Cabinet Neurologie Gabriela Mihailescu

06/05/2026

Hipotensiunea ortostatică

Voi începe cu câteva întrebări punctuale, pentru a nu transforma această postare într-un micro-curs, ci pentru a crea un punct de sprijin în diagnosticul acestei condiții, frecvent întâlnite și prea puțin diagnosticate și tratate:

1. Ați leșinat sau ați prezentat stări prelipotimice? (senzația iminentă că veți leșina)
2. Aveți amețeli sau senzația de ”cap tulbure” atunci când vă ridicați din decubit (poziția culcat) în ortostatism (în picioare)?
3. Aveți vederea încețoșată când vă ridicați brusc în picioare?
4. Aveți durere la nivelul umerilor în ”umeraș de haine” când vă ridicați în picioare (închipuiți-vă un ”umeraș de haine” care v-ar susține cămașa în șifonier)
5. Se ameliorează aceste simptome de mai sus dacă vă așezați pe scaun sau dacă vă întindeți în pat?
6. Se agravează aceste simptome dimineața sau după ce mâncați de prânz sau de seară?
Dacă aceste simptome sunt prezente, se simplifică mult diagnosticul, dacă ele nu sunt prezente, nu înseamnă că nu există hipotensiune ortostatică. Ea poate fi pauci- sau asimptomatică (simptome puține sau absente) asociată unor afecțiuni specifice, unele dintre ele neurologice.

Dar ce este hipotensiunea ortostatică? Așa cm rezultă din denumire, hipo înseamnă puțin, iar ortostatică înseamnă ”în picioare”. Deci, scăderea tensiunii arteriale, la trecerea din poziția culcat în ortostatism (în picioare). Scăderea trebuie să fie cu minimum 20 mmHg pentru tensiunea arterială maximă, sau cu minimum 10 mmHg pentru tensiunea arterială minimă, și se asociază cu creșterea frecvenței cardiace și uneori cu unele simptome dintre cele de mai sus. Vă pot da un exemplu pentru a fi mai ușor de înțeles: tensiunea arterială poate fi 170/100mmHg măsurată când sunteți întinși în pat și 130/70 mmHg când vă ridicați în picioare!

Tendința este de a vă măsura singuri tensiunea arterială, cu aparatele electronice, în poziția șezând. Nu este varianta ideală, pentru că este posibil ca în decubit (în culcat) să fie alte valori, de obicei mai mari. Acelea, din decubit arată gradul hipertensiunii arteriale și tot ele indică dozele de tratament hipotensor. Ridicarea în picioare și măsurarea tensiunii arteriale la 1 minut și la 3 minute după ridicare, poate evidenția existența unei hipotensiuni ortostatice. De câte ori vi s-a măsurat tensiunea astfel – respectiv culcat și în picioare ???

Dacă suferiți de diabet zaharat, boala Parkinson, alte sindroame parkinsoniene atipice, scleroză multiplă, deficit de vitamina D, afecțiuni tiroidiene etc – așa ar trebui să vi se măsoare tensiunea arterială! La fiecare vizită la medic (de familie, cardiolog, neurolog), și nu numai o singură dată (când are medicul timp sau dispoziție pentru această procedură), pentru că, pe parcursul evoluției oricărei boli dintre cele amintite, lucrurile se schimbă, și la fel și tensiunea arterială!

Cauza este o disfuncție a sistemului nervos vegetativ (autonom) cu implicarea fibrelor simpatice cardiovasculare ce folosesc sinapse noradrenergice (respectiv noradrenalina ca și mediator).
Ce ar putea determina hipotensiunea ortostatică (ignorată, netratată sau agravată de anumite medicamente utilizate pentru alte afecțiuni)?

1. Hipoperfuzie cerebrală (hipo=puțin, scăderea aportului de sânge către creier) – generând amețeli, senzația de ”cap tulbure”, tulburări de vedere (scăderea acuității vizuale, vedere încețoșată), lentoare în gândire, sincopă (leșin);
2. Hipoperfuzie musculară – durere în ”umeraș de haine”, durere lombară;
3. Hipoperfuzie cardiacă – durere precordială (angină, DAR cu coronare normale);
4. Hipoperfuzie pulmonară – fatigabilitate (oboseală fără motiv), dispnee (senzația de ”lipsă de aer”);
5. Hipoperfuzie renală – oligurie (eliminarea unei cantități reduse de urină).

