bază:
Facultăți: Medicină Generală și Psihologie-Sociologie,
Masterat: Psihologie Clinică și Consiliere Psihologică,
Academia de business: Cambridge International Business Academy
Alte competențe:
Formator/Trainer, Inspector & Manager Resurse Umane, Nutriție, Diete, Stil de viață, Fitness Nutrition Diet specialist
Formare în Medicină Alternativă și Complementară (origini)
Reiki – Level I,II,III, Master (Japonia); Karuna Reiki - Level I,II (Japonia); ThetaHealing - Level Basic & Advanced DNA, Rainbow, Rhythm (USA); Bach Therapy - Terapie florală Bach - Level I,II (UK); Pneuma System Therapy - Level I,II,III,IV (Spania); Șamanism - Level I,II (Peru); Deep Memory Process - Level I,II,III,IV (UK); Respitație Holotropică - Level I,II (Germania); Constelații sistemice - Level I,II,III,IV (Germania); Tehnici de Eliberare Emoțională - EFT Level I,II (UK); Matrix Reimprinting – Advanced EFT (UK); The New Paradigm MDT - Level Basic, Advanced, 13 D Master,13 D Master Theacher (UK); Fotocitire – Level Basic (RO); Ascensionare - Level I,II (RO), Infoenergetică – Radiestezie (USA), Access Consciousness – Accesss Bars, Body Process MTVSS & Memorie Celulară (UK) Extinderea Conștiinței - Monroe Institute: Excursion & Advanced (I,II), SyncCreation (I,II,III), Gateway (I,II), Guidelines (I,II), Lifeline (I,II), Exploration 27 (I,II), Starlines 1 (I,II), Starlines 2 (I,II), Starlines Reunion (I), Timeline (I,II) (USA) și multe alte cursuri scurte (vezi CV); Eye Movement Desensitization and Reprocessing - EMDR Level I (UK). Drept de liberă practică:
RO
Medicină Generală – Colegiul Medicilor din România
Psihoterapie Integrativă - Colegiul Psihologilor din Romania
Coaching – Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Consiliere pentru Dezvoltare Personală - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Formator/Trainer - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Manager Resurse Umane – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Inspector/Referent Resurse Umane – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Consilier Vocațional – Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Educației Naționale
Competență Digitală - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Competență Antreprenorială - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
UE
Psihoterapie Integrativă - conf. Valorific cunoștințele, experiența și pasiunea mea în medicină generală, psihoterapie, coaching, training, terapii alternative și complementare, cu scopul de a sprijini oamenii în atingerea unui echilibru optim între sănătatea fizică, mintală și emoțională. Misiunea mea este să promovez extinderea conștiinței umane prin conștientizare continuă și intervenții personalizate care să creeze o transformare pozitivă și de durată, în viața fiecărui client. Consider ca înțelegerea și abordarea multidisciplinară, integrarea metodelor tradiționale de investigare și terapie dar și utilizarea noilor aparate de biotehnologie sunt importante în îndeplinirea obiectivului de prevenție, diagnoză, terapie, dezvoltare personală și profesională.
06/09/2025
Cum îți dai seama că senzațiile tale sunt din anxietate si nu simptomele unei boli?
1. Debutul brusc și legătura cu gândurile
Apar de obicei în momente de stres, conflict sau după un gând catastrofic.
Ex.: îți simți inima cm „o ia la galop” fix când îți faci griji că se va întâmpla ceva rău.
2. Simptome fizice tipice anxietății
palpitații, bătăi rapide ale inimii
respirație superficială, senzație de sufocare
nod în gât, greață sau stomac strâns
tremurături, transpirații reci
amețeli, senzația că „o să leșini”
tensiune musculară (gât, umeri, spate)
furnicături în mâini/picioare
👉 Toate acestea vin din activarea sistemului nervos simpatic („luptă sau fugi”).
3. Investigațiile medicale ies normale
Mulți oameni își fac analize, EKG, consulturi cardiologice/gastro/etc. și totul iese bine.
Dacă simptomele persistă, dar nu există o cauză organică, e foarte probabil să fie anxietate.
4. Simptomele fluctuează
Azi ai palpitații, mâine ai amețeli, poimâine stomacul „în noduri”.
