Valiant - Cabinet Psihoterapie

Valiant - Cabinet Psihoterapie ARMONIA îmi definește viața! "So that everyone will search for his treasure, find it, and then want to be better than he was in his former life. Chopra

Psiholog Tigau Valentina-atestata de Colegiul Psihologilor din Romania, cod personal 14898, cu specializarea psihoterapie cognitiv-comportamentala. Tigau Valentina-Cabinet individual de psihologie este acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, inscris in Registrul Unic al Psihologilor -partea a-II- a, cu numarul de inregistrare 10B6482. Formare profesionala:
-Absolventa a Facultatii de psihologie -UTM (2007);
-Master in Psihoterapii Cognitiv-comportamentale;
-Supervizare (2 ani) in cadrul Asociatiei de Hipnoterapie si psihoterapie cognitiv-comportamentala (AHPCC)
-250 ore dezvoltare personala in cadrul AHCPP.

***
“This is why alchemy exists.", the boy said. Lead will play its role until the world has no further need for lead; and then lead will have to turn itself into gold. That's what alchemists do. They show that, when we strive to become better than we are, everything around us becomes better, too.”
― Paulo Coelho, The Alchemist

"Acesta este motivul pentru care există alchimie", a spus băiatul. "Așa că fiecare va căuta propria comoara, o gaseste și apoi isi va dori să fie mai bun decât a fost în viata sa anterioara. Plumbul va juca rolul său până când lumea nu mai are nevoie de plumb; și apoi plumbul inevitabil se va transforma în aur. Asta fac alchimistii. Ei arată că, atunci când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun, de asemenea. "- Paulo Coelho, Alchimistul

***
Cand chimia se transforma in alchimie:

Prima mea profesie este aceea de inginer chimist. In plan profesional, este ,,prima mea dragoste". Treptat in sufletul meu a inceput sa se manifeste tot mai pregnanta atractia catre dimensiunea transcendenta a realitatii, sentimentul sacrului, a ceva ce sta dincolo de toate lucrurile, dar este în acelasi timp în ele, constituind esenta acestora comuna. Este ceea ce Maslow evidentia in Piramida trebuintelor fundamentale, nevoia de spiritualitate cand omul se simte instinctiv parte organica a Marelui Univers, la creatia caruia participa clipa de clipa prin fiinta, existenta si actiunea sa.
,,Omul este si ramâne mereu, indiferent de rolul social pe care îl joaca la un moment dat (sau de nivelul sau de evolutie la scoala vietii), o fiinta duala: deopotriva spirituala si fiziologica, deopotriva divina si pamânteasca. Asa cm spunea Pascal: “adevarata maretie a omului este sa poarte în sine deopotriva raiul si infernul, neantul si eternitatea”. Fiindca pâna la urma aceasta este adevarata conditie a omului: sa fie o punte între pamânt si cer, sa ridice prin munca si daruirea sa pamântul spre cer si sa aduca prin puritatea sufletului sau cerul spre pamânt." Ca psihoterapeut, vreau sa fiu un sprijin pentru cei care vin la mine, fiindu-le alaturi si incurajandu-i in acest, uneori, ,,travaliu" numit viata. Folosind potiuni magice precum: curaj, perseverenta, implicare,responsabilitate vreau sa-mi sustin clientii in a-si dezvalui aurul care salasluieste in interiorul fiecaruia, astfel incat viata sa le fie o viata fericita.

***
"Secretele alchimiei există pentru a transforma muritorii dintr-o stare de suferință și ignoranță la o stare de iluminare și de fericire."-D.

Viața se poate ,,înnoda" oricând!🪷Uneori, viața pare să curgă lin, ca un fir de mătase care alunecă printre degete. Alte...
13/09/2025

Viața se poate ,,înnoda" oricând!🪷

Uneori, viața pare să curgă lin, ca un fir de mătase care alunecă printre degete. Alteori, se încurcă, se rupe sau se oprește brusc. Și totuși, chiar și atunci când pare că totul s-a destrămat, că sensul s-a pierdut, viața are un dar magic: SE POATE ÎNNODA DIN NOU!

Poate nu la fel de perfect, poate cu o mică cicatrice în locul rupturii dar uneori acele noduri devin chiar punctele de rezistență. De acolo pornește altceva. O altă ramură. O altă cale. Un alt TU.