Simptomele acestea apar în ortostatism (în picioare) și dispar dacă persoana respectivă se așază pe scaun sau se întinde în pat.
Medicația concomitentă ar putea agrava hipotensiunea ortostatică, astfel încât este nevoie de o anamneză riguroasă (întrebări care să furnizeze răspunsuri despre bolile asociate și tratamentul acestora). Este cunoscut faptul că agoniștii dopaminergici folosiți în tratamentul bolii Parkinson au ca și efecte secundare hipotensiunea ortostatică (în procente diferite în funcție de produs). Diureticele, agoniștii alfa 1 adrenergici, vasodilatatoarele, unele antidepresive (în special cele triciclice), unele antidiabetice și tratamente urologice (adresate adenomului de prostată), anticolinergice etc pot induce scăderi ale tensiunii arteriale în ortostatism.

Cum tratăm hipotensiunea ortostatică? În etape, funcție de severitatea simptomelor, prin metode non-farmacologice și farmacologice.

În primul rând revizuim medicația concomitentă și dacă este necesar înlocuim medicamentele cu risc de a induce sau de a agrava hipotensiunea ortostatică.

În al doilea rând, apelăm la tratamente non-farmacologice!
Hidratare 2 – 2,5 litri de lichide pe zi (sau poate mai bine ar fi să calculăm 500 ml în plus față de cantitatea de urină eliminată în 24 de ore – pe care o puteți măsura adunând-o într-un recipient de plastic).
Nu vă ridicați brusc din pat/de pe scaun în picioare! Regula lui 15! (numărați până la 15 când ajungeți în șezând la marginea patului și apoi încă până la 15, când vă ridicați în picioare. Apoi porniți la mers!)
Dormiți cu capul și membrele inferioare mai sus (30 cm față de planul patului).
Nu stați prea mult în pat (dacă nu suferiți de o afecțiune care impune repaus la pat, evitați statul în pat! Stați în fotoliu, pe scaun, mergeți!).
Purtați ciorapi elastici compresivi (sau ”de avion”).
Mâncați mai puțin și mai des (cantitățile mai mici de alimente evită hipotensiunea post-prandială, printr-un aport mai mic de sânge către tubul digestiv necesar digestiei și absorbției principiilor alimentare)
Purtați o centură care să vă strângă în talie (lombostat sau centură compresivă).
Evitați stările febrile sau tratați-le atunci când apar.
Evitați să vă scremeți, să ridicați obiecte grele! (manevra Valsalva).

În al treilea rând – tratamente farmacologice în diverse combinații și doze mici care pot fi crescute progresiv! Cine ar putea prescrie aceste tratamente? Medicii cardiologi sau neurologi. Din experiența mea, de peste 30 de ani, medicii neurologi sunt cei care diagnostichează cel mai frecvent această patologie și tot ei sunt cei care își asumă aceste tratamente, alături de toate celelalte tratamente neurologice (deloc puține!).
Dintre aceste tratamente amintesc: Fludrocortizon, Midodrin, Droxidopa și Piridostigmină (aceasta din urmă, deși pare un tratament neurologic pentru miastenia gravis, acționează între neuronul simpatic pre-ganglionar și receptorul nicotinic de acetilcolină din ganglionii simpatici ajutând hipotensiunea ortostatică). Aceste medicamente SE ADMINISTREAZĂ NUMAI SUB SUPRVEGHERE MEDICALĂ ȘI PE BAZĂ DE RECOMANDARE MEDICALĂ!

Dacă în decubit (culcat în pat) valorile tensiunii arteriale sunt crescute, vorbim despre o hipertensiune arterială, hipertensiune care mai frecvent apare noaptea. Valorile acestea impun tratamentul hipotensor cu medicație cu acțiune rapidă și de scurtă durată și influențează mult valoarea prognostică.

