Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut

Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut, Psychotherapist, Bucureşti Sectorul 2.

Doctor în psihologie clinică, psihopatologie și procese creative la Universitatea Paris 13 - “Paris Sorbonne Cité”, Franța;
Psihoterapeut cu drept de liberă practică atestat de Colegiul Psihologilor din România;
Trainer autorizat de CNFPA

Și ce altă provocare poate fi mai mare pentru fiecare dintre noi alta decât să descoperim răspunsul la o întrebare precu...
25/09/2025

Și ce altă provocare poate fi mai mare pentru fiecare dintre noi alta decât să descoperim răspunsul la o întrebare precum:
- Ce înseamnă fericirea pentru mine?
Să fie vorba doar despre împlinirea nevoilor și dorințelor, sau avem cumva responsabilitatea de a deschide în privirile și ființa noastră o perspectivă mai profundă asupra sensului FERICIRII, una care să ne redea nouă mai întregi și mai vitali în corpul și mintea noastră?
Despre asta și despre multe altele am vorbit cu Lavinia Anca Stefan, la Speranța TV, în cadrul emisiunii "Educație pentru viață", pe care o puteți urmări acum accesând link-ul din primul comentariu.

Ce anume credeți că stă în CALEA ACCESULUI TRĂIRII FERICIRII LA VÂRSTA ADULTĂ altceva decât umbra COPILULUI CULPABIL din...
15/09/2025

Ce anume credeți că stă în CALEA ACCESULUI TRĂIRII FERICIRII LA VÂRSTA ADULTĂ altceva decât umbra COPILULUI CULPABIL din noi și suferințele lui ascunse?
Despre asta și despre multe dintre DISTORSIUNILE DE PE LENTILA INTERNĂ care fac să fie așa o distanță între VIAȚA IDEALĂ DIN CAPUL MEU și REALITATE (una dintre sursele NEÎMPLINIRII NOASTRE CELE DE TOATE ZILELE) am vorbit azi cu Lavinia Anca Ștefan, în cadrul emisiunii PENTRU VIAȚĂ pe care o moderează la SperantaTV.
Revin cu link-ul de youtube imediat ce va fi disponibil, cât să fie rost de încă un pas mic, dar nu chiar de pitic în CĂLĂTORIA CUNOAȘTERII DE SINE.

Și, iată, eu și Ioana Chicet-Macoveiciuc vă dăm o veste bună pentru gustul cunoașterii de sine ca para coaptă de toamnă ...
14/09/2025

