Psihoterapeut Bogdan Mihai Martimof

27/10/2023

A Fi Autonom este telul fiecaruia dintre noi.
A fi autonomi inseamna sa ne recuperam capacitatea de a fi separati, diferiti si singuri, sa devenim liberi nu doar exprimandu-ne furia ca reactie la incalcarea drepturilor noastre ci sa fim constienti ca putem sa iubim fiind intr-o pozitie de egalitate si respect reciproc.
A experimenta autonomia inseamna sa fim constienti in a ne trai experienta propriei singuratati, a accepta propriile noastre alegeri,
a accepta riscurile la care ne supunem, a ne asuma singuri responsabilitatile propriei noastre cresteri si dezvoltari.
Durerea, tristetea, furia si neacceptarea propriei persoane este urmarea pierderii propriei noastre autonomi.

Drum drept spre autonomie

31/07/2023

Eliberarea sinelui de durere si capcana depresiei

Schimbarile sociale, culturale, schimbarea sistemelor de valori, au condus la diferente majore intre modalitatile prin care omul putea trece peste traumele si emotiile ascunse care puteau conduce la depresie. In trecut, persoanele conformiste din punct de vedere al emotiilor puteau duce o viata linistita si chiar fericita. Cu toate acestea, intr-o societate care era protejata de anumite sisteme de valori, oamenii, desi adaptati si integrati in grup, nu erau autonomi.

Adaptarea la sistemele de valori predominante, functionale si stabile, se realiza mult mai repede si usor decat in societatea actuala. Sentimentul identitatii individuale nu era fundamental constientizat, prezent, pentru ca omul se simtea protejat, ocrotit de grupul din care facea parte, respectand sistemul sau sistemele de valori.

In perioada actuala, aceasta realitate nu mai este valabila. Grupurile din care facem parte nu mai pot ramane izolate, acestea interactionand cu alte grupuri cu sisteme de valori diferite. Astfel, omul este supus in continuu la shimbari ale sistemelor de valori, renunta la sinele adevarat si il neaga in dorinta de a fi acceptat, ocrotit si sprijinit de un grup. Adaptarea devine din ce in ce mai dificila si dureroasa. Interactiunea cu sisteme de valori diferite si intr-un ritm accelerat conduce, nu la existenta unui sentiment de siguranta si ocrotire, ci la un sentiment de confuzie a eului, pe langa ne-eliberarea de existentele traume din trecut.

In atari conditii, omul trebuie sa gaseasca si sa acceseze singurul sprijin permanent si functional – sprijinul in el insusi, daca isi doreste cu adevarat sa nu mai fie influentat de diferite valori, interese si ideologii ale diferitelor grupuri cu care interactioneaza sau din care face parte la un moment dat si sa-si recupereze sinele adevarat.

Necesitatea eliberarii de dependenta de grup, care creeaza iluzia indeplinirii nevoilor neindeplinite din trecut, ca ci copil, in persoana adultului, devine din ce in ce mai necesara. Aceasta eliberare este cu atat mai dificila cu cat omul este supus intalnirii cu emotiile, descoperirii, recunoasterii si constientizarii existentei acestora in perioada copilariei, adolescentei.

Aceasta inseamna accesul la sinele nostru adevarat, care nu mai este ingradit de inchisori inchipuite si construite pentru a ne feri de durere, alegerea in mod constient, fara a devenii dependent, a valorilor care-i sunt necesare si care il dezvolta. Sinele adevarat recunoaste durerea provocate de cineva sau ceva si insasi aceasta cunoastere si experimentare a emotiilor va conduce la eliberarea de durere, trecuta sau prezenta.

Alice Miller scria ca “adevaratul contrariu al depresiei nu este nici veselia, nici absenta durerii, ci vitalitatea – libertatea de a experimenta sentimente spontane.”

14/03/2023

DIMENSIUNI ALE RELAȚIEI DE CUPLU

Din cele mai vechi timpuri, relația dintre doi parteneri, bărbat și femeie, a reprezentat forma primară de relaționare între oameni, a căror deziderate, scopuri, sunt aceleași, în care dorința de a se unii și de a da concepere copiilor a reprezentat principalul scop al unirii.
Cuplul s-a bazat in ontologie nu numai pe dorința procreării ci a avut la bază și nevoia de stabilitate, securitate, de îndeplinire a nevoilor de bază ale unui individ, scopuri care erau, și sunt, mult mai ușor de îndeplinit într-un cuplu.
Cu toate aceste deziderate, relația presupune și neînțelegeri, divergențe de opinii, dar mai ales apar probleme în momentul în care unul dintre parteneri, sau ambii, se consideră neînțeleși, neapreciați pentru rolul lor sau nu mai întâlnesc punctele comune pentru care au întemeiat relația.
Problemele într-o relație apar relativ frecvent, partenerii nemaifiind dispuși să treacă peste obstacole dacă acestea nu sunt dizolvate. Gândurile, sentimentele, nu mai sunt împărtășite ca la început, apariția copiilor putând duce la acutizarea divergențelor, la scoaterea nemulțumirilor la vedere, din inconștient.
Comunicarea, fie ea verbală sau non-verbală, poate întâmpina diferite obstacole, acestea fiind în principal compuse din atitudinile relevate de unul sau de ambii parteneri. Minciuna, ironia, manipularea, incapacitatea de înțelegere a mesajelor transmise reprezintă parte a obstacolelor dintr-o relație. Partenerii nu mai reușesc să îndeplinească rolul dialogului, acesta fiind plin de reproșuri, de banalități, de stereotipii și, în unele cazuri, de abjecții, de insulte.
În astfel de cazuri, relația reprezintă însăși devalorizarea eu-lui, a sinelui fiecărui partener. Partenerii devin incapabili să deceleze între mesajele importante și cele de suprafață, apare agresivitatea indirectă, lipsa de ascultare reală, aceasta transformându-se în ascultare de fațadă.
Adaptarea individului la relația de cuplu, trebuie să aibă în vedere motivația partenerială, concretizată în orientări, activări și reactivări ale factorilor motivaționali (vârsta, s*x, comportament socio-afectiv, nevoie de autodezvoltare).
Dinamica și acomodarea partenerială a presupus, presupune și va presupune, realizarea de concesii și acceptări reciproce, precum și capacitatea fiecărui partener de a face corecții individuale în comportamentul comunicării. Rolul acestor eforturi este acela de a crește coeziunea cuplului, de a realiza ajustări ale disfuncțiunilor, de a realiza în final procesul de acomodare partenerială.
Satisfacția ca și insatisfacția partenerială este legată strâns de îndeplinirea funcțiilor unui cuplu cât și de îndeplinirea obiectivelor pe care și le-au trasat partenerii. în general partenerii vorbesc despre cuplu/familie, ca fiind îndeplinite condițiile, rezultând un cuplu partenerial/ marital eficient și fericit, ceea ce denotă faptul ca nu există doar o formulă magica pentru fericire.
Comunicarea, deși se realizează verbal și non-verbal, între parteneri, nu reprezintă cu adevărat o comunicare dacă aceasta nu conține o anumită cantitate de Informație. Cantitatea de Informație poate fi mare sau mică, dar ceea ce contează ca trăsătură a Informației este calitatea. Calitatea Informației determină calitatea discursurilor, calitatea problemelor ridicate și a rezolvărilor. Toate acestea, realizarea lor, va demonstra un cuplu matur, dezvoltat psiho-social și emoțional.
În epoca modernă, divorțurile și violența familială au ajuns la cote alarmante, partenerii nefiind dispuși să facă eforturi continue pentru salvarea relației, indiferent dacă din relație au rezultat și copii.
Problemele maritale si, în ultimă instanță divorțul, sunt consecința influențelor exercitate de o serie de cel puțin cinci factori, printre care (după Bodenmann, 2000a):
- evoluția negativă a relației care se datorează stresului zilnic;
- incapacității individului de a face față în mod adecvat cerințelor care necesită achiziționarea unor abilități (de comunicare, rezolvarea problemelor, coping-ul individual și diadic);
- existența condițiilor care fac mai ușoară ieșirea din relație (independența economică, un nou partener);
- lipsa condițiilor de inhibare importante care servesc ca „bariere în calea încheierii relației” (norme sociale, constrângeri economice);
- apariția factorilor de declanșare a problemelor (ex. o relație extraconjugală).

10/03/2023

https://www.youtube.com/watch?v=aicmV4L2Ido

Cea mai grea meserie din lume - cea de a fi parinte

15/07/2022

Depresia - Boala populara a epocii moderne

OMS a considerat la un moment dat depresia ca "boala a epocii". Ca si cauze ale depresiei, au fost identificate prin numeroase studii, mai ales in tarile dezvoltare, cu completări care vizeaza schimbările din ultimii 30 de ani, inclusiv la noi:
- prabusirea valorilor inalte
- pierderea traditiilor
- pierderea sau disolutia familiei
- pierderea legaturilor religioase
- diminuarea relatiilor interumane satisfăcătoare
- cresterea divorțurilor
- dezradacinarea oamenilor
- lipsa de perspectiva a tinerilor
- cresterea somajului
- afluxul informational
- scaderea nivelui cultural prin televiziune, inclusiv promovarea nonvalorilor pe post de modele sociale
- promovarea excesiva a consumerismului si inducerea nevoii acolo unde aceasta nu se justifică
- promovarea culturii "fast-food"

Drum drept

23/06/2022

Copilaria ar trebuii sa fie cea mai frumoasa perioada a vietii omului. Este cea in care ne formam ca indivizi, ca oameni.
Exista o stransa corelatie intre trairea in copilarie a unor experiente traumatice sau stresante din punct de vedere emotional si aparitia afectiunilor psihice, a anxietatii/depresiei la adult, a schemelor de viata pe care indivizii si le construiesc. Schemele dezadaptative sunt construite direct, prin actiunea familiei asupra copilului, si indirect, prin exemplul persoanelor de atasament ale copilului.

26/05/2022

Sursa infographic- pastilepotenta-24.ro

16/05/2022

Abuzul de alcool genereaza multiple consecinte organice si psihice si este cauza a peste 50 % din accidentele rutiere mortale.
Alcoolul este cea mai larg raspandita substanta utilizata in scop adictiv
Dependenta de alcool se poate trata prin:
1. Consiliere psihologică sau psihoterapie;
2. Asistența medicală - cură de dezalcoolizare;
3. Tratament post-cură prin internarea într-un centru de recuperare;
4. Participarea regulată la grupuri de sprijin pentru dependenții de alcool.

25/04/2022

Somatoterapia sau Psihoterapia corporală reikiana

Corpul este locul de manifestare a bolii și a sănătății dar și al psihismului. Corpul este mijloc de terapie având aceleasi valoare ca și cuvântul.
Termenul de terapie corporală acoperă o varietate de metode terapeutice menite să restabilească echilibrul fizic, psihic si mental.
Tradiția psihoterapiei corporale (reichiana) datează din anii 1920.
Psihoterapia reichiana utilizează tehnici diverse, bazate pe respiratie, atingere, miscare, dar și discuțiile terapeutice. Terapeutul ghideaza individul să constientizeze starea sa emoțională și comportamentală, ascultând în același timp răspunsurile corporale.
Somatoanaliza poate fi utilizată în tratarea tulburărilor de anxietate și depresie, pentru disfuncții s*xuale, probleme în relații, precum și pentru tulburari fizice: dureri de cap sau de spate.

21/04/2022

https://clinicaeminescu100.ro/atacurile-de-panica-cum-le-deosebim-de-un-atac-de-cord/

Descopera cm sa faci diferenta dintre un atac de panica si un atac de cord si cand este cazul sa actionezi imediat si sa suni la urgente