Care dintre aceste condiții se tratează cu prioritate? Hipotensiunea ortostatică sau hipertensiunea nocturnă? Desigur cea cu risc mai mare, respectiv hipotensiunea ortostatică! Care e riscul – sincopa (leșinul) și căderile cu consecințele lor: fracturi, traumatisme vertebro-medulare, costale și craniocerebrale etc.

Ca și tratament non -farmacologic pentru hipertensiune nocturnă se recomandă: administrarea de gustări dulci sau alte alimente în timpul nopții, acestea generând scăderea tensiunii arteriale după masă (hipotensiune postprandială).

Nu e nevoie de investigații complicate sau costisitoare. Simpla măsurare a tensiunii arteriale de 3 ori la rând în decubit, după 1 minut de ortostatism și după 3 minute de ortostatism stabilesc diagnosticul. Pentru investigarea funcției sistemului nervos vegetativ se pot prescrie și alte investigații, dacă e necesar, dar pentru a putea gestiona hipotensiunea ortostatică nu e nevoie decât de aceste măsurători!

Un om informat face cât doi! Sper ca aceste informații să vă fie de ajutor. Dacă considerați utilă această postare o puteți distribui prietenilor dvs. Împreună poate putem ajuta mai mult!

Dr. Gabriela Mihăilescu – medic primar neurologie, doctor în medicină.

02/05/2026

Vă invit să le fim alături acestor oameni minunați!
Dr.Gabriela Mihăilescu medic primar neurolog

26/04/2026

Dragi urmăritori ai acestei pagini, vă rog să vă luați un răgaz de 5 minute și să citiți postarea lui Eduard. Eduard Andrei Pletea este în prezent președintele APAN (Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative din România) și în urmă cu câteva zile a fost ALES în cadrul reuniunii EMSP (European Multiple Sclerosis Platform), desfășurată la Berlin în Germania, Vicepreședinte al European Multiple Sclerosis Platform.

Este o persoană absolut deosebită, diagnosticată cu Scleroză Multiplă, care și-a lăsat job-ul de apreciat IT-st într-o foarte importantă corporație, pentru a se dedica întru totul semenilor săi.

Este un tânăr pe care îl știu de câțiva ani buni, un interlocutor cu care discut despre scleroza multiplă de la egal la egal, un om plin de viață și inimos dincolo de cuvinte, alături de care am realizat multe lucruri absolut speciale pentru comunitatea persoanelor diagnosticate cu scleroză multiplă (SM). Un copil talentat, care a cântat pe scenă și pe micile ecrane și care l-a ținut pe Michael Jackson de mână la București, un tânăr care și-a construit un viitor și o meserie luptând cu boala și care acum este motorul și vocea unei asociații de pacienți, ale cărui acțiuni au depășit granițele României, fiind iată, apreciat, și la nivel internațional.

Este primul pacient român diagnosticat cu scleroză multiplă, care își va reprezenta semenii oficial, la nivel internațional, de acum din poziția de Vicepreședinte al European Multiple Sclerosis Platform.

Sunt foarte bucuroasă că meritele lui au fost recunoscute și apreciate, sunt fericită că îl cunosc și că avem o colaborare atât de frumoasă și de fructuoasă. In același timp, sunt sigură că vocea pacienților cu scleroză multiplă va fi una la fel de puternică, de ancorată în realitate și de melodioasă cm a fost și vocea lui Eduard în copilărie, ca membru al corului și solist.

Felicitări Eduard! Voi rămâne mereu alături!
Dr. Gabriela Mihăilescu medic primar neurolog, doctor în medicină

„Astăzi trăiesc un moment pe care l-aș fi crezut imposibil acum 11 ani.

Am fost ales Vicepreședinte al European Multiple Sclerosis Platform (EMSP), una dintre cele mai importante organizații europene dedicate persoanelor cu scleroză multiplă. Pentru mine, această alegere înseamnă un drum lung, greu, plin de teamă, de efort, de muncă și de sens.

Când am primit diagnosticul, nu vedeam atât de departe. Eram prins între spital, tratamente, locul de muncă și frica pe care o înțelege cu adevărat doar cine a trecut prin ea. Nu mă gândeam la leadership, la reprezentare europeană sau la o voce care să conteze dincolo de granițele României, încercam doar să merg mai departe.