Când pierzi o relație, un job, starea de sănătate, o direcție – pare că firul vieții tale s-a frânt. Dar cu răbdare, onestitate față de tine și curaj, îl poți prinde din nou, îl poți înnoda și îți poți continua drumul. Poate cu mai multă înțelepciune, poate cu mai puține ilu*ii dar cu siguranță cu o inimă mai conștientă.

Nodurile nu sunt eșecuri. Sunt puncte de resetare. Sunt locurile unde ai strâns firul mai bine, unde ai decis să nu renunți. Sunt dovezile că ai avut puterea să mergi mai departe.

VIAȚA NU SE DESTRAMĂ, SE REINVENTEAZĂ!

Ai încredere! Se poate înnoda oricând. Și din acel nod poate porni cea mai frumoasă versiune a ta.

Iubirea vindecă ceea ce dragostea rănește!Există o diferență subtilă dar profundă, între dragoste și iubire. Dragostea e...
08/09/2025

Iubirea vindecă ceea ce dragostea rănește!

Există o diferență subtilă dar profundă, între dragoste și iubire. Dragostea e începutul — adesea pasională, plină de dorință, de emoții intense, de așteptări și visuri. Dragostea vine cu valuri mari, cu promisiuni, cu dorința de contopire dar și cu frici. Când e condusă de nevoi nespuse sau de răni nevindecate, dragostea poate deveni dureroasă. Poate răni fără să vrea. Poate transforma prezența în absență, cuvintele în tăceri, căldura în răceală.

Și totuși… după ce dragostea a trecut prin foc, dacă în inimă mai rămâne ceva adevărat, apare IUBIREA. Nu mai e un foc de artificii, ci o lumină blândă. Iubirea nu mai cere, nu mai judecă, nu mai înlănțuie. Ea privește, înțelege, acceptă. Iubirea nu vine din goluri, ci din plin. E tăcută dar profundă. Nu face zgomot dar repară.

Iubirea vindecă acolo unde dragostea a tăiat. Iubirea reînvie acolo unde dragostea a renunțat. Pentru că iubirea nu se teme să vadă adevărul și nu fuge când e greu. Ea e o alegere conștientă, nu doar un sentiment trecător.

Și atunci când ai fost rănit de dragoste, nu închide inima. Poate, tocmai atunci, e momentul să o lași să învețe iubirea.
Poate că rana lăsată de dragoste nu a fost un capăt, ci o poartă. Spre tine! Spre vindecare! Spre o versiune a ta care știe mai clar ce merită, ce vrea, ce poate oferi.

Când iubirea vine — fie că e de la aceeași persoană sau de la alta, fie că o porți tu pentru tine — nu mai are gustul euforic al începutului, ci aroma profundă a conștienței. Iubirea nu promite perfecțiune, ci prezență. Nu fuge de greșeli, ci crește din ele. Nu își dorește să te schimbe, ci să te cunoască și să te țină în siguranță, chiar și în vulnerabilitate.

Acolo unde dragostea a spus „nu pot”, iubirea spune „rămân”.
Acolo unde dragostea a pus ziduri, iubirea aduce punți.
Acolo unde dragostea a rănit pentru că n-a știut mai bine, iubirea învață să mângâie, să asculte, să repare.

Pentru unii, această iubire vine de la un partener care a învățat. Pentru alții, vine de la un om nou, pregătit. Dar, în primul rând, ar trebui să vină din tine — ca blândețe, ca maturizare, ca alegere de a iubi diferit, mai curat.

Pentru că da… iubirea vindecă ceea ce dragostea a rănit.
Și poate că, în final, exact asta era lecția.

Fluturele și lecția devenirii! 🦋În tăcerea unei dimineți, un cocon se mișcă. Înăuntru, o metamorfoză este în curs. Flutu...
30/08/2025

Fluturele și lecția devenirii! 🦋

În tăcerea unei dimineți, un cocon se mișcă. Înăuntru, o metamorfoză este în curs. Fluturele se zbate, își croiește drum spre lumină, dar e greu. Atât de greu, încât cineva privind din afară ar fi tentat să-l ajute, să-i desfacă coconul cu blândețe. Dar dacă ar face asta, fluturele ar muri. Pentru că efortul de a ieși din cocon nu este o piedică, ci o etapă esențială a transformării lui. Prin acea luptă, aripile i se întăresc, forța i se activează, viața i se afirmă.

