06/01/2026
Sunt oameni care nu sunt “reci”.
Sunt oameni care nu sunt “dificili”.
Sunt oameni care, pur și simplu, nu au fost învățați să-și recunoască emoțiile.
Pentru ei, tristețea se transformă în iritare.
Frica apare ca defensivă.
Nevoia de apropiere iese la suprafață sub formă de critică sau respingere.
Nu pentru că vor să rănească, ci pentru că acela este singurul limbaj emoțional pe care îl cunosc.
De multe ori, în spatele reacțiilor negative există:
– emoții nenumite
– nevoi neexprimate
– o istorie în care vulnerabilitatea nu a fost sigură.
Acești oameni nu au nevoie să fie corectați.
Au nevoie să fie întâmpinați cu răbdare.
Ajutorul nu începe cu “de ce ești așa?”,
ci cu:
– “Ce simți, de fapt?”
– “Ce ți-ar fi fost de folos atunci?”
– “E în regulă să nu știi încă să pui în cuvinte.”
Conectarea cu emoțiile este o abilitate care se învață, nu un defect de caracter.
Și uneori, primul pas este ca cineva să stea lângă tine suficient de calm încât să-ți permită să simți, fără să te aperi.
Dacă recunoști pe cineva aici — sau dacă te recunoști pe tine — să știi atât:
nu ești stricat. Ești în proces de dezvoltare.