Și, iată, eu și Ioana Chicet-Macoveiciuc vă dăm o veste bună pentru gustul cunoașterii de sine ca para coaptă de toamnă pentru că a venit vremea să reluăm SINELE AUTOBIOGRAFIC, grup (online) de explorare psihologică prin scris.
Și ce invitație ar putea fi mai nimerită pentru cei și cele care ar vrea să-și îngăduie șansa să așeze SENS PRIN LITERE ȘI CUVÂNT peste istoria devenirii lor alta decât să ni se alăture în curând pe această cale?
La prima ediție, făpturile minunate care au ales să-și exploreze viețile cu noi au trasat pe foi linii de curiozitate față de ființa care le locuiește de atât de mult timp, au învățat să stea cu neștiutul din ele și să-i permită să se plimbe prin pe pagini, să facă purceluși de cerneală ca să vindece de umbra Sfintei GREȘELI.
Am crescut întru empatie și conținere cu fiecare trăire și experiență împărtășite în pântecele cald și liniștitor al grupului. Am scris, am desenat, dar mai ales am ascultat freamătul neauzit până atunci al copiilor interiori încă necuprinși de brațe moi și calde de compasiune. Și asta pentru ca, puțin câte puțin, oglinda grupală să ne redea nouă în moduri nebănuite, dar tot mai mult noi însene (anul trecut au fost doar participante, deși sunt bineveniți în grup și bărbații).
Chiar dacă îți imaginezi că-ți cunoști viața, eu îți pot spune că, deși poate te-ai gândit mult la rostul tău pe aici, printre oameni, sunt șanse mari ca unele părți din tine să-ți fie ascunse, necunoscute. Și să nu știi sau să nu poți să simți că poți fi tu însuți, tu însăți, viu/ vie cu fiecare celulă și mai ales nefragmentat/ă, departe de tot soiul de vinovății moștenite din sistemul tău de familie și mâncate pe pâinea cea de toate zilele încă neanalizate.
Este și motivul pentru care eu și Ioana, am creat o metodă care îmbină scrisul cu alte elemente de explorare proiectivă și scot la iveală aspecte ale sinelui Foarte greu accesibile privirii directe. Nu mai spun că miezul de creativitate pe l-am însămânțat la fiecare pas de explorare nu are cm să nu îți devină reper al unei REMODELĂRI INTERNE a CEEA CE POATE CREDEAI CĂ NU POATE FI MIȘCAT DIN TINE, DEȘI DOARE.
Fie că alegi să participi doar la primul modul (însumând 4 sesiuni transformatoare), fie că vrei să ni te alături la ambele module (însumând un total de 8 sesiuni) sau doar la al doilea modul, nu ai cm să treci prin ce am încropit noi pentru tine fără să începi să simți ce înseamnă să ai o voce a ta, distinctă, diferită de ceea ce ai crezut că înseamnă exprimarea de sine.
Hai și tu să vezi cm e să te dezveți să spui povestea învățată pe de rost, astfel încât să poți improviza texte care să-ți facă neuronii să cânte a tine, nu a mama, nu a tata, nu a bunica, nu a străbunica!
Facilitatori:
Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut, este doctor în psihopatologie și procese creatoare la Université Paris 13 – “Paris Sorbonne Cité”, psihoterapeut cu multiple formări de specialitate ce includ: psihoterapia cognitiv-comportamentală, analiza tranzacțională, E.M.D.R, E.S.P.E.R.E, Constelații familiale, AutoTIPI, Integra Somatic Psychology. Alexandrina are și studii universitare de filologie, la care se adaugă și o activitate bogată de artist plastic, cu mai multe expoziții personale la activ, cât să fie rost de îngânare sinestezică între culoare, cuvânt și insight.
Ioana Chicet Macoveiciuc este licențiată în jurnalism și scriitoare de literatură pentru copii și adulți. A construit în ultimii 20 de ani, prin exerciții zilnice de scris în arena publică, o comunitate mare de copii și adulți interesanți în educație și cunoaștere de sine. Interesată de universul sensurilor și al psihologiei, Ioana explorează și practică de două decenii felul în care scrisul este terapeutic. A dezvoltat alături de Carmen Ene această metodă de autocunoaștere prin scris pentru a sprijini un număr cât mai mare de oameni să-și descopere creativitatea, resursele și puterea proprie de a-și da sens și putere în viață.
Las în comentarii linkul de înscriere, vă rog să citiți cu atenție și să vă înscrieți doar dacă sigur vreți să participați și dacă vă puteți lua angajamentul că participați la cele patru ședințe din modul (sau opt, dacă doriți să participați la ambele module). E important ca grupul să fie sănătos, legat, ca toți participanții să fie angajați și dornici să lucreze, să își facă temele (nu va fi nimic complicat sau care consumă mult timp), e nevoie de efort personal și de prezență activă și plină de compasiune în grup.

Momentul în care am simțit și înțeles că în corpul meu își fac uneori cuib sub formă de AFECȚIUNI FIZICE tot soiul de EM...
03/09/2025

Momentul în care am simțit și înțeles că în corpul meu își fac uneori cuib sub formă de AFECȚIUNI FIZICE tot soiul de EMOȚII neexprimate sau neîngăduite relațional a fost cu mult înainte de a începe formările în psihoterapie. Cele din urmă nu aveau decât să-mi confirme ce știam intuitiv tocmai pentru că trupul îmi devenise de atâtea ori portativ pentru dureri nespuse.
Azi cred cu toată făptura mea că bolile au și o componentă psihosomatică. Și, da, sunt convinsă că nu e ușor să găsești cheia de acces către sensul ascuns al suferințelor de toate națiile, fie ele manifestate fizic, mintal sau poate relațional, mai ales ale celor care își iau formă prin tine, prin organele, pielea și gândurile tale.
Am scris pentru Editura Herald despre acest fir care pentru mulți dintre noi este încă prea invizibil dintre TRĂIRE și CORP, so lectură cu iz de introspecție vă doresc! (aveți link-ul articolului în primul comentariu).
Sorin Lucaci