Astăzi, privind în urmă, simt că tocmai din acel loc greu s-a născut tot ce a urmat. Alături de echipa APAN, am construit în acești ani proiecte, conferințe, programe, întâlniri de comunitate și forme reale de sprijin pentru persoanele cu scleroză multiplă din România. Am încercat, de fiecare dată, să facem lucrurile cu sens, cu responsabilitate și cu grijă față de oameni. Chiar dacă au fost resurse puține și am simțit de multe ori presiune și oboseală, am avut mereu credința că această comunitate merită mai mult.

Alegerea mea ca Vicepreședinte EMSP este o mare onoare, dar și o recunoaștere care merge dincolo de mine. Este despre munca echipei APAN și încrederea colegilor mei europeni. Despre faptul că vocea pacienților din România ajunge astăzi într-un loc important, la nivelul la care se discută direcții, priorități și schimbări care pot influența viața persoanelor cu scleroză multiplă din toată Europa.

Primesc această responsabilitate cu recunoștință și cu gândul foarte clar că mai avem mult de construit. Pentru mine, una dintre cele mai mari mize rămâne să ajut la dezvoltarea unui sistem în care persoana cu scleroză multiplă să primească sprijin real, complet și demn. Și sper, din toată inima, ca într-o zi să vedem și în România acel model de îngrijire multidisciplinară de care pacienții au atât de multă nevoie.

Le sunt profund recunoscător colegilor mei din APAN, comunității noastre, partenerilor europeni, familiei, prietenilor și tuturor celor care au crezut în mine inclusiv atunci când eu încă învățam să cred.

E o alegere care mă onorează. Și mă obligă. O primesc cu emoție, cu responsabilitate și cu speranța că tot ceea ce facem de aici înainte va conta și mai mult pentru comunitatea noastră.”

Eduard Pletea,
Președinte APAN România
Vicepreședinte EMSP

19/04/2026

Când și cm administrăm suplimentele (vitaminele și mineralele) pentru a obține maximum de beneficii ?

Din multitudinea de suplimente care există și pe care mass media ni le ”recomandă” cu obstinație, ce ar fi bine să alegem și pentru ce și când să le administrăm pentru a avea eficiență maximă?

În primul rând trebuie să menționez că eu nu sunt adepta prescrierii suplimentelor, numai pentru ca pacientul să plece din cabinetul meu bucuros că a primit o rețetă! Principiul pe care îl respect mereu este că suplimentul trebuie să se justifice, să suplimenteze un deficit pe care o alimentație sănătoasă nu îl poate acoperi sau pe care organismul, printr-o absorbție deficitară îl generează. Solicit analize de sânge care să confirme eventuale suspiciuni de deficite și apoi prescriu ceea ce este necesar pentru a le corecta. De foarte multe ori am întâlnit pacienți care renunță la medicamente cronice absolut necesare pentru bolile pe care le au, afirmând că s-au săturat să ia atâtea medicamente, că au prea multe medicamente (acele prea multe fiind uneori și peste 10 suplimente – fie recomandate de medici, fie cumpărate de către pacienți în urma reclamelor cu care sunt intoxicați zilnic).

Mă voi referi în această postare la vitamine (care sunt hidrosolubile și liposolubile), la minerale și la 3 suplimente ”naturale” (din plante!).

Vitaminele hidrosolubile – vitamina C și vitaminele din grupul B – B1 (tiamina), B2 (riboflavina), B3 (niacina), B5 (acid pantotenic), B6 (piridoxina), B7 (biotina), B9 (acid folic) și B12 (cobalamina) – nu se acumulează în organism. Organismul păstrează cât are nevoie, restul se elimină prin urină. Există o excepție pentru vitamina B6! Așadar ele trebuie administrate zilnic, o anumită perioadă de timp, până se corectează deficitul sau pentru a trata o anumită afecțiune (ex polineuropatie, demielinizare etc). Cu excepția vitaminelor B7 (biotină) și B12 care se recomandă a fi administrată după masă, toate celelalte se pot administra înainte sau după masă. Administrarea după masă asigură o mai bună absorbție, datorită sucurilor digestive eliberate pentru digestia alimentelor, și de asemenea alimentele protejează mucoasa gastrică de eventuale efecte iritante. Dacă dimineața nu mâncați, ci beți numai cafea (ceea ce e nesănătos), le puteți lua după o gustare sau după prânz sau cină. Vitamina C se recomandă a fi administrată la 2 ore interval față de B12 pentru a nu-i afecta absorbția.

