What are the opening hours?

Monday 11:00 - 18:00 Tuesday 11:00 - 17:00 Wednesday 11:00 - 16:00 Thursday 11:00 - 16:00 Friday 10:00 - 15:00 Saturday 10:00 - 13:00

Dr. Maria Vranceanu, Calea Dorobantilor 135, Bucureşti Sectorul 1 (2026)

Abordarea mea iti asigură o călătorie către deblocarea potențialului tău genetic pentru sanatate si longevitate

27/03/2026

INFLAMAȚIA ESTE SCRISĂ ÎN GENELE NOASTRE. AFLĂ CE SPUNE ADN-UL TĂU DESPRE SĂNĂTATEA TA.

Inflamația cronică nu apare întâmplător. Pentru multe persoane, ea este influențată genetic, prin polimorfisme în genele care controlează citokinele proinflamatorii. Cele mai importante gene implicate sunt: TNF-α, IL6, IL6R, COX-2, CRP și IL1B.

Aceste gene reglează intensitatea răspunsului inflamator din organism.
TNF-α și IL1B sunt gene care inițiază inflamația. Dacă există polimorfisme( mici mutatii), organismul produce mai multe citokine proinflamatorii, ceea ce duce la inflamație cronică, durere, distrucție tisulară și risc crescut de boli autoimune.

IL6 și IL6R întrețin inflamația și stimulează ficatul să producă CRP, principalul marker de inflamație din sânge. Persoanele cu variante genetice proinflamatorii pot avea inflamație cronică „silențioasă”, chiar dacă a**lizele par normale.

COX-2 este implicată în producerea prostaglandinelor inflamatorii, fiind asociată cu durerea, inflamația articulară, inflamația intestinală și chiar cu riscul de cancer.

CRP sau PCR este markerul final al inflamației sistemice și arată nivelul inflamației din organism.

Dacă aceste gene au variante proinflamatorii, riscul de inflamație cronică este mai mare chiar dacă persoana mănâncă relativ corect. De aceea, două persoane pot avea același stil de viață, dar una se îmbolnăvește și cealaltă nu. Diferența este genetică.

Ce înseamnă acest lucru?

Persoanele cu polimorfisme în aceste gene au predispoziție la:
• obezitate
• diabet
• boli cardiovasculare
• boli autoimune
• Alzheimer
• cancer
• îmbătrânire accelerată

Concluzia importantă:

Genetica încarcă arma, dar stilul de viață apasă pe trăgaci.
Inflamația poate fi controlată prin:
• alimentație antiinflamatoare
• microbiom intestinal echilibrat
• controlul greutății
• activitate fizică
• somn
• reducerea stresului
• suplimente personalizate pe baza profilului genetic

De ce este important testul de nutrigenetică?

Pentru că ne arată:
• dacă avem predispoziție genetică la inflamație;
• dacă avem risc pentru boli metabolice și autoimune;
• ce tip de dietă ni se potrivește genetic;
• ce suplimente sunt necesare;
• cm putem preveni boala, nu doar să o tratăm.

Concluzia:

Nu toate dietele sunt potrivite pentru toată lumea. Nu toate suplimentele funcționează la fel pentru toți oamenii.
De aceea, medicina viitorului este medicina personalizată bazată pe genetică, microbiom și metabolomică.

Testul de nutrigenetică nu arată ce boală ai, dar iti spune ce boală poți preveni.

Iar prevenția începe atunci când îți cunoști genele.

Medicina modernă înseamnă prevenție personalizată, nu tratament standard.

Profită de oferta noastră de primăvară!
Achiziționează două teste genetice la preț de unul.
Investește în sănătate, nu aștepta apariția bolii.

Programează-te acum: 0753 103 206

26/03/2026

DISBIOZA INTESTINALA – PUNCTUL DE PLECARE AL INFLAMAȚIEI CRONICE ȘI AL BOLILOR AUTOIMUNE

Intestinul reprezintă cel mai mare organ imunitar al organismului, deoarece la nivelul mucoasei intestinale se află aproximativ 70% din celulele sistemului imunitar, organizate în structuri limfoide numite GALT (Gut Associated Lymphoid Tissue). Rolul acestui sistem imunitar este de a menține echilibrul între toleranța imunologică față de alimente și bacteriile benefice și răspunsul inflamator împotriva agenților patogeni.

