22/04/2026
Buna seara, dragii mei,
astazi am vorbit cu una dintre pacientele oncologice care fac parte din asociatie. O femeie frumoasa, desteapta, buna, plina de viata, iar in momentul in care mi-a spus ca la controlul de sase luni, facut regulat, boala a recidivat la cap, la oase si in alte zone, am simtit cm mi se inmoaie picioarele.
Fac asta de mult timp, lucrez cu paciente oncologice.
In atelierele noastre ne straduim sa pastram o stare de bine, sa ne mutam de la frica de moarte la dragostea de viata.
Daca ar veni cineva din afara, nici nu si-ar da seama ca sunt dedicate pacientelor oncologice, pentru ca sunt despre bucurie, despre energie buna, despre viata. Nu sunt despre moarte sau durere, decat uneori, in povestile pacientelor, cand apar si lacrimi.
Dar cand aflu cat de imprevizibila si greu de dus este aceasta boala, simt un amestec de emotii, durere, neputinta si, in acelasi timp, dorinta de a merge mai departe.
Sunt multe momente in care imi vine sa renunt. Asociatia traieste din fonduri, donatii, este o munca continua, ca un al doilea job.
Efortul de a convinge oamenii sa redirectioneze formularul 230 sau procente din impozit este mare. Organizarea atelierelor, coordonarea, partea administrativa, toate cer energie si resurse.
Acum doua zile ma gandeam serios sa renunt, pentru ca oboseala se aduna si resursele nu sunt suficiente. Avem nevoie de sprijin ca sa putem continua.
Dar un mesaj ca acesta m-a facut sa raman si sa nu renunt.
Si in acelasi timp vin catre voi cu o rugaminte.
Daca nu ati redirectionat formularul 230, o puteti face catre Asociatia Sursa, pe site exista atat formularul 230, cat si formularul de donatie.
Daca aveti firme sau cunoasteti oameni care pot contribui, orice sprijin este binevenit.
Pentru cine a aflat într-o astfel de situație.un pachet de 12 sedinte de terapie sau un pelerinaj intr-un loc in care se simte in siguranta pot insemna mult,extrem de mult!!!
