28/12/2025
De Crăciun, am ales să iau o pauză de la telefon, 4 zile. Nu ca un gest radical, ci ca o formă de grijă față de mine. Simțeam nevoia de liniște, de spațiu, de câteva zile în care notificările să nu mai decidă ritmul meu.
În aceste patru zile am mers mult — în jur de 18.000 de pași pe zi. Am citit. Am stat. Pur și simplu. Și, poate cel mai important, am fost atentă la ce simt și la ce gândesc, fără să mă grăbesc să schimb sau să corectez ceva.
Și atunci am observat ceva important: în unele zone din viața mea am funcționat pe pilot automat. Am făcut lucruri pentru că „așa se face”, pentru că așa am învățat, pentru că părea logic sau eficient — fără să mă mai opresc să mă întreb dacă mi se potrivește, dacă îmi face bine, dacă mai este valabil pentru mine acum.
Când încetinești, apar întrebări simple, dar incomode:
De ce fac asta?
Ce nevoie încerc să acopăr?
Este o alegere sau un obicei vechi care merge mai departe din inerție?
Nu au venit toate răspunsurile. Și e în regulă. A venit însă claritatea că uneori nu e nevoie să faci mai mult, ci să faci mai conștient. Să te oprești suficient cât să te auzi.
Înainte de Anul Nou, în ultima zi a anului, am un ritual mic, dar important pentru mine: îmi fac lista cu lucrurile bune din 2025. Nu ca să idealizez anul, ci ca să-mi amintesc ce a mers, ce am dus, ce am învățat și ce resurse am avut, chiar și atunci când nu a fost ușor.
Mulțumesc pentru mesaj, urări, că te-ai gândit la mine 🤗