Vitaminele liposolubile – vitaminele A, D, E și K se administrează după masă, pentru că sunt mai bine absorbite în prezența sucurilor digestive secretate pentru a digera grăsimile din alimentație. Aceste grăsimi ar fi foarte bine să fie grăsimi nesaturate (din produse vegetale) – de ex. ulei de măsline, avocado, nuci, și să nu fie grăsimi saturate (animale) sau trans (fast-food, patiserie etc). Vitaminele liposolubile se recomandă în funcție de gradul de deficit și de patologiile asociate. Altfel ele se pot acumula în diferite țesuturi, dacă sunt în exces, sau pot deveni chiar toxice, dacă dozele utilizate sunt prea mari sau perioada de administrare este prea lungă. De exemplu dacă femeile însărcinate iau peste 10000 UI vitamina A zilnic, pot avea risc de malformații fetale, iar pentru populația generală, excesul de vitamina A crește riscul de cancer pulmonar la fumători sau la foștii fumători.

Vitamina E în doze de peste 1000 UI/zi poate interfera cu tratamentul anticoagulant (warfarina), crescând riscul de sângerări. Este absolut obligatoriu să luați în calcul medicația concomitentă și să verificați interacțiunile medicamentoase înainte de a începe tratamentul cu un supliment care aparent este inofensiv!

Fierul – în cazul în care se evidențiază la analizele de laborator anemie feriprivă microcitară sau sideremie scăzută (valori scăzute ale fierului), se recomandă a fi administrat oral cu apă pe stomacul gol dimineața și dacă se poate împreună cu vitamina C sau cu suc de citrice, pentru a-i ușura absorbția la nivelul tubului digestiv. În cazul în care produce senzație de greață, se poate administra imediat după masă, dar se va ține cont ca la acea masă să nu se consume alimente bogate în calciu (produse lactate) sau să nu se administreze concomitent suplimente de calciu, deoarece absorbția acestor 2 elemente interferă. Fierul în cazuri severe poate fi administrat și intravenos.

Nu administrați concomitent Calciu, Zinc și Magneziu! Se recomandă a fi administrate la mese diferite sau asociate cu o gustare. De asemenea nu se recomandă asocierea lor cu complexe de multivitamine și minerale și nici cu substanțe antioxidante (ex. beta-caroten, licopen)

Magneziul se administrează în diferite momente ale zilei, depinde de forma în care se află. Magneziu bisglicinat de exemplu se administrează seara pentru efectul său antistres și pozitiv asupra somnului.

În sarcină se recomandă suplimentarea de acid folic și fier – aceste 2 suplimente fiind necesare bunei dezvoltări a produsului de concepție. Dozele vor fi stabilite și recomandate de medicul specialist obstetrică-ginecologie. Dacă administrate dimineața înainte de masă, agravează senzațiile de greață asociate sarcinii, se recomandă a fi administrate după masa sau gustarea de seară, înainte de culcare.

Tratamentul substitutiv cu Euthyrox (pentru hipotiroidie) care se administrează dimineața pe nemâncate, va trebui să nu se asocieze cel puțin în următoarele 4 ore cu calciu, magneziu sau fier, deoarece aceste minerale vor scădea efectul tratamentului hormonal.

Este importantă de asemenea doza fiecărui supliment (notată de obicei pe ambalajul respectivului supliment), care va ține cont de gradul de deficit, de patologiile asociate, dar și de vârstă și s*x. Produsele tip polivitamine și multiminerale conțin doze variabile. Uneori prea mici pentru a corecta un deficit. Sfătuiți-vă cu un medic înainte de a le utiliza, dacă ele nu au fost prescrise de medic, ci le-ați primit de la o rudă sau un prieten din străinătate, sau le-ați cumpărat de la farmacie, pentru că reclama v-a convins că este ceea ce vă trebuie!

Ce ar trebui să mai știți și despre ”suplimentele din plante”?

Aparent, tot ceea ce e din plante este natural și deci nu are ce rău să facă! Trebuie însă să știți că unele plante nu sunt neapărat sigure, în special dacă suferiți de anumite boli sau luați anumite medicamente. Sfătuiți-vă cu un medic înainte de a le utiliza. Vă ofer 3 exemple:

Sunătoarea – adesea utilizată pentru ameliorarea depresiei, anxietății, insomniei sau a funcției hepatice. Pe lângă efectele adverse de tip: cefalee (dureri de cap), greață, amețeli, senzație de uscăciune a gurii, creșterea sensibilității pielii la soare și a riscului de arsuri solare, sunătoarea interferă cu medicația cardiologică și antidepresivă, cu anticoncepționalele orale și cu unele chimioterapice, scăzându-le eficacitatea.

Gingko biloba – utilizată pentru ameliorarea funcțiilor cognitive (memorie, atenție, concentrare), pentru îmbunătățirea circulației cerebrale și răul de înălțime, poate crește riscul de sângerări în special dacă se administrează împreună cu medicamente care ”subțiază sângele” - respectiv antiagregante plachetare și anticoagulante.

Ghimbirul – utilizat de plăcere în băuturi răcoritoare sau ceaiuri, uneori ca antiemetic (împotriva stării de greață), pentru artrite sau alte tipuri de dureri articulare, poate genera tulburări de coagulare a sângelui, tulburări de ritm cardiac, scăderea tensiunii arteriale (în special la cei care iau tratamente hipotensoare) precum și modificări ale glicemiei. Atenție deci la comorbidități - hipertensiune arterială, diabet zaharat, tratamente anticoagulante.

În loc de concluzie – vă recomand o dietă echilibrată și sănătoasă, exercițiu fizic, să faceți ceea ce vă place (hobby-uri), să socializați, să stați în aer liber și la soare – pentru că organismul știe de ce are nevoie și își va extrage cele necesare. Monitorizați-vă starea de sănătate și luați suplimente numai dacă este necesar să corectați vreun deficit și niciodată în detrimentul unui tratament autorizat și recomandat pentru o afecțiune de care suferiți.

Valoarea unui medic nu este dată de numărul de suplimente pe care vi-l recomandă, ci în acele suplimente pe care vi le recomandă specific, exact atunci când aveți nevoie și fără a interfera cu medicația dvs de fond!

Dr. Gabriela Mihăilescu – medic primar neurolog, doctor în medicină

Ilustrații – imagine internet, foto piață volantă din Thailanda.

13/04/2026

LDL- colesterolul - sau ”colesterolul rău”

Am mai scris un articol despre acest subiect extrem de actual. Îl puteți căuta în postările pe această pagină. Astăzi vă ofer textul scris de

Dr. Anca Tâu - Medic Primar Cardiologie

Sunt întru totul de acord cu poziția dnei dr Anca Tâu, ca și neurolog, deoarece văd consecințele ignorării acestui subiect, respectiv ateromatoza vaselor cerebrale și cervicale și accidente vasculare cerebrale, secundare netratării unui factor de risc tratabil. Vă rog mult să lăsați poveștile nemuritoare și legendele povestite pe la bănci la poartă, la chermeze sau oferite de ”specialiști” care nu au studiat medicina și să luați în considerare faptul că 75 % din colesterolul determinat la analize este produs de ficat, că hipercolesterolemia se moștenește și că singurul mod în care puteți influența acest factor de risc este să inhibați producția de colesterol din ficat folosind statine. Desigur că acest tratament poate avea și efecte secundare, ca orice alt tratament medicamentos, dar rar, și aceste efecte secundare se pot monitoriza! Beneficiul este mult mai mare decât riscul!

Deci iată ceea ce a scris dna dr Anca Tâu:

”Ți-ar plăcea să o citești?
Un coleg medic mi-a spus zilele trecute că ar trebui să fac o postare despre teoria asta care circulă tot mai des: că “în Evul Mediu colesterolul era mai mare și că astăzi limitele au fost coborâte doar pentru ca industria farma să vândă statine”.
Recunosc, m-a activat. Dar în sensul bun.
Pentru că problema nu este doar că ideea este falsă. Problema este că sună logic.
Nu știm ce colesterol aveau oamenii în Evul Mediu. Nu existau analize, nu existau laboratoare, nu existau registre. Dar știm sigur altceva: nu apucau să-l aibă.
Mureau de infecții, de războaie, de foamete.
La 30–40 de ani, ateroscleroza abia începea să se formeze.
Nu pentru că era mai blândă, ci pentru că nu avea timp să devină clinic relevantă.
Apoi apare concluzia: limitele au fost coborâte ca să se vândă pastile.
Serios?
Conspirația ar fi fost mai credibilă dacă medicamentele ar fi costat mii de lei, nu câteva zeci. Rosuvastatina este un medicament generic, ieftin, fără miză reală de profit în logica marilor conspirații.
Există însă ceva mult mai puțin spectaculos și mult mai greu de combătut: datele.
Framingham, INTERHEART și numeroase trialuri publicate în The Lancet și New England Journal of Medicine au arătat constant același lucru: există o relație directă între nivelul LDL și riscul cardiovascular. Cu cât LDL este mai mic, cu atât riscul este mai mic. Nu există un prag sigur. Există doar un risc care crește tăcut, în timp.
Și apoi vine pacientul. Îl cunoaștem cu toții.
„Sunt prea tânăr să iau pastile toată viața.”
Este o reacție umană. Este logică. Este chiar demnă, într-un fel.
Doar că ateroscleroza nu funcționează după logica noastră.
Nu întreabă câți ani ai. Nu doare când apare. Nu avertizează când progresează. Nu negociază.
Doar evoluează.
Nu trăim într-o conspirație a colesterolului. Trăim într-o lume în care mâncăm mai mult decât ardem, ne mișcăm mai puțin decât credem și trăim suficient de mult încât bolile cronice să aibă timp să se manifeste.
Iar medicina face un lucru care nu este popular: intervine înainte să doară.
Ateroscleroza nu face zgomot. Nu are simptome. Nu cere voie.
Apare atunci când nu mai ai timp să negociezi cu ea.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.”

Nu ignorați factorii de risc cardiovascular tratabili! Sunt unii dintre ei netratabili - precum - vârsta, menopauza, s*xul masculin sau feminin, obezitatea, moștenirea genetică etc. dar pentru cei tratabili, suntem vinovați și noi medicii și pacienții dacă îi ignorăm și ajungem să suferim complicațiile netratării lor!

Dr. Gabriela Mihăilesu, medic primar neurolog, doctor în medicină

10/04/2026

Simptome non-motorii în boala Parkinson – sau fața nevăzută a bolii Parkinson

11 aprilie este Ziua Mondială a Bolii Parkinson, o zi dedicată conștientizării acestei afecțiuni și unor acțiuni care să sprijine persoanele diagnosticate cu boala Parkinson. Deviza din acest an ”Bridge the care gap” are ca și scop îmbunătățirea suportului acordat de către sistemele de sănătate și sociale persoanelor diagnosticate cu boala Parkinson și apropiaților acestora, respectiv depășirea golului existent în procesul de îngrijire, deoarece la nivel global, în cea mai mare măsură pacienții se ajută singuri sau sunt sprijiniți de rude sau prieteni și în foarte mică măsură de personal dedicat și specializat.

Ceea ce este poate cel mai vizibil pentru toată lumea (pacienți, familie, prieteni, necunoscuți, personal medical) sunt simptomele motorii – respectiv lentoarea (bradikinezia), rigiditatea, tremorul (care NU întotdeauna este determinat de boala Parkinson) și instabilitatea posturală. Poate uneori se remarcă și modul în care vorbește sau mimica redusă. Dar pe lângă toate acestea există și o față mai puțin vizibilă a bolii (dacă nu chiar invizibilă uneori), care afectează sever calitatea vieții persoanelor diagnosticate cu boala Parkinson și pe care cei din jur, nevăzându-le, le pot ignora sau minimaliza.

Aceste simptome non-motorii beneficiază atât de tratamentele medicamentoase specifice bolii Parkinson (optimizarea tratamentului specific ameliorând multe dintre aceste simptome non-motorii), cât și de tratamente simptomatice farmacologice și non-farmacologice, adaptate fiecărui pacient în parte, tratamente care nu ar trebui ignorate sau uitate și care folosite ameliorează semnificativ calitatea vieții.

Voi enumera câteva simptome non-motorii care beneficiază de tratamente: constipația, hipersudorația (transpirații excesive), hipotensiunea ortostatică (scăderea tensiunii arteriale la ridicarea din poziția culcat în picioare, cu risc de cădere), tulburarea de somn REM (vise aievea, participarea pacientului la vis prin mișcări, vorbit, strigat etc), anxietatea, depresia, apatia, halucinațiile vizuale și auditive, tulburările cognitive și demența, psihoza, insomnia, durerile articulare și musculare, hipersalivația (prezența salivei în exces), nicturia (urinările frecvente în timpul nopții), disfuncțiile s*xuale.

Așadar, dacă nu știați că toate aceste simptome sunt prezente în boala Parkinson și pot fi tratate, acum ați aflat.
Este important să le menționați medicului neurolog cu ocazia consulturilor pentru a putea primi sprijin. Astfel se va ameliora calitatea vieții și nevoia de sprijin extern ar putea fi redusă.

Hiposmia (scăderea sau pierderea mirosului este tot un simptom non-motor al bolii Parkinson, care uneori poate precede diagnosticul cu câțiva ani, dar care din păcate, nu poate fi tratat spre deosebire de toate celelalte enumerate mai sus.

Dr. Gabriela Mihăilescu – medic primar neurolog, doctor în medicină

Ilustrații: imagine Internet

22/02/2026

Curs dedicat bolii Parkinson și altor tulburări de mișcare

În perioada 5-7 Martie 2026 se va desfășura Ediția Aniversară “15th Movement Disorders Teaching Course”, la Hotel Alpin din Poiana Brașov. Cursul este organizat sub egida Societății de Boală Parkinson și tulburări de mișcare, a Asociației Pro Neurologia și a Universității Transilvania Brașov - comitetul de organizare fiind prezidat de Prof. Univ. Dr. Cristian Falup Pecurariu.
Experți din țară și străinătate vor trata în cadrul acestui eveniment științific absolut minunat subiecte de mare actualitate și importanță pentru practica clinică.
Până astăzi au fost confirmați ca lectori, în ordine alfabetică (listă în curs de actualizare):

Angelo Antonini/Italia
Bruno Bergmans/Belgia
Razvan Bardan/Romania
Paolo Calabresi/Italia
K Ray Chaudhuri/UK
Esther Cubo/Spania
Yildiz Degirmenci/Turcia
Giulia di Lazzaro/Italia
Cristian Falup-Pecurariu/Romania
Alessandra Fanciulli/Austria
Pietro Guaraldi/Italia
Jaime Kulisevsky/Spania
Petru Ifteni/Romania
Juho Joutsa/Finlanda
Peter Jenner/UK
Andrei Manu-Marin/Romania
Sara Meoni/Franta
Francesca Morgante/UK
Tiago Outeiro/Germania
Jalesh Panicker/UK
Lacramioara Perju-Dumbrava/Romania
Andrea Pilotto/Italia
Alvaro Sanchez-Ferro/Spania
Jaroslaw Slawek/Polonia
Luiza Spiru/Romania
Iva Stankovic/Serbia
Walter Struhal/Austria
Maja Trost/Slovenia
Elina Tripoliti/Grecia
Vladimira Vuletic/Croatia

Este un curs absolut special, care găzduiește cei mai de seamă specialiști în domeniu la nivel european. Un eveniment medical dedicat neurologilor fără egal în România.

Dragi colegi neurologi, cititori ai acestei pagini, puteți folosi acest link pentru înregistrare și participare online sau fizic.
https://sbptm.ro/curs-mds-inscrieri/

Ilustrație afișul oficial al cursului (www.sbptm.ro)