În disbioza intestinală, acest echilibru imunologic se pierde, iar sistemul imunitar intestinal se activează excesiv, ducând la apariția inflamației cronice intestinale și sistemice. Dezechilibrul imun implică în special limfocitele T helper: Th1, Th2, Th17 și limfocitele T reglatoare (Treg).

Limfocitele T helper și rolul lor

Limfocitele T helper sunt celule ale sistemului imunitar care coordonează răspunsul imun al organismului. Ele nu distrug direct bacteriile sau virusurile, ci controlează alte celule ale sistemului imunitar prin substanțe numite citokine. Citokinele sunt mesageri chimici care spun sistemului imunitar când să pornească inflamația și când să o oprească.
Există mai multe tipuri de limfocite T helper, iar fiecare are un rol diferit în organism.

LIMFOCITELE Th1 au rolul de a apăra organismul împotriva bacteriilor și virusurilor. Ele produc citokine inflamatorii precum IL-2, interferon gamma și TNF-alfa. Aceste citokine activează macrofagele și alte celule imune care distrug agenții patogeni. Activarea excesivă Th1 este asociată cu: tiroidită autoimună, boală celiacă, diabet zaharat tip 1, artrită reumatoidă, boli inflamatorii intestinale.

LIMFOCITELE Th2 sunt implicate în reacțiile alergice și în apărarea împotriva paraziților. Ele produc citokine precum IL-4, IL-5 și IL-13. Aceste citokine stimulează producerea de anticorpi IgE și activarea mastocitelor, ceea ce duce la apariția alergiilor. Când răspunsul Th2 este dominant, apar alergii, intoleranțe alimentare și intoleranță la histamină, dermatite atopice, astm, rinite alergice.

LIMFOCITELE Th17 sunt implicate în inflamație și în apărarea împotriva fungilor și bacteriilor extracelulare. Ele produc IL-17 și IL-22, citokine care cresc inflamația la nivel intestinal. Activarea excesivă a Th17 este asociată cu inflamația intestinală, disbioza și infecțiile cu Candida, dar și cu unele boli autoimune, psoriazis, spondiloza anchilozanta.

LIMFOCITELE Treg au rolul de a opri inflamația și de a menține toleranța imunologică. Ele produc IL-10 și TGF-beta, care sunt citokine antiinflamatorii. Limfocitele Treg împiedică sistemul imunitar să reacționeze exagerat la alimente, la bacteriile bune și la propriile țesuturi. Dacă Treg scad, inflamația nu mai este controlată și pot apărea alergii, intoleranțe și boli autoimune.
În mod normal, între Th1, Th2, Th17 și Treg există un echilibru. Acest echilibru permite sistemului imunitar să apere organismul fără să producă inflamație excesivă. La nivel intestinal, acest echilibru este esențial pentru toleranța la alimente și pentru menținerea unei microbiote sănătoase.

Când apare disbioza intestinală, acest echilibru se strică. Th1, Th2 și Th17 cresc, iar Treg scad. Din această cauză apare inflamația intestinală cronică, intoleranțele alimentare, alergiile și bolile autoimune. Ideea cea mai importantă este următoarea:
Th1, Th2 și Th17 produc inflamație, iar Treg opresc inflamația.
Sănătatea depinde de echilibrul dintre aceste celule.

POVESTEA MULTOR PACIENȚI ÎNCEPE AȘA…
„Nu mă doare nimic concret, dar nu mă simt bine.”
Balonare. Oboseală. Ceață mentală. Probleme de piele. Intoleranțe alimentare.
Analizele ies „în limite normale”, dar tu știi că ceva nu este în regulă.
Adevărul este că, de multe ori, oala începe în intestin.
Acolo începe inflamația.
Acolo începe dezechilibrul imunitar.
Acolo încep intoleranțele.
Acolo începe oboseala cronică.
Acolo începe creșterea în greutate.
Acolo încep bolile autoimune.
Totul începe cu microbiota intestinală.
Și vestea bună este că microbiota se poate reechilibra — dacă știi exact ce se întâmplă în intestinul tau.
PROFITĂ ACUM DE OFERTA NOASTRĂ DE PRIMĂVARĂ
Testul de Microbiotă Intestinală – cel mai amplu și complet test de pe piață
✔ Analiză completă microbiom (bacterii, fungi, disbioză, inflamație)
✔ Raport detaliat în limba română
✔ Interpretare și schemă de tratament personalizată incluse
Nu trata doar simptomele. Află cauza.
Primul pas în medicina preventivă începe cu intestinul.
Primăvara este momentul în care îți poți reseta sănătatea.
Din interior. De la cauză. De la intestin.
Programează-te acum.

TEL 0753103206

25/03/2026

COLICILE INFANTILE – O TULBURARE A AXEI MICROBIOTĂ–IMUNITATE–INFLAMAȚIE

Colicile neonatale reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme funcționale din primele luni de viață, afectând aproximativ 10–20% dintre sugari. Mult timp, colicile au fost considerate o problemă benignă, fără o cauză clară, fiind puse pe seama imaturității digestive sau a acumulării de gaze. Cercetările din ultimii ani au schimbat însă această perspectivă, arătând că există o legătură importantă între colici, microbiota intestinală, inflamația intestinală de grad mic și sistemul imunitar al mucoasei intestinale.

Astfel, colicile nu mai sunt privite doar ca o problemă digestivă, ci ca o tulburare complexă în care sunt implicate microbiota intestinală, bariera intestinală și sistemul imunitar

Microbiota intestinală la sugarii cu colici

Mai multe studii au arătat că sugarii cu colici prezintă o compoziție diferită a microbiotei intestinale comparativ cu sugarii sănătoși. În general, la acești copii se observă:
• o creștere a bacteriilor din grupul Proteobacteria (asociate cu inflamația),
• o scădere a bacteriilor benefice precum Lactobacillus și Bifidobacterium,
• o diversitate microbiologică mai redusă.
Această modificare a microbiotei poartă numele de disbioză intestinală și poate duce la:
• producție crescută de gaze,
• iritarea mucoasei intestinale,
• activarea sistemului imunitar intestinal,
• apariția durerii abdominale și a plânsului excesiv.
Prin urmare, colicile pot fi explicate printr-un mecanism în lanț:
disbioză → inflamație intestinală → activare imună → durere → plâns

Rolul probioticelor în colicile infantile

În ultimii ani, s-a observat că anumite probiotice, în special Lactobacillus reuteri, pot reduce durata plânsului la sugarii cu colici, mai ales la cei alăptați la sân. Cu toate acestea, nu era clar dacă efectul probioticelor se datorează doar îmbunătățirii microbiotei sau și unei acțiuni asupra sistemului imunitar.
Pentru a clarifica acest aspect, a fost realizat un studiu clinic randomizat pe sugari cu colici.
În studiu au fost incluși 47 de sugari alăptați la sân, cu vârsta între 10 și 60 de zile, diagnosticați cu colici conform criteriilor Roma IV. Sugarii au fost împărțiți în două grupuri:
• un grup a primit Lactobacillus reuteri LMG P-27481 si un grup a primit placebo, timp de 30 de zile.
Cercetătorii au urmărit:
1. Durata zilnică a plânsului.
2. Calprotectina fecală – marker de inflamație intestinală.
3. Expresia unor gene implicate în răspunsul imun al mucoaselor.
Rezultatele au fost semnificative:
• Durata plânsului a scăzut de la 239 minute/zi la 106 minute/zi la copiii care au primit probiotic.
• În grupul placebo nu s-au observat modificări semnificative.
• Calprotectina fecală a scăzut, ceea ce arată reducerea inflamației intestinale.
• Au apărut modificări ale unor gene implicate în toleranța imună (IDO1, CXCL9, HLA-DRA).
Aceste rezultate sugerează că probioticul nu acționează doar asupra microbiotei, ci și asupra sistemului imunitar al mucoasei intestinale, ajutând la restabilirea echilibrului imun și la reducerea inflamației.

MECANISMUL BIOLOGIC propus de cercetători explică modul în care probioticul acționează în colicile infantile. În primul rând, administrarea probioticului determină modificarea compoziției microbiotei intestinale, prin creșterea bacteriilor benefice și reducerea bacteriilor potențial patogene. Această schimbare la nivelul microbiotei conduce la scăderea inflamației intestinale, evidențiată prin reducerea markerilor inflamatori intestinali, precum calprotectina fecală.
În continuare, reducerea inflamației determină reglarea răspunsului sistemului imunitar la nivelul mucoasei intestinale. Sistemul imunitar intestinal devine mai tolerant și mai puțin reactiv, ceea ce duce la scăderea activării inflamatorii locale. Prin reducerea inflamației și reglarea răspunsului imun, se reduce iritația și durerea intestinală.
Ca urmare a scăderii durerii abdominale, se reduce durata episoadelor de plâns și agitație la sugar. În acest mod, probioticul nu acționează doar simptomatic, ci intervine asupra mecanismelor biologice care stau la baza colicilor.
Prin urmare, probioticul contribuie la restabilirea homeostaziei intestinale, adică la readucerea intestinului la o stare de echilibru între microbiotă, mucoasa intestinală și sistemul imunitar intestinal.

Concluzii

Datele actuale din literatură sugerează că colicile infantile nu mai pot fi considerate o simplă tulburare funcțională tranzitorie, ci mai degrabă o manifestare timpurie a unui dezechilibru la nivelul ecosistemului intestinal. Interacțiunea dintre microbiota intestinală, bariera epitelială și sistemul imunitar al mucoasei intestinale joacă un rol esențial în apariția simptomelor.
Modificările de compoziție ale microbiotei pot duce la inflamație intestinală de grad redus și la o activare anormală a sistemului imunitar mucosal, ceea ce contribuie la apariția durerii abdominale și a plânsului excesiv la sugar. Intervenția asupra microbiotei prin administrarea unor probiotice specifice poate reduce inflamația intestinală, poate modula răspunsul imun și poate contribui la restabilirea echilibrului intestinal.
Astfel, colicile infantile pot fi înțelese ca rezultatul unei interacțiuni complexe între microbiotă, inflamație și sistemul imunitar, iar modularea microbiotei reprezintă o direcție terapeutică importantă în managementul colicilor neonatale. Este important de subliniat faptul că efectele benefice sunt dependente de tulpina probiotică utilizată, ceea ce evidențiază necesitatea utilizării probioticelor validate prin studii clinice.

În concluzie, abordarea modernă a colicilor infantile nu trebuie să se limiteze doar la tratamentul simptomelor, ci trebuie să vizeze mecanismele biologice implicate, în special echilibrul microbiotei intestinale și reglarea răspunsului imun intestinal.
Pentru cine doreste aici gaseste studiul original Click
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S104346662600027X?via%3Dihub

24/03/2026

MOARTEA ÎNCEPE ÎN INTESTIN — IAR DISBIOZA ESTE PRIMUL PAS

Disbioza intestinală reprezintă un dezechilibru al microbiotei intestinale, adică o modificare cantitativă și calitativă a microorganismelor care trăiesc în intestin. În mod normal, microbiota intestinală este alcătuită dintr-un ecosistem complex de bacterii benefice, bacterii oportuniste și bacterii potențial patogene, aflate într-un echilibru dinamic. Atunci când acest echilibru se modifică, apare disbioza.

Disbioza nu înseamnă doar o infecție intestinală, ci o modificare a întregului ecosistem intestinal. Aceasta presupune scăderea bacteriilor protective, cm sunt speciile de Lactobacillus și Bifidobacterium, și creșterea bacteriilor patogene sau oportuniste. În aceste condiții, microbiota începe să producă metaboliți toxici rezultați din procese de fermentație și putrefacție, ceea ce duce la apariția inflamației intestinale și la creșterea permeabilității intestinale, fenomen cunoscut sub denumirea de „intestin permeabil” (leaky gut).

Permeabilitatea intestinală crescută permite trecerea în sânge a unor fragmente bacteriene, toxine și proteine alimentare insuficient digerate, ceea ce determină activarea sistemului imunitar și apariția inflamației cronice de grad mic. Această inflamație cronică este implicată în apariția și întreținerea multor boli cronice.

Disbioza intestinală este asociată cu numeroase afecțiuni, printre care:
• sindromul de intestin iritabil
• boli autoimune
• alergii și intoleranțe alimentare
• intoleranța la histamină
• obezitate și sindrom metabolic
• depresie și anxietate (prin axa intestin–creier)
• boli dermatologice (acnee, dermatită, psoriazis)
• boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă)

CATE TIPURI DE DIZBIOZA EXISTA?

DISBIOZA DE PUTREFACȚIE, numită și disbioză proteolitică, reprezintă o formă de dezechilibru al microbiotei intestinale caracterizată prin predominanța bacteriilor care metabolizează proteinele în locul carbohidraților. În această situație, în intestin predomină bacterii proteolitice precum Clostridium, Bacteroides și Proteus, care descompun proteinele alimentare nedigerate complet prin procese de putrefacție.
În urma fermentației proteice rezultă o serie de metaboliți toxici, printre care amoniacul, fenolii, indolii și compușii cu sulf (sulfuri). Aceste substanțe sunt toxice pentru mucoasa intestinală, cresc inflamația și suprasolicită ficatul, deoarece acesta trebuie să detoxifice permanent acești metaboliți rezultați din putrefacție.
Din acest motiv, disbioza de putrefacție este frecvent asociată cu încărcare hepatică și simptome de detoxifiere hepatică insuficientă.
Manifestările clinice ale disbiozei de putrefacție includ mirosul foarte urât al scaunului, balonare, greață, senzație de greutate abdominală, ceață mentală (brain fog), oboseală și amețeli.
Este foarte posibil, daca suferi de acest tip de dizbioza sa te trezesti in intervalul 3-4 dimineata cu borboroseli in intestin, senzatie de greata deoarece toxinele din intestin cresc si ficatul este foarte activ metabolic, pentru a le neutraliza.
Cauzele principale ale disbiozei de putrefacție sunt reprezentate de o dietă bogată în proteine, în special proteine animale, asociată cu digestie incompletă a proteinelor. Digestia incompletă poate fi determinată de acid gastric scăzut (hipoclorhidrie), insuficiență pancreatică (enzime digestive insuficiente) și tranzit intestinal lent sau constipație, situație în care proteinele stagnează în colon și sunt supuse proceselor de putrefacție bacteriană.

În concluzie, disbioza de putrefacție este o tulburare a microbiotei intestinale caracterizată prin fermentația proteinelor și producerea de metaboliți toxici, cu efecte locale intestinale și efecte sistemice prin suprasolicitarea ficatului și creșterea inflamației în organism.

DISBIOZA FERMENTATIVĂ reprezintă un tip de dezechilibru al microbiotei intestinale caracterizat prin predominanța bacteriilor care fermentează carbohidrații. În această formă de disbioză, flora intestinală utilizează în exces carbohidrații nedigerați complet, pe care îi transformă prin procese de fermentație în gaze și acizi organici.
Principalele gaze produse în disbioza fermentativă sunt hidrogenul, metanul și dioxidul de carbon, iar printre metaboliții rezultați se numără și lactatul. Acumularea acestor gaze în intestin determină distensia intestinală și apariția balonării. Acest tip de disbioză este frecvent asociat cu fermentația carbohidraților fermentabili, în special a FODMAP-urilor (oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli fermentabili).
Manifestările clinice caracteristice disbiozei fermentative includ balonare accentuată după consumul de carbohidrați, gaze intestinale, borborisme (zgomote intestinale), disconfort abdominal și scaun moale sau diaree. În multe cazuri, disbioza fermentativă este asociată cu SIBO (Small Intestinal Bacterial Overgrowth – proliferare bacteriană în intestinul subțire), în special forma cu producție de hidrogen sau metan.

Cauzele principale ale disbiozei fermentative sunt reprezentate de consumul excesiv de carbohidrați, în special zaharuri și carbohidrați rafinați, digestia incompletă a carbohidraților și tulburările de motilitate intestinală. Hipoclorhidria (acid gastric scăzut) favorizează supraviețuirea bacteriilor care ajung în intestinul subțire, unde încep să fermenteze carbohidrații prea devreme. Motilitatea intestinală scăzută permite stagnarea alimentelor și proliferarea bacteriană, favorizând astfel procesele de fermentație.

În concluzie, disbioza fermentativă este o tulburare a microbiotei intestinale caracterizată prin fermentația excesivă a carbohidraților, producere de gaze și apariția simptomelor digestive precum balonarea, gazele și scaunele moi. Corectarea alimentației, îmbunătățirea digestiei și reglarea motilității intestinale reprezintă elemente esențiale în managementul acestui tip de disbioză.

DISBIOZA FUNGICĂ reprezintă un tip de dezechilibru al microbiotei intestinale caracterizat prin dezvoltarea excesivă a fungilor, în special a speciilor din genul Candida, cel mai frecvent Candida albicans. În mod normal, Candida există în intestin în cantități mici, fiind controlată de bacteriile benefice și de sistemul imunitar. Atunci când echilibrul microbiotei este perturbat, fungii se pot multiplica excesiv, ducând la apariția disbiozei fungice.
Această formă de disbioză apare frecvent după tratamente cu antibiotice, care distrug o parte din bacteriile benefice ce țin sub control dezvoltarea fungilor. De asemenea, imunitatea scăzută, stresul cronic, diabetul zaharat, consumul ridicat de zahăr și utilizarea frecventă de corticosteroizi pot favoriza dezvoltarea excesivă a Candida.
Manifestările clinice ale disbiozei fungice sunt variate și nu sunt doar digestive. Printre simptomele frecvente se numără pofta crescută de dulce, balonarea, disconfortul abdominal, ceața mentală (dificultăți de concentrare), oboseala cronică, micozele recurente (orale, vaginale, cutanate) și pruritul a**l. Aceste simptome apar deoarece fungii produc metaboliți precum alcoolul și aldehidele, substanțe care pot avea efecte toxice asupra sistemului nervos și asupra mucoasei intestinale.

Disbioza de deficit reprezintă o formă de dezechilibru al microbiotei intestinale caracterizată prin scăderea numărului de bacterii benefice și reducerea diversității microbiotei. Spre deosebire de alte tipuri de disbioză, unde există o proliferare excesivă a unor bacterii sau fungi, în disbioza de deficit problema principală este lipsa bacteriilor protective, în special a genurilor Lactobacillus și Bifidobacterium, care au rol esențial în menținerea sănătății intestinale.

Bacteriile benefice au multiple funcții importante în organism: produc acizi grași cu lanț scurt, mențin integritatea mucoasei intestinale, inhibă dezvoltarea bacteriilor patogene, modulează sistemul imunitar și participă la metabolismul unor vitamine și al unor compuși bioactivi. Atunci când aceste bacterii sunt în cantitate redusă și diversitatea microbiotei scade, bariera intestinală devine mai fragilă și apare permeabilitatea intestinală crescută, fenomen cunoscut sub denumirea de „intestin permeabil”.

Disbioza de deficit este frecvent întâlnită după tratamente repetate cu antibiotice, alimentație săracă în fibre, diete restrictive pe termen lung, stres cronic, infecții intestinale, inflamație intestinală cronică și înaintarea în vârstă. De asemenea, stilul de viață modern, caracterizat prin alimentație procesată, consum redus de fibre și expunere redusă la bacterii din mediul natural, contribuie la scăderea diversității microbiotei

In caz de dizbioza testul de microbiom este solutia ideala

D**a cm am vazut dizbioza intestinală nu este la fel la toți pacienții. Fără o evaluare corectă a microbiotei, tratamentul se face „în orb”, iar în multe cazuri simptomele se pot agrava.

De exemplu, dacă un pacient are disbioză fermentativă și primește multe prebiotice, balonarea se poate agrava, deoarece bacteriile fermentative vor produce și mai multe gaze.

Dacă un pacient are disbioză de putrefacție și consumă o dietă foarte bogată în proteine, se vor produce și mai multe toxine rezultate din putrefacția proteinelor. Dacă există disbioză fungică și pacientul consumă cantități mari de zahăr, simptomele se pot accentua. În disbioza de deficit, problema nu este excesul de bacterii, ci lipsa bacteriilor benefice, iar tratamentul este complet diferit față de celelalte tipuri.

Testul de microbiotă permite identificarea tipului de disbioză, evaluarea bacteriilor benefice, a bacteriilor patogene, a fungilor, a markerilor de inflamație intestinală, a permeabilității intestinale și a metaboliților bacterieni. Pe baza acestor informații se poate face un tratament personalizat, care poate include dietă specifică, probiotice țintite, prebiotice, enzime digestive, suport pentru ficat și refacerea mucoasei intestinale.

În concluzie, testul de microbiotă este important deoarece permite un diagnostic corect al disbiozei și un tratament personalizat. Fără testare, tratamentul este general și de multe ori ineficient, în timp ce testarea permite o abordare țintită, logică și eficientă, adaptată tipului de disbioză al fiecărui pacient.

PROFITA DE OFERTA DE PASTE SI ACHIZITIONEAZA TESTUL DE MICROBIOM PANA IN DATA DE 10 APRILIE, LA JUMATATE DE PRET.
Pentru programari si informatii suna la 0753103206

23/03/2026

MARGARETA MICA SAU BANUTII, ANTIINFLAMATORUL NATURAL UITAT

BELLIS PERENNIS SAU BĂNUȚI, MARGARETĂ MICĂ, FLOAREA PAȘTELUI (în engleză daisy – „day’s eye”, pentru că se deschide ziua și se închide noaptea)

Proprietăți terapeutice

Bellis perennis este o plantă medicinală veche din fitoterapia europeana care contine saponine triterpenice, flavonoide, polifenoli, taninuri, mucilagii, ulei volatil , vitamina C, săruri minerale (potasiu, calciu)

Acțiuni fitoterapeutice
• antiinflamatoare
• diuretica
• depurativa (susține detoxifierea)
• expectoranta
• cicatrizanta
• antihemoragica usoara
• tonic hepatic
• stimulează metabolismul și eliminarea acidului uric

Datorita proprietatilor sale planta este utilizată tradițional în:
o afecțiuni respiratorii
o afecțiuni hepatice
o reumatism, gută
o edeme
o răni, vânătăi (extern)
o afecțiuni dermatologice

În medicina populară era numită „arnica celor săraci”, deoarece se folosea pentru traumatisme, vânătăi și inflamații.
O legendă medievală spune că: atunci când Fecioara Maria a fugit cu Pruncul Iisus, lacrimile ei au căzut pe pământ si în locul lacrimilor au apărut florile de Bellis perennis. De aceea floarea simbolizează: puritate, inocență , protecție divină, renaștere

Originea numelui
Bellis vine din latină bellus = frumos
perennis = peren, care trăiește mulți ani
→ „frumoasa perenă”
Există însă o tradiție din medicina medievală care spune că numele ar fi asociat și cu bellum = război, deoarece:
• planta creștea pe câmpurile de luptă
• era una dintre primele plante disponibile pentru tratarea rănilor
• era folosită pentru:
o oprirea sângerării
o vindecarea rănilor
o reducerea inflamației
o resorbția vânătăilor
De aceea, în medicina populară europeană era numită:„planta soldaților”

Margareta sălbatică conține până la 310 micronutrienți, inclusiv uleiuri esențiale, taninuri și rășini. Are proprietăți calmante, relaxante, astringente și vindecătoare, antiinflamatorii și laxative ușoare. Oferă antioxidanți care susțin sistemul imunitar, acționează ca antimicrobian.
Este comestibilă și poate fi folosită în rețetele noastre( frunze adaugate la salate, in orez cu legume, aromatizare unt)

A fost întotdeauna folosită în medicina pe bază de plante pentru aplicații externe, cm ar fi cataplasme, tincturi mamă și ulei infuzat, sau pentru utilizări interne, cm ar fi infuzii și decocturi.
În homeopatie, Bellis perennis este unul dintre principalele remedii pentru traumatisme ale țesuturilor profunde, traumatisme ale țesutului conjunctiv, lovituri abdominale, traumatisme după accidente, dureri după efort fizic intens, traumatisme post-chirurgicale.
Foarte utilizata post operator după:operații abdominale, cezariană, intervenții pe țesuturi moi, deoarece reduce inflamația, durerea, edemul, ajută vindecarea țesuturilor

Remedii naturale cu margarete

DACĂ TRACTUL RESPIRATOR ESTE INFLAMAT SAU CONGESTIONAT:
se infuzează 5 g de frunze și flori uscate într-o cană cu apă clocotită; după 15 minute, se strecoară și se bea, îndulcită cu miere de mană, în doză de 3-4 căni pe zi.

PENTRU INFLAMAȚIA GÂTULUI:
se face gargară de mai multe ori pe zi cu 20 g de frunze și flori uscate la macerat timp de 5 minute în jumătate de litru de apă clocotită, strecurând și lăsând infuzia să se răcească.

PENTRU SEMNE DE CISTITĂ:
se pun 10 g de frunze și flori uscate într-o cană cu apă clocotită; după 10 minute, se strecoară și se îndulcește cu miere de căpșun. Se beau 3-4 căni pe zi între mese.

PENTRU INFLAMAȚIA PIELII ȘI A MUCOASELOR:
se fierbe un litru de apă cu 100 g de plantă întreagă uscată, se lasă la macerat o jumătate de oră; se strecoară și se aplică comprese înmuiate în lichidul cald.

PENTRU A FAVORIZA VINDECAREA RĂNILOR:
se aplică frunzele proaspete bine spălate și uscate direct pe zona afectată înainte de bandajare.

DECOCT DE BELLIS PERENNIS PENTRU AFECȚIUNI HEPATICE
• ficat lent (ficat congestionat)
• steatoză hepatică (ficat gras – adjuvant)
• dischinezie biliară
• digestie lentă
• detoxifiere hepatică
• după tratamente medicamentoase
• după infecții
• după perioade cu alimentație bogată în grăsimi/alcool
Are efecte:
• coleretic (stimulează producția de bilă)
• colagog (stimulează eliminarea bilei)
• antiinflamator hepatic
• depurativ sanguin
• diuretic (eliminare metaboliți)

Rețetă decoct pentru ficat
Variantă simplă
• 1 lingură Bellis perennis (plantă uscată – frunze + rădăcină)
• 250 ml apă care se fierb imoreuna cu planta 10–15 minute
• se lasă 10 minute acoperit
• se strecoară
Administrare:2 căni/zi , înainte de masă, cură: 3 săptămâni → pauză 1 săptămână
INFUZIE PENTRU ACID URIC MARE
Preparare: Puneti O lingura de flori uscate într-o cană de apă clocotită, infuzati timp de aproximativ 10 minute și apoi strecurati.
Sfaturi: Pentru o acțiune mai eficientă împotriva hiperuricemiei, Bellis perennis este uneori adăugată în amestecuri de plante mai complexe (cum ar fi cele care conțin mesteacăn, frasin sau coacăze negre), care acționează sinergic pentru a drena și a reduce inflamația articulară.

ULEI INFUZAT, PENTRU PIELE SENSIBILA, DURERI MUSCULARE, ARTICULARE
Uleiul infuzat de Bellis perennis (margaretă) este un remediu natural calmant și elasticizant, excelent pentru vânătăi și dureri musculare.

METODĂ DE PREPARARE
Recoltați florile și lăsați-le să se ofilească la aer liber timp de 1-2 zile pentru a reduce umiditatea și a preveni mucegaiul.
Umpleți un borcan de sticlă steril, cu florile, fără a le apăsa prea tare. Acoperiți complet florile cu uleiul ales. Închideți borcanul (de preferință cu tifon pentru a-l lăsa să respire sau sigilați-l dacă vă îngrijorează impuritățile) și lăsați-l la soare timp de aproximativ 30-40 de zile, agitând ușor la fiecare 2-3 zile. Filtrați uleiul rezultat printr-un tifon steril sau o sită cu ochiuri fine, stoarcând bine florile pentru a extrage tot uleiul.
Turnați într-o sticlă de sticlă închisă la culoare, etichetați cu data și numele și depozitați ferit de lumină și căldură.
Sinergii: Efectul antiinflamator poate fi îmbunătățit prin adăugarea de uleiuri esențiale precum lavandă sau mușețel (10 picături la 100 ml de ulei infuzat).

Sfat: Uleiul infuzat este cel mai eficient atunci când este aplicat pe pielea ușor umedă, permițând o absorbție rapidă.

Mit: Pentru a-ți spori harul, alege prima floare mică a sezonului: dacă o prinzi în butonieră, iubirea va veni la tine. Fetele care își fac o coroană din margarete mici pentru a o purta în păr vor experimenta primele bătăi ale inimii. Și dacă iubirea a dispărut? Se va întoarce dacă dormi cu o rădăcină de banuti sub perna

Address

Calea Dorobantilor 135
Bucureşti Sectorul 1
010563

Opening Hours

Monday	11:00 - 18:00
Tuesday	11:00 - 17:00
Wednesday	11:00 - 16:00
Thursday	11:00 - 16:00
Friday	10:00 - 15:00
Saturday	10:00 - 13:00

Website

http://www.evaprecisionnutrition.com/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Maria Vranceanu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Maria Vranceanu:

Dr. Maria Vranceanu