Simptomele se opresc când dormi și reapar când ești treaz și mai ales de unul singur.
Bolile organice au, de regulă, un tipar constant; ANXIETATEA „se mută” în corp și fluctuează cu starea ta de conștiență, se intensifică cu cât ești mai atent la ce simți și ce gândești referitor la ce simți, ca un cerc vicios.
5. Se ameliorează când atenția se mută
Dacă te distrage ceva (un film, o conversație interesantă), simptomele scad sau chiar dispar
În anxietate, mintea alimentează senzația fizică.
⚠️ Important:
Nu înseamnă că orice simptom e „doar anxietate”! Prima dată se exclud cauzele medicale reale. După ce medicul spune „totul e în regulă”, abia atunci are sens să privești spre anxietate ca sursă principală.
www. macrin.ro
06/09/2025
Cum să fii vulnerabil fără să fii slab/folosit/abuzat
1. Începe cu tine
Scrie pe o foaie ce te doare, ce îți e teamă să spui și ce îți dorești cu adevărat.
Dacă tu nu îți recunoști adevărul interior, ceilalți nici nu au ce să vadă.
Vulnerabilitatea începe ca un dialog cu tine, nu cu o confesiune publică.
2. Testează terenul
Nu sari direct să le spui altora secretele tale cele mai intime.
Dă informații puțin importante și vezi cm reacționează celălalt.
Ex.: „Am avut o zi grea, m-a obosit interacțiunea cu X.”
➡️ Dacă ți se răspunde cu empatie, poți merge mai departe.
Dacă ți se răspunde cu ironie, nepăsare, nu răspunde nimic și schimbă subiectul, găsește din ce ai spus tu un motiv să spună despre sine, STOP, nu e un spațiu sigur.
3. Alege oamenii potriviți
Oamenii siguri pentru vulnerabilitate au 3 semne clare:
1. Confidențialitate (nu umblă cu bârfe).
2. Consistență (azi nu sunt îngeri și mâine demoni).
3. Reciprocitate (și ei împărtășesc, nu doar consumă de la tine).
4. Păstrează granițe sănătoase
Poți fi autentic și să spui: „Nu mă simt confortabil să intru acum în detalii.”
Vulnerabilitatea nu înseamnă lipsă de limite, ci adevăr + protecție.
5. Folosește vulnerabilitatea ca filtru
Dacă cineva te respinge pentru ceea ce ești cu adevărat → nu ești tu problema, ci incompatibilitatea.
Mai bine respins autentic, decât acceptat pe o mască.
6. Nu confunda vulnerabilitatea cu descărcarea emoțională
Vulnerabilitatea e asumată: „Simt asta, pentru că… și aleg să ți-o împărtășesc.”
Descărcarea e haotică: „Mă simt rău, toți sunteți de vină, ajutați-mă imediat!”
➡️ Prima creează conexiune, a doua sperie oamenii.
7. Reamintește-ți: nu ești obligat(ă) să fii vulnerabil cu toată lumea
Poți alege: cu cine, când, cât.
Autenticitatea nu e exhibiționism emoțional, ci curaj controlat.
Te porți frumos cu cei pe care îi iubești sau cu cei pe care îi întâlnești?
Ai observat vreodată cm unii oameni pot fi amabili, politicoși și zâmbitori cu un străin, dar când ajung acasă devin reci, critici sau chiar agresivi cu cei pe care spun că îi iubesc?
Ei bine, inversul ar trebui să fie „normalul”: adevărata măsură a caracterului se vede în felul în care te porți cu oamenii tăi apropiați, nu în cm îți pui masca de curtoazie socială în public.
O față pentru lume, alta pentru acasă
De ce se întâmplă? Pentru că în societate vrem să fim acceptați, validați, apreciați. E un fel de spectacol, o mască bine pusă.
Acasă, în schimb, creierul nostru intră pe modul „relaxare”: lasă garda jos, iar emoțiile negative – frustrare, oboseală, nemulțumire – ies la iveală. Acolo se vede cine ești cu adevărat.
Dar ce alegi?
Dacă ești amabil doar cu șeful, dar cu partenerul de viață ești ironic și dur, ești un actor bun, dar nu un om bun.