Această imagine devine o metaforă profundă pentru existența umană. De câte ori nu ne-am dorit ca cineva să ne ușureze durerea, să ne salveze din criză, să ne scoată din labirintul unei etape dificile? Dar adevărul este că, asemenea fluturelui, avem nevoie de propriile noastre bătălii. Fiecare provocare vine cu un dar ascuns: înțelepciune, rezistență, claritate. Fără ele, am rămâne fragili, dependenți, neîncrezători în puterea noastră.

Fluturele nu se întreabă "de ce e greu". El doar urmează firul natural al transformării sale. La fel, și noi, în ciuda durerii, suntem invitați să ne asumăm drumul. Să ieșim singuri din coconul fricilor, al trecutului, al limitelor. Iar când ne vom înălța cu aripile noastre proprii, vom ști că am devenit cine suntem prin efortul propriu, prin lecțiile pe care nimeni altcineva nu le putea trăi în locul nostru.

Așadar, data viitoare când viața pare grea, amintește-ți: nu e pedeapsă, ci transformare. Nu e final, ci începutul zborului tău!🦋

Acolo unde inima se simte acasă !💗Există în fiecare dintre noi o nevoie profundă: aceea de a aparține. Nu oricărui loc, ...
22/08/2025

Acolo unde inima se simte acasă !💗

Există în fiecare dintre noi o nevoie profundă: aceea de a aparține. Nu oricărui loc, nu oricărui grup, ci acelora în care sufletul nu trebuie să se camufleze, să-și ascundă lumina sau să-și justifice profunzimea.

Uneori ne regăsim printre oameni care par buni dar nu ne ating cu adevărat. Alteori, ne trezim într-un cerc în care ne simțim stingheri, pentru că valorile noastre nu rezonează cu cele din jur. Într-o astfel de disonanță tăcută, sufletul se contractă și începe să creadă că poate el e prea mult… sau prea puțin.

Nevoia de a fi văzuți, apreciați, valorizați — face parte din *Nivelul de Stimă și Statut* din Piramida lui Maslow. După ce ne sunt satisfăcute nevoile de bază și cele de siguranță, sufletul caută un spațiu unde să se simtă demn, recunoscut, onorat pentru cine este.

Uneori, rămânem în cercuri în care nu suntem validați. Alteori, ne reducem intensitatea pentru a nu incomoda. Tăcerea pe care o simțim în interior atunci când nu ne regăsim — spune totul.

Dar adevarul este altul: avem nevoie să fim înconjurați de oameni care gândesc, simt și trăiesc la fel de conștient și autentic ca noi. Nu pentru a crea o bulă elitistă, ci pentru a ne susține reciproc în procesul de creștere, de maturizare emoțională și spirituală.
Nu pentru a ne confirma valoarea, ci pentru a o oglindi!

Un grup de același nivel nu înseamnă uniformitate, ci rezonanță. Nu înseamnă superioritate, ci aliniere! Acolo unde nu mai simți nevoia să explici cine ești — începe apartenența adevărată.

Alege cercurile care te cresc, nu pe cele în care te pierzi.

,,Lampa lui Aladin" există în fiecare inimă care speră!În fiecare dintre noi există o *Lampă a lui Aladin*. Pare uitată,...
07/08/2025

,,Lampa lui Aladin" există în fiecare inimă care speră!

În fiecare dintre noi există o *Lampă a lui Aladin*. Pare uitată, ascunsă undeva în adâncul ființei, acoperită de praf, poate chiar de rușine, frică sau negare. Nu o băgăm în seamă până când viața nu ne pune în fața unei crize, a unei întrebări fără răspuns, a unei dureri fără nume.

Dar atunci când avem curajul să ,,ștergem praful" de pe ea, se întâmplă ceva. Apare *Duhul* – simbolul potențialului nostru interior, al resurselor ascunse, al adevărului pe care l-am închis în noi din diverse motive.