Tresar de fiecare dată când aud în cabinet câte o mamă sau un tată: “Am vrut să-mi protejez fiul/ fiica de suferința mea...
02/09/2025

Tresar de fiecare dată când aud în cabinet câte o mamă sau un tată: “Am vrut să-mi protejez fiul/ fiica de suferința mea”.
Dar oare este posibil să îl/o ferești de provocările vieții și ale relațiilor dacă îi ascunzi ce te frământă? Și nu mă refer aici la detalii de care copilul chiar nu are nevoie, ci la disponibilitatea de a-i vorbi despre trăirile tale, încredințându-l în egală măsură că te ocupi de ele și că nu poartă nicio vină pentru experiența ta.
Nu cumva, dacă nu-i spui ce te tulbură doar te păcălești că îi oferi o liniște al cărei gust nici tu nu îl cunoști?
Chiar crezi că nu simte incongruența dintre cuvintele tale și gesturi, mimică, dintre buzele care poate zâmbesc încropind tot felul de formule goale de sens, în vreme ce căutătura ochilor e tristă sau furioasă?
Ce vreau să știi este că, încă nediferențiat de părinți, copilul nu numai că înoată în inconștientul lor, dar captează toate aceste dezacorduri dintre afect și cuvânt și, dacă nu îi clarifici tu neconcordanțele, are toate șansele să-și atribuie ca misiune dizolvarea lor. Deși neurobiologia lui este cu mult prea neechipată pentru astfel de elanuri de salvator.
Este ca și cm are un fel de antene prin care prinde posturile străine de comunicare înfraverbală ale părinților și ceea ce nu a fost elaborat și integrat de ei și asta dincolo de toate măștile pe care părintele încearcă să și le pună.
Așadar, ființa celui mic este modelată de toate conflictele nerezolvate ale părintelui, de doliile netrăite, de emoțiile pe care nu își îngăduie să le lase să devină translucide și observabile direct, de secretele nedezvăluite.
Piciul/ piciulina absoarbe și captează nu doar susurul cuvintelor și ce observă ușor, ci și tot ceea ce este ascuns, îngropat în încercarea celui mare de a da uitării sau de a fugi de aspecte dureroase ale devenirii sale.

Fără să-și dea seama din ce motiv, mulți părinți speră SĂ-ȘI RESCRIE VIAȚA PRIN COPIII LOR. Tot ce nu și-au îngăduit să ...
25/08/2025

Fără să-și dea seama din ce motiv, mulți părinți speră SĂ-ȘI RESCRIE VIAȚA PRIN COPIII LOR. Tot ce nu și-au îngăduit să trăiască, toate tipurile de succes sau meritele pentru care nu au primit recunoaștere pândesc astfel din umbra experiențelor lor pe care nu le-au examinat reflexiv. Și așa ia naștere și FANTASMA COPILULUI FĂRĂ CUSUR care ar putea să răscumpere complexul de inferioritate al mamei sau tatălui său, din păcate nu doar pentru cei din urmă, cât mai ales pentru pielea sinelui său autentic pus astfel de la început de viață în mare impas. Pentru că nu e mai grea povară pentru cel mic alta decât decalajul de necuprins decât prin sacrificiu de sine dintre IMAGINEA COPILULUI IDEAL DIN MINTEA ADULTULUI ȘI CEEA CE PICIUL/ PICIULINA ESTE.
“Obsesia copilului perfect camuflează o boală parentală (...) Astfel, devenit obiect de mândrie, fetiș, idealizat, neducând decât lipsă de lipsă, copilul este inconștient însărcinat să trăiască, nefiind el însuși, viața pe care părinții lui nu au trăit-o, pe care au lăsat-o neterminată, în suspensie, având ca misiune să le concretizeze idealul grandios ratat, să le reînvie sectoare din viață avortate, devitalizate, fiind astfel utilizat ca remediu pentru vindecarea unei depresii familiale mascate, parentală sau transgenerațională” remarcă și Moussa Nabati în “Terapia fericirii”, carte publicată la Ed. Philobia.
Photo: freepik

Câți dintre noi ne cunoaștem și ne acceptăm atât de profund încât să simțim că ne îngăduim SĂ FIM NOI ÎNSENE/ÎNȘINE? Nu ...
16/08/2025

Câți dintre noi ne cunoaștem și ne acceptăm atât de profund încât să simțim că ne îngăduim SĂ FIM NOI ÎNSENE/ÎNȘINE? Nu la modul ideal, ci într-o proporție care să treacă TENTAȚIA DE FUNCȚIONARE CU MĂȘTI în plan secund?
Și cât de mult ne zbatem încă în încercarea de a ne simți VII și ÎNTREGI prin lume și printre semenii noștri?
Ei și pentru că într-o formă sau alta cu toții simțim, e adevărat, în proporții diferite, durerea de a nu fi fost văzuți și cuprinși de ai noștri așa cm aveam nevoie la vârste fragede, DA, pentru că am învățat de mici să riscăm să pierdem susținerea lor prin INADECVAREA LA AȘTEPTĂRILE LOR, din această pricină, devenim ușor un fel de victime ale CONSUMERISMULUI MODERN CARE ARE CA ȚINTĂ CORPUL.
Da, mulți dintre noi suntem prinși cu ușurință în undița iluziei că dacă am avea un trup și un chip fără cusur, asta ne-ar aduce darul IUBIRII ȘI AL ACCEPTĂRII și ar anula nenumărate suferințe. Dar oare este adevărat?
Vă invit să descoperiți ce am scris pentru Editura Herald despre IMAGINEA DE SINE ÎN ERA PERFECȚIUNII, pornind și de la cartea Alethei Solter- "Un viitor fără dependențe". Lectură cu sens vă doresc. Aveți link-ul articolului în primul comentariu.
Sorin Lucaci

Faptul că tata mă lua în cârca lui să văd și eu lumea și oamenii de la înălțimea anilor pe care-i purta cu demnitate est...
01/08/2025

Faptul că tata mă lua în cârca lui să văd și eu lumea și oamenii de la înălțimea anilor pe care-i purta cu demnitate este în continuare una dintre amintirile care se ițesc cu dar de zâmbet din valurile copilăriei mici. Și nu i se părea o cerere nelegitimă să mă lase să-i folosesc trupul ca pe scară, dimpotrivă o trata ca pe o solicitare pe care nu aveai cm să nu o onorezi. Mai ales că, odată începută o astfel de escaladare, îmi doream să o repetăm de nenumărate ori. Spre disperarea spinării lui, a cărei voce o ignora de dragul entuziasmului meu. Și cât de recunoscătoare îi sunt acum pentru momentele alea de conexiune spontană prin joc. Pentru că atunci mă simțeam vie în fiecare celulă a corpului meu de mogâldeață.
Prin urmare, nu m-a mirat să regăsesc în cartea “Un viitor fără dependențe”, scrisă de Aletha Solter și publicată de curând la Editura Herald, următoarele rânduri:
“Copiii care se simt conectați cu părinții lor nu vor fi disperați să aparțină unui grup de colegi sau prieteni din afara familiei când sunt mai mari, așadar își vor alege cu mai mare grijă prietenii. Unul dintre cele mai bune moduri de a păstra o bună legătură cu propriul copil este acela de a petrece timp jucându-vă cu el.” (op.cit., p. 65)
Da. Purtăm cu noi o viață silueta copilului care am fost. Și ne conectăm cu el cu măsura conectării alor noștri cu noi. Plângem cu el, râdem cu el, îl strângem în brațe sau îl certăm că ne dezamăgește, sărim pe șotronul relațiilor cu el, de cele mai multe ori fix așa cm simțeam că ne este sau nu îngăduit și pe vremea când eram pici sau piciuline.
Este și motivul pentru care mare parte din bucuria de a fi de la vârsta adultă depinde de cât de liber este jocul creativității noastre cu fetița sau băiețelul care ne tresaltă în interior.
Sorin Lucaci