Dacă îți faci timp să asculți colegii de serviciu, dar nu îți asculți copilul, relațiile tale de acasă devin teren arid.
Dacă „te porți frumos” doar când îți convine, asta nu se numește iubire, se numește interes.
Testul real al iubirii
E simplu: cm te porți când nimeni nu te vede și nu te aplaudă?
Dacă poți fi blând, atent, respectuos cu omul de lângă tine chiar și atunci când ești obosit, nervos sau dezamăgit, atunci iubirea ta e reală.
Un exercițiu simplu
Întreabă-te azi:
Cui am oferit cea mai bună energie a mea?
Străinului de pe stradă sau partenerului meu?
Clientului sau copilului meu?
Colegului sau mamei mele?
Relațiile care contează nu sunt cele din afară, ci cele din casă. Iar dacă nu știi de unde să începi, începe cu ceva simplu: un cuvânt frumos, un „mulțumesc”, un „te iubesc” spus acolo unde contează cel mai mult.
🕰️ „Nu am răbdare! Nu se poate mai repede?” De ce schimbarea nu vine imediat?
Într-o eră a vitezei și a accesului instantaneu la informație, răbdarea devine o monedă tot mai rară. Auzim des: „Dar eu plătesc! Nu ar trebui să fiu vindecat deja?” Ei bine, să-ți spun un secret: vindecarea nu este un serviciu fast-food. Și, da, există dovezi științifice care susțin asta.
🧠 Răbdarea – o abilitate, nu o virtute înnăscută
Patience is a skill, not a virtue. Un studiu realizat de Sarah Schnitker a demonstrat că răbdarea poate fi învățată și că acest lucru duce la o stare de bine mai bună, scăderea depresiei și creșterea afectivității pozitive.
🧩 Răbdarea îmbunătățește relațiile terapeutice
O relație terapeutică solidă este esențială pentru succesul tratamentului. Studiile arată că răbdarea contribuie la o mai bună reglare emoțională, reducerea supărării și creșterea compasiunii pentru sine și ceilalți.
🧘♀️ Mindfulness și răbdarea – o combinație câștigătoare
Mindfulness, sau atenția conștientă, este o practică care ajută la gestionarea stresului și la îmbunătățirea sănătății mintale. Studiile arată că meditația mindfulness reduce simptomele depresive, îmbunătățește starea de bine și crește reziliența la stres.
🧪 Mindset-ul pacientului contează
Cercetările de la Stanford au arătat că mindset-ul pacientului influențează semnificativ procesul de vindecare. Așteptările și contextul social pot amplifica sau diminua efectele tratamentului, chiar și în absența unui placebo.
🧠 Răbdarea – un predictor al sănătății mintale
Studiile arată că răbdarea este invers corelată cu simptomele depresiei majore. Oamenii care sunt mai răbdători au mai puține simptome depresive și o stare de bine mai bună.
🧪 Intervenții care cultivă răbdarea
Programele de educație terapeutică pentru pacienți au demonstrat eficiență în îmbunătățirea rezultatelor biologice și psihologice. Aceste intervenții ajută pacienții să înțeleagă și să gestioneze mai bine condițiile lor, promovând răbdarea și autoeficacitatea.
🧠 Concluzie: Răbdarea este cheia schimbării
Așadar, dacă copiii, subalternii, clienții, pacienții întreabă: „Nu se poate mai repede?”, răspunsul corect este: „Da, dar nu așa!” Schimbarea reală necesită timp, răbdare și angajament. Și, da, există dovezi științifice care susțin acest lucru.
Creierul uman este mai adaptabil decât ne-am imaginat vreodată
O descoperire revoluționară vine din Suedia: oamenii de știință au confirmat că adulții pot genera noi celule cerebrale chiar și la vârste înaintate, răsturnând convingerea de zeci de ani că neurogeneza se oprește după copilărie.
Această descoperire schimbă radical domeniul neuroștiinței și deschide noi posibilități pentru terapii dedicate memoriei, dispoziției și funcțiilor cognitive. Până recent, se credea că neuronii pierduți din cauza îmbătrânirii, stresului sau bolilor nu mai pot fi înlocuiți. Acum știm că creierul are o abilitate remarcabilă de regenerare, chiar și la vârste înaintate.