Psihoterapia seamănă cu acel moment în care cineva te însoțește să deschizi Lampa. Nu o face în locul tău. Dar te ajută să îți dai voie. Să asculți. Să îți formulezi dorințele. Să descoperi că Duhul nu îți oferă miracole, ci conștientizări. Nu îți schimbă viața cu o magie, ci cu o privire mai limpede asupra propriei povești.

Ce ai cere dacă ai avea Lampa în mâini acum?
Curaj? Vindecare? Împăcare cu trecutul? Capacitatea de a iubi și a te iubi?
Poate că răspunsul nu vine instant dar dacă citești asta, înseamnă că știi unde e Lampa. Și că ai început, deja, să o ștergi de praf.

Kit de salvare – în caz de atac de panicăUn atac de panică poate apărea brusc, ca o furtună într-o zi senină. Inima îți ...
01/08/2025

Kit de salvare – în caz de atac de panică

Un atac de panică poate apărea brusc, ca o furtună într-o zi senină. Inima îți bate cu putere, respirația devine rapidă și superficială, te simți prins într-un corp care pare să nu te mai asculte. Deși simptomele pot fi copleșitoare, e important să știi ca nu ești în pericol real și îți poți recăpăta controlul. Iată un mic ,,Kit de salvare" pentru aceste momente:

1. Respiră conștient
Inspiră pe nas numărând până la 4, ține-ți respirația 2 secunde, apoi expiră lent pe gură numărând până la 6. Repetă de câteva ori – îți va calma sistemul nervos.

2. Pune-ți mâinile pe piept sau pe burtă
Simte-ți corpul. Reamintește-ți că ești aici, în prezent, în siguranță.

3. Denumește 5 lucruri pe care le vezi, 4 pe care le poți atinge, 3 pe care le au*i, 2 pe care le miroși, 1 pe care îl poți gusta
Este un exercițiu de ancorare în realitate, foarte eficient în readucerea minții în prezent.

4. Spune-ți mental: „Aceasta este doar o reacție de panică. Va trece.”
Mintea are nevoie de un mesaj rațional. NU LUPTA CU ATACUL DE PANICĂ, lasă-l să vină și să plece.

5. Caută sprijin
Sună un prieten de încredere sau scrie-i. Uneori, simplul contact uman reduce intensitatea stării.

6. Pune la îndemână un obiect de ancorare
Poate fi o piatră de buzunar, un bilețel cu un mesaj liniștitor sau o fotografie dragă. Ceva care îți aduce aminte că ai trecut prin asta și ai fost bine.

Atacurile de panică NU te definesc.
Sunt mesaje ale corpului că ceva din interior are nevoie de atenție și grijă. Iar conștientizarea este deja un prim pas spre vindecare.

Ai grijă de tine. Spune-ți: „Sunt în siguranță. Mă voi liniști. Va trece.”

Loialitatea față de destinul străbunilor – Când iubirea doare tăcutÎn adâncurile sufletului nostru trăiesc povești pe ca...
13/07/2025

Loialitatea față de destinul străbunilor – Când iubirea doare tăcut

În adâncurile sufletului nostru trăiesc povești pe care nu le-am trăit niciodată cu adevărat. Uneori, plângem lacrimi care nu sunt ale noastre. Simțim rușini, vinovății, frici care par că nu au niciun sens în viața noastră prezentă. Și totuși… ne conduc, ne opresc, ne rănesc. Asta este loialitatea față de destinul străbunilor – una dintre cele mai profunde descoperiri ale constelațiilor familiale.

Această loialitate nu se naște din obligație, ci dintr-o iubire profundă și inconștientă. Copilul mic din noi spune: „Dacă tu, bunico, ai pierdut copilul pe front și eu voi suferi în iubire, ca să te înțeleg. Dacă tu, străbunicule, ai fost alungat și rușinat și eu voi duce aceeași povară, ca să nu te las singur.”
Această loialitate nu se exprimă prin cuvinte, ci prin fapte repetate. Este o încercare profundă de a aparține, de a-și demonstra iubirea prin suferință. Copilul vrea, inconștient, să-l vindece pe străbunul său, să-l însoțească în destinul său dureros.

Copilul ajuns adult repetă inconștient traseul străbunului său, nu pentru că nu ar ști ce își dorește, ci pentru că simte că, dacă ar rupe acest lanț, l-ar trăda. Ar simți vină pentru o fericire la care acesta nu a avut acces.

Așa moștenim destine. Ne îmbrăcăm în haine care nu ne aparțin și ne întrebăm de ce nu putem merge mai departe. De ce ne sabotăm, de ce nu putem iubi, de ce rămânem în durere.

Constelațiile familiale aduc lumină în acest întuneric moștenit. Ne așează în fața poveștii reale și ne ajută să spunem, cu respect și iubire:
„Vă văd. Vă onorez. Dar aleg să trăiesc viața mea.”
Această desprindere nu este trădare. Este, din contră, o formă superioară de iubire. Atunci când ne eliberăm de poverile care nu ne aparțin, îi eliberăm și pe cei dinaintea noastră. Le redăm demnitatea, suferința și lecțiile care le aparțin doar lor.

În loc să ne sacrificăm tăcut, putem spune:
„Draga mea străbună, îți duc povestea mai departe prin viața mea deplină. Prin bucurie. Prin libertate. Prin curajul de a rupe cercul. Onorez destinul tău dar aleg să nu-l repet. Te port în inima mea, nu în alegerile mele.”

Și astfel, vindecarea nu este doar a noastră, ci a unui întreg arbore care, în sfârșit, poate respira.

Astfel, iubirea oarbă devine iubire conștientă — și viața poate curge liber, cu bucurie și asumare.

Constelații familiale – Rădăcini care dor, aripi care cresc Uneori, purtăm în noi dureri care nu sunt ale noastre. Trist...
13/07/2025

Constelații familiale – Rădăcini care dor, aripi care cresc

Uneori, purtăm în noi dureri care nu sunt ale noastre. Tristeți fără nume, frici fără cauză, decizii care par să vină dintr-un alt timp. În spatele acestor trăiri, stau poveștile neîncheiate ale străbunilor noștri – iubiri pierdute, traume nespuse, suferințe ascunse sub tăcere.

Poate simți că porți o povară care nu îți aparține. Că unele frici, decizii sau blocaje nu sunt doar ale tale. În spatele acestor trăiri, se află de multe ori viețile neîncheiate ale celor dinaintea noastră – străbunici, bunici, părinți care au suferit, au pierdut sau au fost uitați.

Constelațiile familiale sunt o călătorie interioară spre aceste rădăcini. Prin ele, ne conectăm cu trecutul familial nu pentru a judeca, ci pentru a înțelege. A recunoaște! A da un loc firesc celor care au fost uitați sau excluși! În acel spațiu simbolic, apar revelații. Se rup lanțuri. Se rescriu legături.

Prin metoda constelațiilor familiale, ne aplecăm cu blândețe spre aceste rădăcini. Privim înapoi nu ca să rămânem în trecut, ci ca să înțelegem ce am preluat, ce nu ni se mai potrivește, ce putem onora și elibera. Fără vină, fără rușine – doar cu recunoaștere.

Când un suflet își asumă vindecarea, undele ajung și la cei care au fost și la cei care vor fi. Un act de curaj tăcut, dar profund: acela de a îmbrățișa povestea familiei și de a-i schimba ecoul.

Poate că nu ne putem alege trecutul, dar putem alege ce ducem mai departe.

Vindecarea nu e doar pentru tine. E un dar pe care îl faci întregului tău arbore. Cei care au fost înaintea ta și cei care vor veni vor ,,simți" această schimbare.
Atunci când ne vindecăm, nu o facem doar pentru noi, ci pentru întreaga linie care ne-a adus până aici. Străbunii noștri ,,tresar" în liniște iar copiii nenăscuți zâmbesc.

Uneori, e nevoie doar de un pas. De o inimă care alege să se trezească și să înțeleagă – ca să se vindece o întreagă linie.
Tu poți fi acea inimă!

Constelațiile familiale ne învață să privim înapoi cu ochii sufletului. Să recunoaștem, să eliberăm, să ne reașezăm în propriul loc în arborele nostru. Nu pentru a rămâne în trecut, ci pentru a ne deschide către viitor, liberi de poveri străine.

Când apropierea sperie: lupta interioară a unei persoane evitante!Ce se ascunde în spatele unei persoane evitante? Adese...
11/07/2025

Când apropierea sperie: lupta interioară a unei persoane evitante!

Ce se ascunde în spatele unei persoane evitante? Adesea, nu e vorba de lipsă de sentimente sau indiferență, ci de teamă. Frica de a fi rănit, de a fi respins, de a fi vulnerabil. În spatele unui comportament rece sau detașat se poate afla un suflet care a suferit, care s-a închis ca mecanism de protecție.

Evitarea nu înseamnă absența dorinței de conexiune, ci incapacitatea (temporară) de a susține apropierea emoțională. În spatele zidurilor, uneori, bate o inimă care speră în tăcere ca cineva să o înțeleagă fără să o forțeze.

La prima vedere, o persoană evitantă poate părea rece, indiferentă, greu de atins emoțional. Poate părea că nu are nevoie de nimeni sau că ține distanță din pură alegere. Însă adevărul e, de multe ori, mult mai profund și mai fragil.

Evitarea este adesea o formă de protecție. În spatele tăcerii sau al retragerii se află un trecut încărcat de durere, dezamăgiri sau abandonuri. E un mecanism învățat — poate în copilărie, poate în relații în care vulnerabilitatea a fost pedepsită. Persoana evitantă nu se teme de iubire, ci de ce poate aduce iubirea: pierdere, respingere, durere.

Uneori, cel care fuge de apropiere este chiar cel care are cea mai mare nevoie de ea. Dar s-a învățat să supraviețuiască singur. Să nu ceară. Să nu se bazeze pe nimeni. Să nu se arate.

În spatele unei persoane evitante se află un suflet care speră, poate în tăcere, să fie înțeles. Să fie acceptat așa cm e, fără presiuni, fără condiționări. Iar când cineva se apropie cu răbdare, blândețe și autenticitate, zidurile încep încet să se topească. Iubirea adevărată nu forțează — ea așteaptă, susține și vindecă.

Când relația nu mai hrănește ci rănește!O relație care nu te împlinește nu doar că te golește dar ajunge să scoată la su...
07/07/2025

Când relația nu mai hrănește ci rănește!

O relație care nu te împlinește nu doar că te golește dar ajunge să scoată la suprafață nesiguranțele, furia, frustrarea. E un semn că ai nevoie să te întorci spre tine, să te regăsești și să-ți oferi ceea ce meriți: liniște, respect, echilibru.

O relație care nu te împlinește e ca un teren arid în care nu mai poate crește nimic bun. În loc să te simți văzut, susținut și încurajat, ajungi să te pierzi în neînțelegeri, în compromisuri dureroase, în așteptări mereu înșelate. Nefericirea prelungită în cuplu te poate face să devii o versiune a ta pe care nu o recunoști: mai irascibil, mai nesigur, mai îndepărtat de ceea ce ești cu adevărat.

O astfel de relație nu e doar obositoare, ci și toxică. Te consumă, îți scade încrederea în tine și distorsionează modul în care te raportezi la lume și la ceilalți. De multe ori, ceea ce iese la suprafață – furia, tăcerea apăsătoare, critica, nevoia de control – sunt doar simptomele unei suferințe profunde: lipsa iubirii reciproce.

Iar adevărul dureros dar eliberator, e că nu ești obligat să rămâi într-o relație care te face să suferi. Poți alege altceva. Poți alege liniștea. O relație sănătoasă nu cere sacrificarea sinelui, ci sprijină devenirea. Dacă o legătură te face să te simți mai puțin, poate că e timpul să-ți aduci aminte cât valorezi.

Nu te mulțumi cu jumătăți de iubire. Ai curajul să te desprinzi de ceea ce nu te hrănește sufletește și deschide-te către o iubire care te vede, te aude și te susține. Iubirea autentică nu doare, nu frânge, nu condiționează – ea îți dă aripi. Alege să te iubești suficient cât să nu mai accepți mai puțin decât meriți. Iubirea adevărată începe cu tine. Restul vine!

Compensația Divină-Unde a durut, va înflori!Când ți se întâmplă mult rău într-un domeniu al vieții, trebuie să vină acol...
28/06/2025

Compensația Divină-Unde a durut, va înflori!

Când ți se întâmplă mult rău într-un domeniu al vieții, trebuie să vină acolo și mult bine. Așa e Legea firii.
Viața are un fel aparte de a se echilibra. Când într-un domeniu – fie el iubirea, sănătatea sau cariera – ai parte de multă durere, de pierderi sau obstacole, e firesc să simți că totul e nedrept. Dar răul prelungit poate pregăti terenul pentru o transformare profundă. Suferința te scutură, te aduce mai aproape de tine, te maturizează și te face mai conștient de ce meriți cu adevărat.
„Legea firii” nu e doar o consolare, ci și o forță subtilă de compensare: când ai căzut destul de jos, începi să urci. Atunci când sufletul e pus la încercare, el devine capabil să recunoască și să primească binele cu adevărat.
Dacă ai avut parte de mult rău într-un anumit plan al vieții, rămâi deschis: poate că urmează un bine pe măsură. Viața nu rămâne în dezechilibru pentru totdeauna!

Unde ai plâns, va încolți bucuria – dar e nevoie să u*i grădina sufletului cu încredere. Nu aștepta ca minunea să vină de la sine. Tu ești grădinarul, tu porți lumina și tu ai cheia. Durerea nu e capătul drumului, ci doar o poartă. Iar binele care vine după rău nu se asteapta, se construiește. Ai rolul principal în propria ta renaștere.

O viață trăită cu sens începe când încetezi să fugi de tine și îți asumi ce meriți cu adevărat!Ne petrecem ani din viață...
22/06/2025

O viață trăită cu sens începe când încetezi să fugi de tine și îți asumi ce meriți cu adevărat!

Ne petrecem ani din viață căutând răspunsuri în afara noastră — în oameni, în relații, în muncă, în reușite. Dar adevărul este că sensul nu vine din ce ai, ci din cine ești și cât de sincer trăiești.

Fuga de tine însuți nu pare o alegere ci un mecanism de protecție. E mai ușor să te conformezi, să taci, să stai într-un loc care doare dar e familiar. Însă în adâncul tău, vocea adevărului nu tace. Îți șoptește în nopțile în care nu poți dormi, în relațiile în care te simți singur, în deciziile pe care le amâni.

O viață cu sens începe în clipa în care spui „Gata. Merit mai mult.” Când te oprești din justificări și începi să te asculți. Când accepți că frica e firească dar nu trebuie să conducă. Când îți dai voie să simți, să alegi și să construiești din ceea ce ești cu adevărat.

Fiecare om merită o viață care să-i semene. O iubire care să-l vindece, un drum care să-l onoreze, un sens care să-l lumineze. Dar pentru asta, trebuie mai întâi să fii sincer cu tine. Să nu te mai trădezi în numele confortului. Să-ți asumi curajul de a fi tu.

Poate e momentul să te întorci spre tine. Să nu mai fugi. Să trăiești, nu doar să reziști.

Address

Bucureşti Sectorul 1

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Valiant - Cabinet Psihoterapie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category

Our Story

MISIUNEA MEA: Să susțin oamenii să se bucure de viață!

“În viață avem nevoie de oameni față de care putem vorbi deschis. Avem nevoie de conversații sincere și de momente care implică încredere și curaj.” – Thomas Moore

Suntem ființe umane și avem sentimente. Este normal să ne simtim triști atunci când pierdem pentru totdeauna o ființă apropiată, atunci când trecem printr-un divorț, când persoanele în care investim încredere ne supără sau când ne pierdem statusul profesional. Psihicul are nevoie de o perioadă pentru a procesa și integra noua situație, determinandu-ne ulterior să acceptăm sau să schimbăm ceea ce ne-a pricinuit suferința.

Apar insa perioade in viata in care simtim ca nu mai putem facem fata provocarilor ca inainte. Ceva se schimba in interiorul nostru. Apar chiar blocaje care ne tintuiesc pe loc. De cele mai multe ori aceste stari sunt influentate de procese inconstiente, automate astfel ca incercarile de a rezolva singuri aceste probleme esueaza deseori. Atunci este nevoie de suport specializat, de psihoterapie. Să ceri sprijin atunci când ai nevoie nu este un aspect de slăbiciune! Te invit in cabinetul meu pentru a parcurge acest drum de autocunoastere impreuna!