19/03/2026
Centrul pentru Studiul Psihologiei Aplicate primește o altă serie de studenți în practică, prin parteneriatul cu Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București.
Psiholog Erna Constantin:
„Pe lângă practică, vorbim și despre parcursul unui viitor psiholog, un subiect de interes pentru studenți. Despre motivul admiterii la Facultatea de Psihologie, de-a lungul timpului, am aflat multe răspunsuri.
Cele mai multe persoane care au întrebat, au fost influențate de ceea ce văd pe Facebook, în unele postări motivaționale, iar unele întrebau chiar dacă pot face facultatea la fără frecvență sau la distanță.
Eu apreciez interesul și preocuparea în această direcție și spun următoarele:
În primul rând, consider că, dacă există entuziasm și implicare, poți începe să înveți de oriunde, dar alegerile influențează într-o anumită măsură și ceea ce înveți. Nu știu dacă mai există forme de învățământ la distanță și, oricum, în ceea ce privește psihologia, eu recomand, fără ezitare, cursurile la zi, pentru că:
- ceea ce se vede pe Facebook este, poate, 1–5% din ceea ce înseamnă profesia;
- a lucra în psihologie înseamnă multă muncă în spate, pentru că în cabinet este multă responsabilitate – elementul central este creierul și, mai mult, toată existența (anterioară și viitoare) beneficiarului serviciilor psihologice;
- pe lângă cei 3 ani de facultate sunt necesari + 2 ani de master pentru fiecare specialitate dorită + 2–3 ani de formare în psihoterapie (chiar și 5 în psihanaliză) + 2 ani de practică sub supervizarea unui specialist cu realizări în psihologie. În total, minimum 9 ani, cu costuri de timp și bani. (Eu am 23 de ani de studii în psihologie – deci am trecut demult de vârsta majoratului în psihologie 🙂 și, totuși, puțin comparativ cu alți colegi, mentorii mei);
- apoi, în fiecare an, este necesară reactualizarea și îmbogățirea cunoștințelor și practicii de specialitate prin cursuri de formare în aria parafei. Asta implică alt timp și alți bani, pentru că specialiștii care formează au trecut și ei prin același proces, cu și mai multe costuri, luând în calcul anii de vechime;
- cărțile cu Freud și Jung reprezintă o bază, dar evoluția este reprezentată de studiile din ultimii 5 ani, meta-analizele pe care este necesar să știi să le citești (așa afli limitele studiilor și nu le iei exact așa cm ți se prezintă) și de tratatele de specialitate (unele dintre ele atât de grele, încât pot fi considerate, cu ușurință, „arme albe” când le cari – vezi DSM);
- evaluările psihologice se fac prin raportare la teste accesibile doar persoanelor care fac dovada avizului în psihologie. Sunt teste scumpe pentru că în spatele lor există muncă de cercetare, pe loturi de mii de oameni, întinse pe câțiva ani și softuri. Interpretarea rezultatelor implică scorare și raportare la manualul testului (asta o poate face și un nespecialist), dar implică, mai ales, corelarea datelor desprinse din toate instrumentele de evaluare, dar și din observațiile pe care devii pregătit și avizat să le faci. De această corelare depind decizii importante: psihodiagnostic, recomandări, program de psihoterapie, angajare, stabilirea custodiei unui minor, stabilirea programului de vizită a minorului, dacă a existat sau nu un abuz și alte și alte spețe. Acestea sunt, de fapt, rapoarte de high risk;
- psihoterapia înseamnă intervenție și ai de lucru cu situații de tentative de suicid, traume, depresie, anxietate, atacuri de panică (unele în cabinet), stres posttraumatic etc., tot ce este scris în DSM menționat mai sus și despre care există informații pe net. Aici este necesară, pe lângă baza solidă teoretică și practică, căldura umană cu care te raportezi la toate aceste situații;
- ore de psihoterapie personală: ești bine cu tine, ești bine cu oamenii care apelează la tine să fie bine cu ei înşişi.
Dacă toate acestea trezesc entuziasm și curiozitate, atunci poți fi sigur că vei contribui cu succes în această profesie, nobilă prin tot ce este în spatele ei.”