Dacă iau o bucată subiect de introspecție numai bun de pritocit în lumina cunoașterii psihologice și a amintirilor mele ...
25/07/2025

Dacă iau o bucată subiect de introspecție numai bun de pritocit în lumina cunoașterii psihologice și a amintirilor mele din copilărie, o carte pe măsură- "PTSD- recuperarea în urma traumei, abuzului și neglijenței emoționale din copilărie", de Pete Walker (publicată de curând la Editura Herald și site-ul unui radio care ne invită la o viața cu niscaiva magie- Magic FM Romania) iată că mi-a ieșit din jobenul scriitoricesc un iepure de articol pe care vă invit să-l savurați la cafea sau la ceai, după preferințe.
Începe cam așa:
"Nu știu alții cm sunt, dar eu parcă am și acum momente în care dau să caut la gât cheia responsabilității de a-mi purta de grijă încă de pe la patru ani, vârsta de la care am ieșit pentru prima oară la joacă în spatele blocului. Și nu pentru că mamei sau tatălui meu nu le-ar fi fost frică să mă lase să explorez comorile și catacombele Galațiului, orașul copilăriei mele. Nu, nu erau nicidecum relaxați, că doar locuiam pe strada Brăilei, la o aruncătură de băț de o intersecție mare, unde aproape în fiecare zi se întâmpla câte un necaz rutier." Aveți continuarea în primul comentariu! So, enjoy!
Sorin Lucaci

Cum nu prea aveam stare, am ajuns mai devreme la dentist, așa că am început să măsor în lung și în lat strada pe care se...
18/07/2025

Cum nu prea aveam stare, am ajuns mai devreme la dentist, așa că am început să măsor în lung și în lat strada pe care se afla clinica, într-o încercare de a-mi așeza gândurile după cadența pașilor.
Și cm pescuiam eu câte o îngrijorare, iată că, trecând pe lângă o clădire dărăpănată, simt cm îmi cade ceva vâscos, cleios pe umăr, la spate. Nici nu mă dumiresc bine de pățanie, ridic ochii spre acoperișul dinspre care mă năpădise fericirea și identific o puzderie de porumbei. Scot rapid un șervețel, dau să mă șterg, numai cât să mă amuz de o idee:
-Cum ar fi să mă așez pe scaunul dentistului și să las acolo o pictură de toată frumusețea, în culori de pământ? Ca să nu țin bucuria doar pentru mine, nu, că ar fi egoist din partea mea, așa-i?
Dibuiesc un coș în capul străzii, mă întorc și trec de astă dată precaut, mai la distanță de clădirea cu pricina când, ce să vezi? Vestitorii păcii sunt generoși, nu alta. De astă dată un bărbat, să fi avut vreo 40 și ceva de ani, încerca să dea la o parte urmele de pe tricoul bej, uni- “e drept”, am cumpănit eu, “nu e că nu s-ar asorta vestimentar cu urmele artistului înaripat”. Zâmbesc larg și inocent către domnul a cărui amestec de dezolare, surpriză, amuzament am putut să le cuprind pentru câteva secunde.
-Nu se poate spune despre mine că nu am noroc, strecoară el către mine râzând!
-Nu, îi țin isonul, e un noroc pe care nu ai cm să-l treci cu vederea și pe care îl cunosc și eu îndeaproape.
Și, iată, pentru moment am o înțelegere mai nuanțată a FERICIRII, nu aia conceptual abstractă pe care fiecare încearcă să o prindă cm poate de mânecă și care pare că alunecă printre degete cu cât senzația de lipsă e mai mare. NU. Pentru că, într-un moment în care eram departe de a fi relaxată pentru că, deh, nu e o plăcere să merg la dentist, m-am sprijinit de o cârjă de superstiție de pe vremea lui MAMAIE- o pasăre care te alege pe tine să fii ținta unei picturi abstracte îți aduce noroc. Mai mult, nu am fost singură în experiența asta și pentru câteva momente am putut împărtăși amuzamentul cu un domn pe lângă care, de altfel, aș fi trecut fără să-l remarc.
Adaug, ce înseamnă oare FERICIREA, dincolo de clișee? Să simți că poți fi tu, cu toate emoțiile tale. Să le îngădui și să le lași să fie văzute de ceilalți, ceea ce poate fi periculos, dacă ai învățat de mic/ă inadecvarea trăirilor percepute comunitar ca incomode.
Imagine: Pexels

