24/03/2026
➡️ Adeseori avem la consultații pacienți care au avut un cu mulți ani în urmă, în urma căruia au avut o ce a fost operată la acea vreme, dar nu a fost implantat și un cristalin artificial, astfel că pacienții au rămas “afaci” (adică, fără cristalin natural, dar și fără vreun cristalin artificial).
➡️ Pacienții “afaci” au nevoie, pentru a vedea cât de cât mulțumitor, de o dioptrie foarte mare (peste 8, 10, 12, sau chiar mai multe dioptrii), dar ei nu poartă niciodată ochelari cu dioptrii așa de mari, deoarece nu pot suporta diferența față de dioptria de la celălalt ochi, care e în marja unor valori dioptrice “normale”.
❓❓❓ Ce înseamnă asta?
Înseamnă că pacientul afac nu vede mai nimic cu acel ochi și, din păcate, de cele mai multe ori “se complace” în această situație, în sensul că, după ce i se spune de multe ori că “nu se mai poate face nimic”, el chiar renunță să mai caute o soluție.
Dar mai sunt și excepții! ☝️☝️☝️
Dovada clară e pacientul pe care l-am operat azi, care fusese lovit la un ochi și operat de cataractă traumatică acum aproape 40 de ani (!!! - chiar a accentuat că era “pe vremea lui Ceaușescu”) și care de atunci a rămas “afac”, nemaivăzând, practic, cu acest ochi, în toți acești ani.
✅ Pacientul nostru, optimist și ambițios, nu a vrut să renunțe până când nu ne-a cerut sfatul și nouă, iar noi, după o evaluare atentă a structurilor anatomice și a potențialului vizual al ochiului, am decis să îl operăm, să îi implantăm un cristalin artificial, care să îl ajute să vadă mult mai bine.
🤔 Cum putem aprecia noi, oftalmologii, dacă un asemena ochi, lovit și, practic, nevăzător de așa de mult timp, poate beneficia cu adevărat de implantarea unui cristalin și dacă riscurile nu sunt prea mari față de beneficii?
1️⃣. Păi, mai evaluăm potențialul vizual al acestui ochi: dacă mediile sunt clare ( , cavitatea vitreană), iar și nervul optic arată “bine”, pacientul ar trebui să vadă literele medii și mici de la tabloul special de evaluare a acuității vizuale, cu o lentilă cu dioptrie mare (10-12-14 dioptrii) pe care i-o punem, de testare, în fața ochiului.
Dacă, în ciuda acestor dioptrii mari, ochiul tot nu vede la tablou, sau abia zărește doar literele foarte mari, înseamnă că potențialul vizual este foarte scăzut (din diverse motive, printre care și “lenevirea” acestui ochi în anii în care nu a fost folosit).
▶️ În primul caz, când potențialul vizual al ochiului este semnificativ, merită să implantăm un cristalin artificial.
▶️ În al doilea caz, nu prea merită; riscurile și costurile unei operații complicate nu justifică o intervenție cu rezultat vizual redus, sau chiar zero.
2️⃣ De ce vorbim de riscurile unei asemenea operații și dacă merită acceptate?
⚠️ Pentru că acești ochi loviți de foarte mult timp, pot avea leziuni anatomice asociate, care trebuie, și ele, rezolvate tot chirurgical: cornee cu cicatrici posttraumatice, sau cu edem, o pupilă deformată, sau mărită mult (midriază post-traumatică), iris absent total sau parțial ( post-traumatică), suport capsular absent, cicatrici conjunctivo-sclerale, dar și un secundar asociat, etc.
➡️ Iată, deci, cât de complicată poate fi situația unui ochi lovit, mai ales dacă e lovit de foarte mult timp, la care trebuie să implantăm “per secundam” un cristalin artificial.
✅✅✅ Dar când evaluarea atentă a acelui ochi ne arată ca potențialul vizual e bun, că leziunile asociate pot fi și ele rezolvate chirurgical, iar complicațiile posibile pot fi bine controlate - atunci, da, o facem, mai ales dacă pacientul e foarte determinat să facă tot ce se poate face pentru acel ochi “ghinionist”!
✅ Așa a fost și azi: acestui pacient lovit la ochi acum aproape 40 de ani, i-am realizat o intervenție constând în implant secundar de suturat la scleră cu fire Goretex, anterioară largă și pupiloplastie parțială.
👇👇👇
