30/01/2026
Faptul că nu ești mereu pe primul loc NU înseamnă neapărat că nu ai grijă de tine.
Sunt mamă de copil mic de 2 ani.
Sunt soție și îmi iubesc soțul și familia.
Sunt psiholog și îmi iubesc meseria până în măduva oaselor.
Sunt fericită și împlinită și, în egală măsură, obosită și dornică să fiu mai activă social.
Și totuși, foarte asumat, m-am dat un pas în spate și am ales ca, pentru o vreme, altcineva să fie mai important decât mine.
Și m-am surprins simțindu-mă vinovată, ca și cm poate nu am grijă suficient de mine.
Judecată sau neînțeleasă când am auzit:
„Lasă, că nu moare dacă lipsești câteva zile…”
sau dojenită că „Încă???!!!” mai alăptez.
Sau că doarme cu mine.
Cred că presiunea asta a „iubirii de sine” poate, uneori, să apese greu pe umerii femeilor.
Și mai ales a mamelor.
Vrem să fim mame bune, și soții, și să fim atente și la relație…
Și toate în timp ce ne punem pe primul loc…
Poate că iubirea de sine înseamnă, uneori, chiar iubirea și grija pe care le oferi,
și care simți că se întorc spre tine.
Cred în reciprocitate.
Cred în a dărui și a primi.
Cred în libertate și interdependență, în egală măsură.
Și cred că uneori e bine să luăm o pauză de la concepte
și să ne așezăm, pur și simplu, în cine suntem acum,
în etapa vieții în care ne aflăm.
Iubirea de sine nu e mereu despre a te pune pe primul loc,
ci despre a te onora în etapa în care te afli
și despre a înțelege că fiecare facem ce putem mai bine,
cu resursele pe care le avem,
acceptând și prioritizând rolurile noastre.
Cu plusuri și minusuri.
Câteodată și cu compromisuri.
Cu însăși complexitatea vieții.
Altfel, iubirea de sine poate deveni încă o obligație pentru noi, femeile.