Faptul că îmi place să dau de-a dura mingile cu litere și sens psihologic nu mai e necunoscută pentru cei care mă știu d...
17/07/2025

Faptul că îmi place să dau de-a dura mingile cu litere și sens psihologic nu mai e necunoscută pentru cei care mă știu din interacțiuni față în față sau mă citesc.
Prin urmare, vă puteți imagina cam cât de mare mi-a fost bucuria în momentul în care Sorin Lucaci mi-a oferit încă o ocazie de joacă scriitoricească pentru site-ul unui radio drag mie- Magic FM Romania. Am simțit că încep să-mi strălucească ochii și neuronii deja se pun pe moațele unor idei de text cu relevanță pentru una dintre sabotoarele succesului nostru: PROCRASTINAREA. Mânca-o-ar introspecția noastră cea de toate zilele pe pâine, așa cât să-i mistuim sensul și să-și dea duhul și consecințele ei. Alea ale căror ponoase ne costă uneori și succesul și bucuria de a fi și despre care putem afla mai multe și din cartea lui Peg Dawson și Richard Guare- "De la minți împrăștiate la succes", carte publicată la Editura Herald.
Și ca să vă tentez să vă plimbați privirile peste articol, menționez că începe cu o amintire personală de pe la 13-14 ani, când cumătra Procrastinare mă vizita la ceas de lectură pentru școală.
So, lectură cu plăcere vă doresc, aveți link-ul articolului în primul comentariu.

Faptul că nu știi cm să te comporți sau să fii TU ÎNSĂȚI/ ÎNSUȚI cu persoanele imature emoționale și că ai printre cei ...
17/06/2025

Faptul că nu știi cm să te comporți sau să fii TU ÎNSĂȚI/ ÎNSUȚI cu persoanele imature emoționale și că ai printre cei apropiați oameni care nu par să te vadă, să te recunoască sau să-ți audă vocea, nu face decât să trădeze un adevăr și mai dureros:
-IMATURITATEA EMOȚIONALĂ ESTE UN FAMILIAR AL COPILĂRIEI TALE și, cel mai probabil, ȘI-A ÎNSCRIS URMELE ÎN CARNEA IDENTITĂȚII TALE DEMULT, CÂND ERAI DOAR UN PICI SAU O PICIULINĂ.
Da. Din păcate. Iar acum realitatea intrapsihică a interacțiunilor de atunci se reproduce ca într-un fel de REMAKE AL CELUI MAI COȘMARDESC film biografic: CUM AM ÎNVĂȚAT DE MICĂ/MIC SĂ NU ȘTIU CINE SUNT, cât să mă perpelesc în valurile unei STIME DE SINE REDUSE. Pentru că, așa cm remarcă și Lindsay Gibson în cartea "Rupe Legătura cu persoanele toxice, imature emoțional", text publicat recent de Editura Herald:
- Nu există stimă de sine reală fără cunoaștere de sine. (p.101)
Și, aș adăuda eu, CUNOAȘTEREA DE SINE este SORĂ BUNĂ CU IDENTIFICAREA PROIECȚIILOR PE CARE PĂRINȚII TĂI LE-AU FĂCUT ASUPRA TA, MĂTUȘĂ DE MAMĂ CU DIFERENȚIEREA DE AȘTEPTĂRILE LOR, CARE ȚI-A FOST SAU NU PERMISĂ și mai are ca VERIȘOARĂ PRIMARĂ ȘI INTROIECTAREA UNOR MODELE SĂNĂTOASE.
Despre modul în care poți crește intern cât să-ți găsești locul și prin a nu mai încuraja încălcarea limitelor personale de către PERSOANELE IMATURE EMOȚIONAL am vorbit cu Sorin Lucaci și Ioana Brusten, la BucurestiFM. So, enjoy: aveți link-ul emisiunii în primul comentariu!

Address

Bucureşti Sectorul 2

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram