09/08/2025
Am scris pe Carieră cu Sens despre poli-crize și traume, vechi și noi, si despre Discernământ, ca practică zilnică și o formă de curaj repetat ❤️ linkuri în comentarii
🌋Când zgomotul din jur devine prea mult, iar înăuntru se instalează înghețul sau agitația priorităților necontenite care te storc de putere, apare uneori dorința să oprești tot. Să respiri, simțind că ești din nou la cârmă.
Sau poate… să îți ofere cineva o altă cârmă – eventual o altă barcă a vieții – una în care bucuria de a trăi frumos cu cei dragi este o constantă, nu o himeră 🚤
Concomitent, nici pentru luptă, nici pentru fugă nu mai producem suficientă energie, iar corpul nostru intră în mecanisme de supraviețuire mai profunde – reflexe automate ale sistemului nervos, transmise de mii de ani și trăite de mulți dintre noi încă din copilărie:
🦌 Fawn – când ne grăbim să le facem pe plac celor care ne rănesc, sperând că vom evita următorul abuz
🥶 Freeze – „Dacă nu mișc, nu greșesc. Dacă nu simt, nu doare. Dacă nu decid, nu risc.”
Sunt reacții automate, create să ne protejeze și salveze viața, cu riscul pierderii libertății de a gândi, a ne mișca, a ne bucura.
Când suntem speriați și epuizați, uităm că putem merge mai încet decât lumea din jur.
Și totuși… doar ritmul nostru interior ne ancorează în libertate, în încredere, în prezență 💚
Nu există o rețetă universală, dar există multe începuturi posibile.
Pentru mine, unele au fost o respirație adâncă, o pauză, o întrebare: „Ce am nevoie acum, cu adevărat?”
Pentru tine ce funcționează și ce ai nevoie să îți urmezi, zi după zi, respirația cu drag de tine? ☀️
Continuarea în comentarii:
