Cabinet Individual de Psihologie Roxana Anca Macrin Dr. Psih. European Association for Integrative Psychotherapy.
Roxana-Anca Macrin(Dumitru)
Medic MG, Psihoterapeut, Coach, Trainer,
Terapeut Medicină Alternativă și Complementară. Formare profesională de bază:
Facultăți: Medicină Generală și Psihologie-Sociologie,
Masterat: Psihologie Clinică și Consiliere Psihologică,
Academia de business: Cambridge International Business Academy
Alte competențe:
Formator/Trainer, Inspector & Manager Resurse Umane, Nutriție, Diete, Stil de viață, Fitness Nutrition Diet specialist
Formare în Medicină Alternativă și Complementară (origini)
Reiki – Level I,II,III, Master (Japonia); Karuna Reiki - Level I,II (Japonia); ThetaHealing - Level Basic & Advanced DNA, Rainbow, Rhythm (USA); Bach Therapy - Terapie florală Bach - Level I,II (UK); Pneuma System Therapy - Level I,II,III,IV (Spania); Șamanism - Level I,II (Peru); Deep Memory Process - Level I,II,III,IV (UK); Respitație Holotropică - Level I,II (Germania); Constelații sistemice - Level I,II,III,IV (Germania); Tehnici de Eliberare Emoțională - EFT Level I,II (UK); Matrix Reimprinting – Advanced EFT (UK); The New Paradigm MDT - Level Basic, Advanced, 13 D Master,13 D Master Theacher (UK); Fotocitire – Level Basic (RO); Ascensionare - Level I,II (RO), Infoenergetică – Radiestezie (USA), Access Consciousness – Accesss Bars, Body Process MTVSS & Memorie Celulară (UK) Extinderea Conștiinței - Monroe Institute: Excursion & Advanced (I,II), SyncCreation (I,II,III), Gateway (I,II), Guidelines (I,II), Lifeline (I,II), Exploration 27 (I,II), Starlines 1 (I,II), Starlines 2 (I,II), Starlines Reunion (I), Timeline (I,II) (USA) și multe alte cursuri scurte (vezi CV); Eye Movement Desensitization and Reprocessing - EMDR Level I (UK). Drept de liberă practică:
RO
Medicină Generală – Colegiul Medicilor din România
Psihoterapie Integrativă - Colegiul Psihologilor din Romania
Coaching – Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Consiliere pentru Dezvoltare Personală - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Formator/Trainer - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Manager Resurse Umane – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Inspector/Referent Resurse Umane – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice
Consilier Vocațional – Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Educației Naționale
Competență Digitală - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
Competență Antreprenorială - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației
UE
Psihoterapie Integrativă - conf. Valorific cunoștințele, experiența și pasiunea mea în medicină generală, psihoterapie, coaching, training, terapii alternative și complementare, cu scopul de a sprijini oamenii în atingerea unui echilibru optim între sănătatea fizică, mintală și emoțională. Misiunea mea este să promovez extinderea conștiinței umane prin conștientizare continuă și intervenții personalizate care să creeze o transformare pozitivă și de durată, în viața fiecărui client. Consider ca înțelegerea și abordarea multidisciplinară, integrarea metodelor tradiționale de investigare și terapie dar și utilizarea noilor aparate de biotehnologie sunt importante în îndeplinirea obiectivului de prevenție, diagnoză, terapie, dezvoltare personală și profesională.
16/11/2025
De ce NU poate ieși dintr-o relație toxică?
1. Nu își dă seama că e toxică – normalizarea abuzului
Creierul ei s-a obișnuit cu dinamica. Pentru că:
a crescut cu un model similar,
are un atașament traumatic,
abuzul este ciclic (love-bombing → tensiune → abuz → regrete → „luna de miere”).
Abuzatorii sunt experți în gaslighting:
„Nu e adevărat.”
„Tu ești de vină.”
„Ești nebună.”
„Exagerezi.”
În timp creierul își pierde busola.
Nu mai știe ce e normal și ce nu.
2. Nu are energie să plece – burnout emoțional și restricție energetică
Tocmai asta este strategia abuzatorului:
te golește până nu mai poți nici măcar să gândești clar, darămite să pleci.
O persoană epuizată:
nu mai poate lua decizii,
nu vede alternative,
nu crede că merită altceva,
nu mai are identitate separată.
Nu rămâne pentru că vrea.
Rămâne pentru că nu mai poate mișca psihic.
3. Există beneficii secundare (reale, nu imaginare)
Aici lumea judecă, dar tu știi deja ca terapeut că beneficiile există și sunt puternice:
stabilitate financiară
statut social
casă, confort, siguranță materială
teama de necunoscut
validarea ocazională
„măcar nu sunt singură”
copiii
presiunea familiei
frica de rușine sau eșec
Acestea sunt ancore care țin persoana acolo.
Și oricât de toxic ar fi omul, creierul preferă „siguranța cunoscutului”.
4. Frica reală pentru viața ei – abuz coercitiv extrem
Amenințarea cu moartea NU e dramă, nu e exagerare, nu e „poate nu a vrut să zică asta”.
Este abuz coercitiv sever.
Și atunci intră în scenă mecanismele de supraviețuire:
supunere
minimizare
evitare
„mai bine tac”
„mai bine rămân în viață decât curajoasă și moartă”
Nu pleacă pentru că în sistemul ei nervos există o regulă clară:
“plecarea = pericol mortal.”
Asta e realitatea psihologică și fiziologică.
🔥 Concluzia terapeutică (pe românește, fără menajamente)
Nimeni nu rămâne într-o relație toxică pentru că e slab.
Oamenii rămân pentru că sunt:
manipulați,
epuizați,
dezorientați,
speriați,
blocați într-un mecanism traumatic,
legați de beneficii,
convinși că plecarea e mai periculoasă decât rămânerea.
Și până nu îi crești energia, stima de sine, resursele interne, siguranța,
nu poate pleca.
Oricât ai încerca să o convingi.
16/11/2025
Nu amintirea te doare. Ci emoția blocată în amintire și credința limitativă născută sau reamintita în momentul respectiv.
🔥 1. Amintirea este doar... o poveste despre, un folder în creier. Un fișier. O imagine. Un filmuleț.
Nu te rănește o poză veche mentală.
Te rănește ceea ce s-a lipit de ea: frica, rușinea, vinovăția, neputința, abandonul, umilirea, furia înghițită.
🔥 2. Problema reală este „încărcătura emoțională”
O amintire neprocesată funcționează ca un buton roșu.
Nu doare pentru că s-a întâmplat.
Doare pentru că încă rulează in prezentul continuu emoția netrăită la vremea ei.
Copilul din tine încă:
tremură,
plânge,
se simte mic,
neprotejat,
nevăzut,
nevrednic,
în pericol.
Deși adultul e OK.
Asta este disonanța internă.
🔥 3. Credința limitativă e programul care te blochează
La orice experiență dureroasă, copilul trage o concluzie despre lume și despre sine:
„Nu sunt suficient.”
„Nu contez.”
„Trebuie să fiu perfect ca să fiu iubit.”
„Emoțiile mele sunt o problemă.”
„Dacă mă exprim, sunt respins.”
„Nu merit protecție.”
„Dragostea doare.”
Și apoi... trăiește cu ele ca și cm ar fi adevăruri universale.
De aici apar ciclurile: relații toxice, auto-sabotaj, anxietate, frici iraționale.
🔥 4. Terapia nu schimbă trecutul.
Schimbă semnificația trecutului.
Asta e partea pe care oamenii o confundă cu „retrocausalitate” sau „amintiri false”.
Nu e nimic mistic – este neuroștiință pură:
🧠 Memoria se rescrie de fiecare dată când este accesată.
Se numește reconsolidare.
Când atingi amintirea, poți elibera emoția și schimba credința.
Și atunci fișierul se inactiveaza si devine inofensiv
🔥 5. Emoția procesată = amintire neutră
Când emoția se descarcă și credința se schimbă:
imaginea nu mai declanșează panică,
povestea nu mai doare,
„butonul” nu mai este sensibil.
Rămâne doar... un eveniment din trecut.
Atât.
Fără nicio putere asupra ta.
🔥 Concluzia:
Nu ce ți s-a întâmplat te ține blocat.
Ci ceea ce ai ajuns să crezi despre tine din cauza acelui moment.
16/11/2025
De ce spun bărbații că le plac femeile puternice?
Pentru că în mintea lor „femeie puternică” =
independentă financiar (traducere: nu mă stresează cu bani)
matură emoțional (traducere: nu trebuie să o reglez eu)
orientată spre soluții (traducere: scap de presiunea deciziilor)
stabilă (traducere: fara drama)
Deci în teorie sună ca un pachet premium:
„O femeie care se descurcă singură… și recunoscătoare că exist.”
Numai că în practică, realitatea le dă peste romantism cu un reminder subtil:
„O femeie puternică e puternică și cu tine, și fără tine.”
Aici începe provocarea.
⚡ Ce fac când femeia puternică e… prea puternică?
De obicei, unul dintre aceste 4 scenarii:
1. Se simt inutili
Nu pentru că ea îi face inutili, ci pentru că nu sunt obișnuiți cu o femeie care nu cere validare de la ei.
E ca și cm ar fi crescut cu Windows 95 și dintr-o dată îi pui în față un MacBook Pro.
2. Încep să concureze cu ea
Când un bărbat nu e sigur pe el, transformă relația într-o competiție.
Testul suprem: dacă succesul ei îl motivează sau îl irită.
3. O micșorează ca să se simtă ei mari
Aici apar replici de genul:
– „Ești prea intensă.”
– „Exagerezi cu munca.”
– „Tu nu ai nevoie de nimeni.”
Traducere: „Nu știu cm să fac față.”
4. Fug
Nu fizic, ci emoțional.
Fug în muncă, în device-uri, în prieteni, în tăcere.
Nu pentru că ea e prea mult, ci pentru că ei sunt prea puțin.
🧠 Problema nu e că femeia e puternică
Problema e că mulți bărbați confundă „puternică” cu „nu are nevoie de nimic.”
Dar adevărul e și mai dureros pentru orgoliul lor:
Femeile puternice nu caută bărbați de care să depindă.
Caută bărbați lângă care să se poată relaxa si creste si inflori.
Și asta e ceva ce foarte puțini oferă.
💡 Ce se întâmplă în realitate?
O femeie puternică nu vrea să domine.
Nu vrea să umilească.
Nu vrea să fie „șeful” în relație.
Ea vrea un bărbat care să fie un partener real.
Unul care:
își asumă responsabilități si actiuni fără să fie împins de la spate sau tarat cu forta intr-o directie in care verbal si-a dat acordul
are inițiativă
nu se sperie de profunzime
știe cine este
nu vede forța ei ca o competiție
nu își pierde identitatea lângă ea
🎯 Concluzia:
Bărbații adoră ideea de femeie puternică.
Dar doar un bărbat matur emoțional pot iubi in realitate o femeie puternica.
Pentru ceilalți, o femeie puternică devine prea puternică exact în momentul în care:
nu mai poate fi controlată,
nu mai poate fi manipulată,
nu mai poate fi „cumințită”,
și nu mai acceptă firimituri emoționale.
16/11/2025
Toata lumea iti spune cm sa te lasi. Dar nimeni nu iti spune cu ce sa pui in loc
Orice dependenta cere o noua ancora emotionala
Toata lumea stie ce sa-ti spuna:
lasa-te de fumat
lasa alcoolul
lasa dulciurile
lasa relatia toxica
lasa munca excesiva
lasa telefonul
lasa fuga din realitate
Minunat.
Multumim pentru sfat.
Acum, intrebare simpla:
Cu ce inlocuiesti?
Pentru ca psihicul nu accepta vidul.
Nu accepta golul.
Nu accepta spatiile neocupate.
Mintea are nevoie de un obiect pe care sa se agate.
Si daca tu scoti un viciu, dar nu pui nimic sanatos in loc, psihicul tau va face ce stie:
o sa puna alt viciu in loc.
1. De ce se intampla asta? Fiindca dependenta nu e despre obiect, ci despre gol.
Dependenta este:
un calmant emotional,
o forma de supravietuire,
un pansament rapid,
o forma de reglare nervoasa,
o fuga din realitate,
o minciuna care te tine in viata,
o metoda prin care psihicul isi anesteziaza durerea.
Nu conteaza ca e alcool, dulciuri, munca, dragoste toxica sau scroll infinit.
Obiectul e diferit.
Mecanismul e acelasi.
Asa ca daca ai scos tigara, dar nu ai scos anxietatea — ceva trebuie sa o inlocuiasca.
Si uite asa:
femeile care se lasa de relatii toxice incep sa manance compulsiv,
cei care se lasa de baut devin obsedati de munca,
cei care renunta la munca excesiva devin dependenti de sport,
cei care renunta la fumat devin dependenti de dulciuri,
cei care renunta la dulciuri incep sa cumpere compulsiv.
2. Psihicul are nevoie de o ancora. Daca nu o dai tu, o alege el.
Mintea ta functioneaza asa:
1. Exista o rana.
2. Rana creeaza o tensiune interioara.
3. Tensiunea cere o descarcare.
4. Depedenta ofera descarcarea.
5. Tu tai dependenta -> mintea intra in sevraj emotional.
6. Mintea cauta rapid alt obicei care sa descarce tensiunea.
Si-l gaseste.
Nu pentru ca esti slab.
Ci pentru ca esti om.
3. Deci… ce pui in loc?
Aici vine partea greu de digerat, dar absolut adevarata:
Nu poti elimina o dependenta pana nu intelegi ce nevoi psihologice implinea.
Dependenta ta nu era dusmanul tau.
Era solutia ta temporara.
Dependenta de munca = nevoie de valoare si validare
👉 inlocuitor: activitati care aduc sens, nu doar rezultate
Dependenta de telefon = nevoie de stimulare si fuga din realitate
👉 inlocuitor: prezenta constienta, meditatie, timp in natura, activitati manuale
5. Adevarul crud (dar corect): suma viciilor scade doar cand creste nivelul tau de constiinta
Daca nu:
vindeci rana,
reglezi sistemul nervos,
inveti limite,
gasesti sprijin,
descoperi cine esti,
construiesti relatii sanatoase,
inveti sa te reglezi emotional,
atunci suma viciilor ramane constanta.
Doar ordinea lor se schimba.
Dar cand te vindeci cu adevarat, apare ceva ce nu multi cunosc:
Suma viciilor scade.
Suma resurselor creste.
Semn ca ai iesit din cercul dependentei.
6. Concluzie psihoterapeutica
„Lasa-te de…” nu functioneaza.
Niciodata nu a functionat.
Si nici nu va functiona.
Functioneaza doar:
„Intelege de ce ai nevoie si pune ceva sanatos in loc.”
Pentru ca dependenta nu dispare.
Se transforma.
Ori intr-o rana mai mare,
ori intr-o resursa mai inalta.
Tu decizi directia.
PROGRAMARE: Centrul de Psihiterapie si Medicina Integrativa Dr. Macrin www.reicenter.ro
16/11/2025
Cand nu gasesti si nu vindeci suferinta de la origine, simptomele se intorc mereu
Psihoterapia nu este despre pansat rani, doar prin schimbarea comportamental -cognitiva ci despre curatat infectii emotionale
In terapie, multi oameni vin cu o dorinta sincera despre ce se intampla in prezentul lor:
„Vreau sa scap de anxietate.”
„Vreau sa nu mai simt frica.”
„Vreau sa dispara depresia.”
„Vreau sa nu ma mai enervez.”
„Vreau sa uit ce a fost.”
Dar foarte putini sunt pregatiti pentru realitatea psihologica de baza:
Daca nu gasesti si nu vindeci ORIGINEA suferintei, simptomele se intorc.
Poate mai subtile, poate mai intense, poate cu alta forma — dar se intorc.
Nu pentru ca esti defect.
Nu pentru ca „nu functioneaza terapia”.
Nu pentru ca „nu te-ai straduit suficient”.
Se intorc pentru ca psihicul este intelept, nu razbunator.
1. Simptomele sunt doar semnele luminoase de pe bord
Anxietatea, atacurile de panica, migrenele, gastrita, furia, insomniile, perfectionismul, relatiile toxice, gelozia, fuga, evitarea — toate sunt semnale de alarma.
Nu sunt problema in sine.
Sunt consecinta unei rani nevindecate.
Exact ca martorii din masina.
Nu martorul e defectul.
Martorul doar iti arata ce s-a stricat.
Dar noi, oamenii, ce facem?
Peste bec punem banda izolatoare.
„Daca nu-l vad, poate dispare.”
Nu, nu dispare. Se agraveaza.
2. Originea suferintei e aproape intotdeauna in primii 7 de ani de viata
Desigur ca traumele cu T sunt primele incriminate, dar nu e nevoie de traume mari: n-a fost nevoie sa se intample ceva „catastrofal”.
Originea suferintei poate fi in:
o mama anxioasa
un tata rigid sau absent
o bunica critica
un adult care te-a facut sa te simti insuficient
lipsa afectiunii
rusine/ invinovatire repetata
presiune emotionala
comparatii
mesaje toxice
parentificare
lipsa validarii
un mediu instabil
o singuratate nespusa
Chiar daca „ai avut o copilarie normala”, psihicul tau retine tot ce nu ai procesat.
3. De ce se intorc simptomele?
Pentru ca nu ai ajuns la cauza.
Ai lucrat doar cu efectul.
Psihicul nu uita.
El asteapta.
Si cand tu nu asculti de bunavoie, trimite simptomele inapoi — ca un reminder:
„Hei… rana e tot acolo.
Nu ai atins-o.”
Simptomele se intorc pentru ca psihicul incearca din nou si din nou sa-ti spuna:
„Aici doare.”
„Aici e nevoia.”
„Aici ai ramas blocat.”
„Aici ai ramas mic.”
„Aici nu ai fost vazut.”
4. Poti elimina un simptom, dar nu poti elimina o rana
Multi oameni vin la terapie ca la farmacie:
„Vreau sa nu mai simt frica.”
„Vreau sa nu mai am atacuri de panica.”
„Vreau sa nu mai izbucnesc.”
„Vreau sa nu mai atrag acelasi tip de oameni.”
Problema e ca psihicul nu lucreaza asa.
Daca scapi de simptom fara sa vindeci rana, psihicul o va reface sub o noua forma:
anxietatea devine furie
furia devine oboseala cronica
oboseala devine depresie
depresia devine somatizare
somatizarea devine fobie
fobia devine dependenta
dependenta devine relatie toxica
relatia toxica devine atac de panica
atacul de panica devine gastrita
gastrita devine perfectionism
Simptomul se schimba, dar rana ramane aceeasi.
5. Cum arata vindecarea reala?
Vindecarea profunda are cateva etape clare:
✔ Conectarea cu emotia ascunsa
Nu ce crezi ca simti.
Ci ce era acolo cu ani in urma.
✔ Gasirea varstei la care s-a format rana
✔ Identificarea mesajului toxic interiorizat
„Nu sunt suficient.”
„Nu am voie.”
„Nu contez.”
„Nu merit.”
„E vina mea.”
intrare în stări de „deep rest” comparabilă cu yoga nidra sau stadii ușoare de somn
✅ 4.4. Potențial transpersonal crescut
Aici e partea pe care o simți la workshop-uri:
stări extinse de conștiință
fenomene OBE
claritate mentală profundă
imagistică interioară foarte vie
insight-uri terapeutice care nu apar în meditațiile obișnuite
Pentru că MSS livrează un mediu neurosenzorial controlat, nu doar sunet.
✅ 4.5. Repetabilitate mai mare
Meditatia clasică depinde de:
nivelul de stres
somn
atenție
dispoziție
MSS produce aproape același efect de fiecare dată.
Este un instrument mult mai stabil.
✅ Pe scurt:
Meditatia = bicicleta.
Functioneaza. Calm interior, respiratie, stare buna.
Hemi-Sync = trotineta electrica.
Intri in stare mai repede, cu mai putin efort.
MSS = Tesla pe pilot automat.
Te duce exact unde vrei, cu precizie neurofiziologica si repetabilitate inalta.
12/11/2025
O mama îmi spune despre adolescentul ei „Nu mai respectă nicio regulă, face doar ce vrea, nu îl mai pot controla, nu îl înțeleg.”
Adolescența unui copil poate dărâma chiar și cei mai puternici părinți.
1. Etapa prin care trece copilul tău e complicată și modul în care relația voastră a ajuns să funcționeze acum nu va fi pentru totdeauna, este doar o etapă
2. Adolescentul tău NU are nevoie de control. Are nevoie de limite.
Controlul în adolescență nu funcționează.
Dar limitele — clare, ferme, non-negociabile —da.
Controlăm mediul, regulile casei și consecințele.
3. Un adolescent nu se autoreglează. Se reglează în raport cu adulții.
Asolescentul a preluat conducerea pentru că cineva trebuia să o facă.
Adolescentul nu e ‘nebun’, rebel sau imposibil. Este un adolescent lăsat prea mult singur în roluri pe care creierul lui nu le poate duce.
4. Să înțelegi un adolescent nu înseamnă să-i permiți orice.
Mulți părinți cred că empatia = lipsă de limite.
5. Un adolescent testeză limitele nu pentru a te distruge, ci pentru a vedea dacă ești acolo.”
Când el provoacă, el întreabă de fapt: ‘Mai sunt în siguranță cu tine?’
6. “Regulile casei se impun doar dacă sunt clare, scurte și aplicate consecvent.
Dai și soluția concretă:
1. 3–5 reguli clare (nu 40).
2. Comunicate fără pisalogeala, urlete, plansete, amenințări, manipulari.
3. Fără monologuri.
4. Cu consecințe naturale, nu pedepse umilitoare.
5. Aplicate la fel în fiecare zi, nu haotic.
7. Adolescentul nu are putere peste tine. Doar i-ai cedat prea mult spațiu într-un moment greu.
8. Dacă el nu respectă nicio regulă, nu înseamnă că nu îl interesează. Înseamnă că regulile nu sunt bine ancorate.
Când regulile sunt ferme, scurte, clare și menținute, adolescentul le va respecta. Poate cu ochii dați peste cap, dar le va respecta.
9. Nu trebuie să îl controlezi. Trebuie să controlezi consecințele.
Tu nu poți controla ce simte sau ce gândește.
Dar poți controla: programul, accesul la tehnologie, ora de somn, responsabilitățile din casă.
Adolescentul are nevoie de spațiu să vorbească.
Iar tu ai nevoie de instrumente, nu de vină.
✅ Concluzia
Nu ai pierdut copilul. Tu, parintele, ai pierdut direcția.
12/11/2025
Copilul tau nu este „în vizită” în casa ta. Dar nici camera lui nu este „a lui”.
Exista o confuzie care apare des în familii:
cine detine ce? ce drepturi are copilul? ce obligatii? ce înseamna „spatiul meu” când locuiesti în casa parintilor?
✅ 1. Copilul tau locuiește cu tine. Nu este chiriaș, nu este oaspete, nu e „în gazdă”.
E copilul tau.
Are dreptul la:
siguranță
hrană
igienă
educație
protecție
iubire
un spațiu personal adaptat vârstei
Astea sunt drepturi fundamentale, nu „favoruri”.
✅ 2. Dar casa este a ta. Iar „camera lui” nu este juridic a lui.
Camera nu este proprietate.
Este un spațiu alocat copilului, în casa părintelui.
Și asta schimbă complet discuția.
Copilul are drept de folosire, nu drept de decizie absolută.
Tu ești adultul, tu ești proprietarul, tu ești responsabil de ordine, siguranță, reguli și buna funcționare a întregii locuințe.
Nu invers.
3. Drepturile copilului cresc odată cu vârsta. La fel și responsabilitățile.
Un copil de 4 ani nu are aceleași drepturi ca un adolescent de 16 ani.
Și nici aceleași obligații.
✅ Între 0–6 ani
Are dreptul la protecție totală.
Nu poate decide reguli, nu poate decide program, nu poate negocia ordine.
Obligațiile lui sunt minime:
strânge jucăriile
respectă rutinele
învață de la tine limitele
Tu ești liderul, nu negociatorul.
✅ Între 7–12 ani
Încep responsabilitățile reale:
ordine în camera lui
igiena personală
respectarea regulilor casei
respect față de proprietatea altora
program de somn
Drepturile cresc:
mai mult spațiu personal
mai multe alegeri
mai multă autonomie
Dar sub supraveghere și cu consecințe.
✅ Între 13–18 ani
Adolescentul are:
drept la intimitate
drept la spațiu personal
dreptul să-și exprime opiniile
Dar:
nu poate dicta regulile casei
nu poate face ce vrea în camera lui
nu poate încălca siguranța familiei
Camera nu devine teritoriu separat, ci spațiu personal într-o casă care nu îi aparține.
Responsabilitățile cresc:
ordine
curățenie
implicare în treburile casei
respect față de spațiile comune
respect față de părinți
✅ 4. Cand părinții confundă „drepturile copilului” cu „răsfăț și haos”
Aici apare problema.
Mulți părinți spun:
„E camera lui, face ce vrea.”
„Eu nu intru acolo, e spațiul lui.”
„Nu am voie să-i cer să o strângă.”
Realitatea psihologică?
Acești copii ajung adulți care:
nu respectă spațiul altora
nu pot trăi în ordine
cred că li se cuvine tot
nu tolerează frustrarea
nu recunosc autoritatea
nu știu să locuiască împreună cu altcineva
Pentru că nu au învățat o lecție simplă:
„Ai drepturi, dar nu fără responsabilități.”
✅ 5. Copilul are drepturi, dar nu conduce casa.
Tu decizi:
regulile
limitele
ora de somn
accesul la tehnologie
ordinea în casă
ce este permis și ce nu
De ce?
Pentru că tu răspunzi:
legal
financiar
emoțional
Copilul nu.
✅ Concluzia
Copilul locuiește cu tine.
Nu e chiriaș.
Nu e turist.
Nu e CEO-ul familiei.
Are drepturi, da.
Are nevoi, da.
Are sufletul tău, da.
Dar tu ești adultul.
Tu ești coordonatorul.
Tu ești responsabilul.
Iar „camera lui” nu este un regat separat.
Este un spațiu personal într-o casă care funcționează după reguli sănătoase, nu după haos democratic.
11/11/2025
Nu este nimic „doar în capul lui”. Corpul nu minte niciodată. Minte doar interpretarea.
De aceea durerea, sufocarea, presiunea în piept sunt 100% reale fiziologic, chiar dacă declanșatorul este psihic.
✅ 1.Creierul confundă pericolul emoțional cu pericolul fizic
Creierul uman are o singură întrebare fundamentală:
„Sunt în siguranță?”
Dacă răspunsul este „nu știu / nu sunt sigur”, intră în modul protecție, nu în modul rațiune.
În ipohondrie și anxietate, creierul:
scanează corpul obsesiv pentru semne de pericol
amplifică orice senzație mică
interpretează imediat de la neutru la periculos
creează o poveste: „E boală. Ceva grav se întâmplă.”
Asta nu e slăbiciune psihologică.
Este un reflex evolutiv hipervigilent de supraviețuire.
✅ 2. Corpul răspunde ca și cm pericolul ar fi real
⚠️ A. Sistemul nervos autonom
Când anxietatea crește, Sistemul Nervos se activează:
🔥 Sistemul simpatic („luptă sau fugi”)
crește adrenalina
crește pulsul
crește tensiunea musculară
respirația devine superficială
digestia se oprește
mușchii intercostali și diafragma se tensionează
Rezultat?
Durere în piept, presiune, nod în gât, senzație de sufocare, furnicături, amorțeala unei zone (mâna) gheara, presiune în piept, gol în stomac, etc
Toate sunt fiziologice.
🧊 Parasimpaticul se blochează
Deci corpul rămâne în modul „alarmă”, chiar fără pericol real.
✅ 3. De ce durerea e reală?
Pentru că creierul procesează durerea psihică și durerea fizică aproape în aceleași zone:
insula anterioară
cortexul cingulat anterior
sistemul limbic
amigdala
Același circuit = aceeași experiență.
Dacă tu activezi centrul durerii prin emoție, creierul nu știe dacă ai un infarct sau o pierdere emoțională. El trimite același semnal.
De aceea un atac de anxietate poate mima:
infarct
astm
AVC
dureri digestive severe
simptome neurologice
Pentru un ipohondru, este 100% corp, nu "imaginație".
✅ 4. De ce apar simptomele ipohondriei?
Pentru că anxietatea activează:
✔ hiper-vigilență la semnale corporale
Creierul scanează corpul la fiecare secundă.
✔ interpretare catastrofică
O contracție → „tumoră”.
O înțepătură → „infarct”.
Un flutter cardiac → „mor”.
✔ confirmare internă
Cu cât verifică mai mult, cu atât găsește mai multe senzații → și mai multă anxietate.
✔ creierul învață durerea
Neuroplasticitate:
„Ce repeti, se întărește.”
Dacă zilnic verifici corpul și îl asociezi cu frica, creierul devine expert în a-ți produce exact acele simptome.
Mușchii intercostali devin rigizi → „nu pot trage aer”.
🔺 Glota se strânge
Ușoară constricție faringiană → „nu intră aerul”.
Toate sunt reale.
Dar nu sunt letale.
✅ 6. Somatizarea: emoția caută o ieșire
Când corpul are:
emoții reprimate
frici vechi
conflicte interne
vinovății
perfecționism
rușine
nevoie de control
Atunci emoția se mută în corp.
Nu fiindcă ești slab, ci fiindcă „limbajul corpului” e mai sincer decât cuvintele.
Somatizarea = psihicul spune prin corp ce nu poate spune prin voce.
✅ 7. Concluzie
Simptomele tale sunt reale. Dar cauza nu este boală, ci modul în care creierul tău îți protejează corpul. E un sistem de alarmă hiper-sensibil, nu un organ bolnav.
✅ 8. Ce îi liniștește cel mai mult pe un ipohondru?
să i se confirme că NU inventează simptome
să i se explice neurofiziologic
să știe că poat controla corpul prin reglare
să simtă că nu e singur și ca nu e ‘nebun’
11/11/2025
Nu cred că durerea este măsurată în cantitatea de lacrimi
Oamenii cred adesea că durerea se vede.
Că se aude.
Că se numără în suspine, în plâns, în obraji umeziți.
Dar adevărul – cel pe care îl știm din terapie, din viață și din poveștile pe care le ducem în noi – e altul:
Durerea nu se măsoară în lacrimi.
Uneori, tocmai cele mai adânci răni nu plâng. Ci tac.
Există oameni care au învățat prea devreme să nu facă zgomot.
Copii crescuți în case în care plânsul deranja, vulnerabilitatea era rușinată, iar emoțiile se ascundeau “ca să nu deranjam pe nimeni”.
Acolo se nasc adulții care zâmbesc impecabil… dar cu inima strânsă ca un pumn.
De aceea, lacrimile nu pot fi unitate de măsură.
Durerea care nu plânge… se transformă în
Noduri în gât la ore nepotrivite.
Insomnii.
Oboseală.
“Nu știu ce am”.
Apatie.
Autosuficiență forțată.
Tăcere încăpățânată cu care mulți intră în terapie:
„Eu nu pot plânge… ceva din mine nu mă lasă.”
Și nu, nu e lipsă de sensibilitate.
E doar o inimă care a învățat supraviețuirea înaintea sincerității.
Durerea plânsă vindecă.
Durerea tăcută cere curaj.
Paradoxal, oamenii care plâng sunt adesea cei care și-au dat voie să fie vii.
Au spart un zid.
Au deschis o fisură prin care intră lumina.
Dar durerea tăcută…
Durerea aceea care nu scoate un sunet…
Este cea care a stat prea mult în întuneric.
Nu pentru că e mai “slabă”.
Ci pentru că e mai veche.
Mai învățată.
Mai disciplinată.
În psihoterapie, lacrimile nu sunt scop. Sunt consecință.
Nu lucrăm ca să aducem plânsul.
Lucrăm ca să aducem adevărul, autenticitatea.
Lipsă autenticității duce la nesfârșite conflicte interioare neconstientizate.
Lacrimile – când vin – sunt doar semnul că ceva s-a mișcat, că o piesă s-a desprins, că un zid s-a înmuiat.
Dar vindecarea nu se măsoară în șervețele folosite.
Se măsoară în:
respirații care devin mai adânci
priviri care nu mai fug
nopți în care adormi fără să-ți strângi maxilarul sau să îți freci dinții
dimineți în care nu-ți mai pui armura ca să te întâlnești cu lumea și să te simți în siguranță
gesturi mici de blândețe față de tine
Durerea adevărată nu are nevoie de spectacol.
Dar are nevoie de martori.
Are nevoie de cineva care să vadă dincolo de aparențele tale de "copil bun și drăguț cu toată lumea":
Un „sunt bine” spus prea repede.
Un zâmbet impecabil.
O voce stabilă.
O postură corectă.
O viață organizată și ocupată până la sufocare.
De multe ori, cei mai puternici oameni sunt cei care nu au plâns cu voce de ani de zile.
Și tot ei sunt cei care, în tăcere, duc cele mai grele lupte. Nimeni nu știe cât sunt de anxioși sau de depresivi.
Iar în iubire… lacrimile nu spun toată povestea.
Uneori, plângi pentru cineva pe care nu l-ai iubit cu adevărat.
Alteori, nu scapi o lacrimă pentru cineva care ți-a rupt sufletul în două.
Durerea afectivă nu e logică.
Nu respectă “reguli”.
Nu ține cont de câte șervețele ai folosit, ci de cât spațiu ocupă înăuntrul tău.
Și mai ales: în ce parte din tine s-a așezat.
Concluzia?
Durerea nu se măsoară în lacrimi.
Se măsoară în transformare.
În cât adevăr îți dai voie să recunoști.
În câtă blândețe îți permiți să primești.
În câte straturi îți dai voie să lași jos.
În capacitatea de a sta cu tine fără să fugi.
Durerea care plânge e sinceră.
Durerea care tace e profundă.
Dar durerea care vindecă e cea pe care o privești în ochi – indiferent dacă lacrimile curg sau nu.
Address
Bdv. Luptătorilor, Nr. 56, Parter, Cabinetul 1, Sector 1, București Bucureşti Sectorul 1 013307
Be the first to know and let us send you an email when Dr.Psih.Roxana-Anca Macrin posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Iti doresti sa te simti mai bine fizic, mental, emotional sau chiar spiritual?
Este momentul sa devi constient de puterea ta interioara si actionezi in a alege ce este cel mai bine pentru tine!
Medic, Psihoterapeut Integrativ & Transpersonal, Consilier pentru Dezvoltare Personală & Profesională/Vocațională,Trainer, Antreprenor
Pe parcursul intregii mele activitati educationale si profesionale, mi-am urmat pasiunea de a descoperi ce este dincolo de corpul fizic, ce este de fapt in mintea, spiritul/sufletul, nostru invatand si practicand alaturi de formatori din UK, USA, Germania, Spania, Peru, Thailanda si Romania.
Am inceput sa imi insusesc o parte din cunostintele si intelegerea teoretica necesara, fiind licentiata a Facultatii de Medicina Generala UMF “Carol Davila” Bucuresti ( 6 ani), urmand apoi cursurile Facultatii de Psihologie - Soiologie a Universitatii Hyperion Bucuresti (4 ani), Formare profesionala/Specializare in Psihoterapie Integrativa (4 ani), drept de libera practica eliberat de Colegiul Psihologilor din România - cod 19017 - grad profesional: psihoterapeut autonom.
La un moment dat am descoperit tehnicile acreditate international de Medicina Alternativa (Reiki, Karuna Reiki, Theta Healing, Terapie Bach, New Paradigm Multi Dimensional Transformation (MDT), Shamballa Basic si 13D, TRE (Tension & Trauma Release).
In paralel am absolvit formari profesionale in Psihoterapie Transpersonala (Deep Memory Process - Regression therapy, Pneuma System Therapy - Respiratatie Holotropica, Shamanism, Curs de Vise Lucide, Emotional Freedom Techniques (EFT), Matrix Reimprinting, Hipnoza Regresiva) cursuri acreditate de Colegiul Psihologilor din Romania si/sau forumuri stiintifice internationale.
Cea mai speciala perioada din viata mea a fost dezvoltarea personala, in timpul ultimilor 10 ani de participare la cursurile renumitului Institut Monroe, actualmente, fiind membra a Departamentului american de cercetare – Professional Division a Institutului Monroe (USA) si a altor organisme nationale si internationale specializate in psihoterapie si stari modificate de constiinta.
Consider ca intelegerea si abordarea multidisciplinara, integrarea metodelor traditionale de investigare si terapie dar si utilizarea bio-tehnologiei este cel mai important lucru in indeplinirea obiectivului de preventie, dezvoltare personala/profesionala sau psihoterapie.
FORMARE PROFESIONALA, EDUCATIE & DEZVOLTARE PERSONALA
Facultatea de Medicina Generala,
Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti
Facultatea de Psihologie- Sociologie
Universitatea Hyperion, Bucuresti
Formare in Psihoterapie Integrativa, Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa, Bucuresti
Drept de libera practica COPSI Psiholog cu Specialitatea Psihoterapie Integrativa, Cod de parafa 19017
Formare in Psihoterapie Transpersonala, Asociatia Romana de Psihologie Transpersoanala, Bucuresti
Specializari in Medicina Alternativa
New Paradigm Multi-Dimensional Transformation, Theta Healing, Reiki, Bach, EFT,
Formare profesionala de Consilier pentru Dezvoltare Personala
calificare in consiliere personala si profesionala, individuala si de grup
Formare profesionala de Trainer
Ce se intampla in cabinetul unui psihoterapeut?
Psihoterapia consta in relatia de comunicare dintre psihoterapeut si client, relatie bazata pe incredere, respect reciproc si confidentialitate.
Psihoterapia presupune utilizarea dialogului, dar si a altor tehnici specifice: testari psihologice, tehnici psihoterapeutice, desenul, jocul de rol, imageria mentala, relaxarea psihica si corporala, sugestiile pozitive, asociatiile libere de idei, analiza tranzactionala, etc.
Scopul este ca psihoterapeutul sa sprijine clientul in a constientiza (intelege, accepta, alege) ce traieste, gandeste, simte, care sunt cauzele, cm pot fi vindecate sau atenuate, care sunt adevaratele obstacole si cm pot fi depasite.
Ce nu este terapia /psihoterapia?
Terapia practicata de mine nu isi propune sa elaboreze diagnostice medicale, sfaturi medicale, protocoale sau tratamente medicale, promisiuni de vindecare, sa inlocuiasca, sa denigreze sau sa saboteze in vreun fel actul medical sau medicul curant/specialist.
Psihoterapia nu este o reteta magica, care poate echilibra emotii si ganduri constiente, sau inconstiente, schimba perspective de viata peste noapte (cand ele au fost traite multi ani in aceasta forma), modifica sau sterge traume, programe/credinte limitative la care clientul nu este hotarat sa renunte, pentru ca psihoterapiea nu poate functiona fara participarea constienta, determinata si continua a clientului.
Efectuata de specialistii nostri medici si/sau psihoterapeuti, terapeuti, evaluarea, consta intr-o anamneza/sesiune de informare/consiliere urmata de testari specifice la indrumarea specialistului.
Ce este Terapia?
In functie de zona de inters pe care o alegem, este o modalitate de echilibrare fizica, mentala, psiho-emotionala.
O persoana poate apela la serviciile noastre cand:
Este nemultumita de o situatie specifica personala /profesionala, are un disconfort fizic, mental, emotional sau are un comportament care este apreciat negativ de ea insasi sau ceilalti si nu il poate controla.
Trece printr-o criza emotionala legata de un eveniment strasant de viata – blocaje emotionale, anxietate, depresie, furie, insomnie, suferinta, stari fiziologice deosebite (diverse terapii medicale stresante, gravidie, menopauza, operatii), nevoie de schimbare personala, nevoie de dezvoltare personala, despartire, deces, dependenta, trauma, etc
Sufera de o boala cronica, intelegand ca serviciile noastre sunt complementare terapiei alopate si sfaturilor medicale specializate.
Isi doreste sa ramana sanatoasa si de aceea prefera sa previna un dezechilibru, sa se detoxifice fizic/mental-emotional etc.
Cine poate beneficia de Terapie?
Clientul care beneficiaza de terapie poate fi un adult, care vine din proprie initiativa sau la recomandarea unei alte persoane: ruda, prieten, coleg, medic, ce observa nevoia acestuia.
Clientul poate avea varsta minora (sub 18 ani), si poate fi adus in terapie numai cu acceptul scris al un parinte/tutore legal.
Terapia poate fi individuala, de cuplu, de familie sau de grup (in cazul grupurilor de dezvoltare personala sau cu o patologie comuna, de ex. tulburare alimentara, tulburare depresiva, diabet, cancer, dependenti de substante etc) .