Implicații profunde pentru sănătatea mentală
Pentru persoanele care se confruntă cu declin cognitiv asociat vârstei sau cu afecțiuni precum Alzheimer, această descoperire ar putea însemna tratemente inovatoare care stimulează neurogeneza, redând memoria, claritatea mentală și capacitatea de concentrare.
La fel de important, aceste rezultate subliniază rolul factorilor de stil de viață:
1. exercițiul fizic stimulează eliberarea factorilor de creștere neuronală,
2. dieta echilibrată (bogată în antioxidanți și acizi grași omega-3) susține sănătatea cerebrală,
3. stimularea cognitivă (meditația, lectura, învățarea continuă, jocurile logice) contribuie la formarea de noi conexiuni neuronale.
Un organ viu, în continuă transformare
Această revelație schimbă modul în care privim creierul uman: nu este un organ static, ci un sistem dinamic, capabil de regenerare și adaptare mult mai mult decât am crezut.
Cu fiecare nou neuron, se deschide o șansă de a păstra memoria, claritatea și bogăția experienței umane.
Viitorul neuroștiinței
Pe măsură ce cercetările continuă, visul de a menține vitalitatea cognitivă până la vârste înaintate devine o realitate tot mai posibilă. Descoperirea aduce nu doar speranță medicală, ci și o nouă perspectivă asupra potențialului uman nelimitat.
Părintele e primul „antrenor de emoții” ale copilului.
🍼 De la ce vârstă poți începe?
De la 0 ani. Nou-născutul nu are autocontrol, dar învață reglarea emoțională prin co-reglare: adică tu îl ții, îl liniștești, îi pui voce calmă → creierul lui prinde tiparul.
În jur de 2-3 ani copilul începe să recunoască emoții simple la el și la ceilalți.
După 4-5 ani poate să folosească strategii de autoreglare (respirații, să-și aștepte rândul, să vorbească despre ce simte).
👶 Etape de vârstă & ce faci ca părinte
0–2 ani: „Reglarea de la tine”
Ține-l în brațe, răspunde prompt la plâns.
Creează rutine previzibile (hrană, somn).
Folosește voce blândă și contact vizual.
👉 Lecția: „emoțiile mele contează și sunt liniștit de cineva mai mare”.
2–4 ani: „Punem cuvinte pe emoții”
Numește emoția: „Ești supărat pentru că ți-am luat jucăria”.
Validează: „E normal să fii trist”.
Modelează comportamentul: arată cm respiri adânc sau cm te calmezi.
👉 Lecția: emoțiile sunt firești, dar pot fi exprimate în cuvinte, nu doar în crize.
4–6 ani: „Strategii simple”
Îl înveți tehnici: respirația cu balonul („umflăm un balon imaginar și îl dezumflăm”).
Creezi „colțul calmului”: un loc cu jucării liniștitoare, cărți, pături.
Îl ajuți să povestească după furtună: „Ce s-a întâmplat? Cum te-ai simțit?”.
👉 Lecția: emoțiile pot fi controlate prin metode practice.
6–10 ani: „Înțelegerea consecințelor”
Îl ajuți să vadă legătura emoție–comportament–efect: „Ai strigat, fratele tău s-a speriat”.
Îl înveți să ceară pauză când e furios.
Îl expui la povești/cărți cu personaje care își gestionează emoțiile.
👉 Lecția: emoțiile se pot regla și au impact asupra relațiilor.
10+ ani: „Autoreglare conștientă”
Îl încurajezi să scrie în jurnal.
Introduci mindfulness sau sporturi care descarcă energia (arte marțiale, dans, fotbal).
Îl sprijini să-și facă planuri („când sunt furios, pot să…”)
👉 Lecția: eu am puterea să-mi gestionez emoțiile.
🧑🍼 Cum reacționezi tu ca adult când copilul NU poate să-și gestioneze emoțiile
Nu te enervezi peste emoția lui – dacă și tu țipi, devine haos dublu.
Validare înainte de educație – „înțeleg că ești supărat” înainte de „hai să facem altfel”.
Stai calm și prezent – respiri, ești aproape, arăți că nu-l părăsești în furtună.
Fără rușinare („nu mai plânge ca un bebeluș”) – creează traume.
După ce se liniștește – discuți, explici, cauți alternative.
💡 Ideea de bază: copilul nu se naște cu telecomandă emoțională. Învățarea se face prin repetiție.
Nu ai nevoie de „dovadă oficială” ca să vezi tiparul – trăirea de zi cu zi îți arată destul.
🗣 Cum îi spui că „ceva nu e în regulă cu tine” fără să riști un scandal monstru
Greu, dar posibil:
Evită eticheta („ai o tulburare / ești borderline”).
Vorbește despre tine, nu despre el/ea („eu mă simt copleșit când țipi”, „mi-e greu când planurile se schimbă brusc”).
Pune limite blânde, dar ferme („nu pot să continui discuția dacă țipi; revin când ne liniștim”).
Alege momentul – nu în mijlocul unei crize.
La borderline, orice sună ca acuzație = explozie. Orice sună ca „grija mea e și pentru tine” are șanse mai mari să treacă.
❓E bine să rămâi sau să pleci?
Depinde de:
Nivelul de severitate (există borderline mai funcțional și borderline extrem de distructiv).
Capacitatea ta de a pune limite (dacă te pierzi în haos, riști burnout).
Disponibilitatea de schimbare a persoanei (dacă nu recunoaște nimic și refuză terapie, șansele reale de progres sunt mici).
👉 Realist: viața cu un borderline e consumatoare. Relația cere o forță emoțională imensă. Mulți parteneri ajung cu anxietate, depresie sau tulburare de stres posttraumatic (C-PTSD).
⚠️ Riscurile pe termen lung
Epuizare emoțională pentru partener.
Izolare socială (pentru că e greu să ai prieteni, familia se îndepărtează).
Relație instabilă – despărțiri și împăcări repetate.
Risc de violență verbală, uneori și fizică.
Copiii cresc într-un mediu haotic, ceea ce lasă urme adânci.
👶 Cum crește un copil lângă un părinte borderline
Copilul trăiește multă confuzie („azi sunt iubit, mâine respins”).
Poate deveni hiper-vigilent (mereu atent la stările mamei/tatălui).
Are șanse mari să dezvolte anxietate, depresie sau chiar tipare asemănătoare în relațiile lui.
Învățătura de bază pe care o primește: „iubirea e instabilă, trebuie să mă adaptez mereu ca să nu fiu abandonat”.
🧬 Se moștenește?
Nu direct ca boală genetică, dar există predispoziții biologice (impulsivitate, sensibilitate emoțională).
Cel mai mult contează mediul: copilul care crește într-o casă cu haos emoțional are risc mai mare să dezvolte el însuși tulburări de personalitate sau probleme emoționale.
💡 Pe scurt:
Nu poți schimba tu borderline-ul. Poți doar să-ți pui limite și să decizi dacă relația e sustenabilă.
Riscul e ca, pe termen lung, să te pierzi pe tine și să crești un copil într-un mediu toxic.
Cea mai bună șansă de echilibru e terapia, dar cm spuneai – dacă refuză, tu rămâi cu povara.
🔎 Cauzele Borderline (factorii implicați)
Nu există o singură cauză, ci un „cocktail” de factori biologici + psihologici + de mediu:
1. Traume timpurii – abuz emoțional, fizic sau s*xual în copilărie.
2. Neglijare emoțională – copilul nu a primit validare, atenție sau iubire constantă.
3. Pierderea timpurie a unei figuri de atașament – moartea, abandonul sau absența părinților.
4. Mediu instabil – conflicte, certuri violente, inconsistență în familie.
5. Modelare prin imitație – părinți sau rude cu comportamente instabile.
6. Factori biologici – dezechilibre la nivelul serotoninei/dopaminei, sensibilitate emoțională crescută.
7. Genetic – există predispoziție ereditară (nu e „moștenire automată”, dar riscul e mai mare dacă există rude cu tulburări de personalitate sau afecțiuni psihice).
8. Structura creierului – studii arată modificări la nivelul amigdalei și cortexului prefrontal (implicate în controlul emoțiilor).
9. Lipsa unor mecanisme sănătoase de reglare emoțională – copilul nu a învățat să-și calmeze emoțiile, deci ca adult explodează.
10. Interacțiunea factorilor – vulnerabilitatea biologică + mediu invalidant = teren fertil pentru borderline.
📑 DSM-5 – 10 criterii (se diagnostichează dacă sunt prezente ≥5)
1. Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar.
2. Relații instabile și intense, cu alternanțe între idealizare și devalorizare.
3. Tulburări de identitate – imagine de sine instabilă.
4. Impulsivitate în cel puțin două domenii riscante (s*x, bani, droguri, alimentație).
5. Comportamente suicidare sau autovătămare repetate.
6. Instabilitate emoțională – schimbări rapide de dispoziție (ore/zile).
7. Sentiment cronic de gol interior.
8. Furie intensă și inadecvată sau dificultăți de control al furiei.
9. Idei paranoide tranzitorii sau simptome disociative sub stres.
10. Sensibilitate extremă la respingere și teamă de a fi părăsit.
💡 Pe scurt: borderline-ul nu vine „din senin” – e rezultatul unui teren vulnerabil + un mediu invalidant. DSM-5 îl definește prin tiparele comportamentale de mai sus, dar rădăcinile sunt în copilăria timpurie și în modul în care persoana a învățat (sau nu a învățat) să-și regleze emoțiile.
Cum este să îți trăiești viața de zi cu zi amintindu-ti că ești un suflet nemuritor:
🔥 „la ce bun să știu că viața nu se termină odată cu trupul?”.
1. Diminuează frica de moarte – dacă știi că nu e „capătul drumului”, viața devine mai mult o aventură decât o cursă contra cronometru. Nu te mai agăți cu disperare de fiecare clipă, ci începi s-o trăiești.
2. Îți schimbă prioritățile – nu mai alergi doar după statut, bani sau obiecte (că oricum nu le cari cu tine dincolo😅), ci după experiențe, înțelepciune, relații autentice.
3. Dă sens suferinței – când vezi greutățile ca lecții pentru evoluția sufletului, nu mai par simple „nedreptăți” ale vieții. Nu înseamnă că nu dor, dar capătă sens.
4. Îți deschide libertatea interioară – poți să alegi altfel. Dacă nu ești doar materie, atunci ai liber arbitru, creativitate, capacitatea de a modela realitatea.
5. Conectează la ceilalți – dacă și ei sunt suflete nemuritoare, atunci e imposibil să nu existe legături dincolo de timp și spațiu. Relațiile devin mai adânci, nu doar „azi suntem, mâine nu mai suntem”.
6. Cultivă responsabilitatea – dacă ceea ce faci azi reverberează și „dincolo”, nu mai e totuna cm trăiești: nu mai poți fura startul fără să plătești nota.
E ca și cm ai afla că viața nu e un test cu un singur subiect, ci un serial cu multe sezoane 📺 – și atunci joacă altfel fiecare episod.
✅ Care sunt avantajele practice?
1. Mai puțin stres și anxietate
Dacă știi că nu se termină totul cu un deadline sau cu moartea, nu mai trăiești ca și cm ai fi pe o sârmă electrică. Respiri altfel.
2. Curaj mai mare
Nu te mai blochezi de frica eșecului („vai, pierd totul dacă nu reușesc”). Înveți să vezi experiența ca antrenament, nu ca tragedie.
3. Alegeri mai înțelepte
Îți alegi oamenii, joburile, activitățile după ce te hrănesc pe termen lung, nu doar pe moment. Practic, faci investiții sufletești, nu doar materiale.
4. Mai multă compasiune
Când vezi pe cineva care te rănește, nu mai spui doar „e un om rău”, ci „e un suflet în proces, în lupta lui”. Asta te ajută să nu rămâi blocat în resentimente.
5. Îți schimbi relația cu banii și obiectele
Îți dai seama că nu iei nimic cu tine, așa că nu te mai consumi obsesiv să strângi, ci să folosești ce ai pentru binele tău și al altora.
6. Vindeci mai ușor pierderile
Când moare cineva drag, durerea rămâne, dar nu e prăbușire totală. Există speranța reîntâlnirii, continuitatea.
7. Conexiune cu sensul vieții
Te întrebi mai des: „ce las în urmă?”, „care e misiunea mea?”, nu doar „ce mănânc azi și unde merg în vacanță?”.
8. Mai multă libertate interioară
Dacă ești etern, nu mai trebuie să demonstrezi tot timpul, să te compari, să te valideze alții. Joci jocul vieții mai relaxat.
Pe scurt: e ca și cm ai trăi nu cu „termen de expirare” ca pe un iaurt din frigider 🥛😅, ci cu sentimentul că faci parte dintr-un serial lung, unde fiecare episod contează, dar nu decide totul.
Cine spune, ăla este...
Ce proiectezi de fapt când ii spui altuia „Ești nebun!”, fără să fie in scop diagnostic în calitate de psiholog sau doctor (psihiatru)?
Arunci asupra lui părți din tine pe care nu le suporți (de exemplu, fricile tale, emoțiile tale haotice, propriile gânduri contradictorii).
Îți protejezi ego-ul – e mai ușor să crezi că „celălalt e dereglat”, decât să recunoști că tu ești copleșit, nesigur, confuz sau că ți-ai pierdut controlul.
Îi pui eticheta de „nebun” ca să îți păstrezi iluzia că tu ești „normalul”, „cel sănătos”, „cel rațional”.
Practic, îl faci pe altul „nebun” atunci când tu însuți nu reziști să îți vezi vulnerabilitatea, haosul interior, contradicțiile sau emoțiile copleșitoare.
Și partea ironică? 😏 De cele mai multe ori, exact momentul în care îi spui altuia „ești nebun” e clipa în care TU ești cel mai dezechilibrat emoțional.
Be the first to know and let us send you an email when Dr.Psih.Roxana-Anca Macrin posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Iti doresti sa te simti mai bine fizic, mental, emotional sau chiar spiritual?
Este momentul sa devi constient de puterea ta interioara si actionezi in a alege ce este cel mai bine pentru tine!
Medic, Psihoterapeut Integrativ & Transpersonal, Consilier pentru Dezvoltare Personală & Profesională/Vocațională,Trainer, Antreprenor
Pe parcursul intregii mele activitati educationale si profesionale, mi-am urmat pasiunea de a descoperi ce este dincolo de corpul fizic, ce este de fapt in mintea, spiritul/sufletul, nostru invatand si practicand alaturi de formatori din UK, USA, Germania, Spania, Peru, Thailanda si Romania.
Am inceput sa imi insusesc o parte din cunostintele si intelegerea teoretica necesara, fiind licentiata a Facultatii de Medicina Generala UMF “Carol Davila” Bucuresti ( 6 ani), urmand apoi cursurile Facultatii de Psihologie - Soiologie a Universitatii Hyperion Bucuresti (4 ani), Formare profesionala/Specializare in Psihoterapie Integrativa (4 ani), drept de libera practica eliberat de Colegiul Psihologilor din România - cod 19017 - grad profesional: psihoterapeut autonom.
La un moment dat am descoperit tehnicile acreditate international de Medicina Alternativa (Reiki, Karuna Reiki, Theta Healing, Terapie Bach, New Paradigm Multi Dimensional Transformation (MDT), Shamballa Basic si 13D, TRE (Tension & Trauma Release).
In paralel am absolvit formari profesionale in Psihoterapie Transpersonala (Deep Memory Process - Regression therapy, Pneuma System Therapy - Respiratatie Holotropica, Shamanism, Curs de Vise Lucide, Emotional Freedom Techniques (EFT), Matrix Reimprinting, Hipnoza Regresiva) cursuri acreditate de Colegiul Psihologilor din Romania si/sau forumuri stiintifice internationale.
Cea mai speciala perioada din viata mea a fost dezvoltarea personala, in timpul ultimilor 10 ani de participare la cursurile renumitului Institut Monroe, actualmente, fiind membra a Departamentului american de cercetare – Professional Division a Institutului Monroe (USA) si a altor organisme nationale si internationale specializate in psihoterapie si stari modificate de constiinta.
Consider ca intelegerea si abordarea multidisciplinara, integrarea metodelor traditionale de investigare si terapie dar si utilizarea bio-tehnologiei este cel mai important lucru in indeplinirea obiectivului de preventie, dezvoltare personala/profesionala sau psihoterapie.
FORMARE PROFESIONALA, EDUCATIE & DEZVOLTARE PERSONALA
Facultatea de Medicina Generala,
Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti
Facultatea de Psihologie- Sociologie
Universitatea Hyperion, Bucuresti
Formare in Psihoterapie Integrativa, Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa, Bucuresti
Drept de libera practica COPSI Psiholog cu Specialitatea Psihoterapie Integrativa, Cod de parafa 19017
Formare in Psihoterapie Transpersonala, Asociatia Romana de Psihologie Transpersoanala, Bucuresti
Specializari in Medicina Alternativa
New Paradigm Multi-Dimensional Transformation, Theta Healing, Reiki, Bach, EFT,
Formare profesionala de Consilier pentru Dezvoltare Personala
calificare in consiliere personala si profesionala, individuala si de grup
Formare profesionala de Trainer
Ce se intampla in cabinetul unui psihoterapeut?
Psihoterapia consta in relatia de comunicare dintre psihoterapeut si client, relatie bazata pe incredere, respect reciproc si confidentialitate.
Psihoterapia presupune utilizarea dialogului, dar si a altor tehnici specifice: testari psihologice, tehnici psihoterapeutice, desenul, jocul de rol, imageria mentala, relaxarea psihica si corporala, sugestiile pozitive, asociatiile libere de idei, analiza tranzactionala, etc.
Scopul este ca psihoterapeutul sa sprijine clientul in a constientiza (intelege, accepta, alege) ce traieste, gandeste, simte, care sunt cauzele, cm pot fi vindecate sau atenuate, care sunt adevaratele obstacole si cm pot fi depasite.
Ce nu este terapia /psihoterapia?
Terapia practicata de mine nu isi propune sa elaboreze diagnostice medicale, sfaturi medicale, protocoale sau tratamente medicale, promisiuni de vindecare, sa inlocuiasca, sa denigreze sau sa saboteze in vreun fel actul medical sau medicul curant/specialist.
Psihoterapia nu este o reteta magica, care poate echilibra emotii si ganduri constiente, sau inconstiente, schimba perspective de viata peste noapte (cand ele au fost traite multi ani in aceasta forma), modifica sau sterge traume, programe/credinte limitative la care clientul nu este hotarat sa renunte, pentru ca psihoterapiea nu poate functiona fara participarea constienta, determinata si continua a clientului.
Efectuata de specialistii nostri medici si/sau psihoterapeuti, terapeuti, evaluarea, consta intr-o anamneza/sesiune de informare/consiliere urmata de testari specifice la indrumarea specialistului.
Ce este Terapia?
In functie de zona de inters pe care o alegem, este o modalitate de echilibrare fizica, mentala, psiho-emotionala.
O persoana poate apela la serviciile noastre cand:
Este nemultumita de o situatie specifica personala /profesionala, are un disconfort fizic, mental, emotional sau are un comportament care este apreciat negativ de ea insasi sau ceilalti si nu il poate controla.
Trece printr-o criza emotionala legata de un eveniment strasant de viata – blocaje emotionale, anxietate, depresie, furie, insomnie, suferinta, stari fiziologice deosebite (diverse terapii medicale stresante, gravidie, menopauza, operatii), nevoie de schimbare personala, nevoie de dezvoltare personala, despartire, deces, dependenta, trauma, etc
Sufera de o boala cronica, intelegand ca serviciile noastre sunt complementare terapiei alopate si sfaturilor medicale specializate.
Isi doreste sa ramana sanatoasa si de aceea prefera sa previna un dezechilibru, sa se detoxifice fizic/mental-emotional etc.
Cine poate beneficia de Terapie?
Clientul care beneficiaza de terapie poate fi un adult, care vine din proprie initiativa sau la recomandarea unei alte persoane: ruda, prieten, coleg, medic, ce observa nevoia acestuia.
Clientul poate avea varsta minora (sub 18 ani), si poate fi adus in terapie numai cu acceptul scris al un parinte/tutore legal.
Terapia poate fi individuala, de cuplu, de familie sau de grup (in cazul grupurilor de dezvoltare personala sau cu o patologie comuna, de ex. tulburare alimentara, tulburare depresiva, diabet, cancer, dependenti de substante etc) .
