09/01/2022
🕍 Mănăstirea Săpânța-Peri este un așezământ monahal din Transilvania, aflat pe teritoriul nordic al satului Săpânța din județul Maramureș.
Mai înainte însă ca Sas Voda și fii săi, Balcu și Drag, să întemeieze la Peri prima mănăstire din Maramureș, în aceste locuri au existat, din vechi timpuri, comunități isihaste; încă de la sfârșitul secolului XIII, luase ființă aici o mică sihastrie, aflată în grija înaintașilor lui Dragos Voda, cu hramul “Sfantul Arhanghel Mihail”, protectorul acestei familii.
În prima jumatate a secolului al XIV-lea s-au adunat aici mai mulți călugări, sfântul asezamant a fost înzestrat cu terenuri și construcții și astfel sihăstria a devenit cu timpul o importantă mănăstire.
Voievozii Balcu și Drag, nepoții lui Dragos, au dăruit mânăstirii bunuri, întinse terenuri și au ridicat o biserică din piatră, iar în 13 august 1391, la cererea lor, printr-o diplomă a patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului, mănăstirea e ridicată la rangul de Stavropighie Patriarhală, cu drept de jurisdicției asupra bisericilor din opt ținuturi.
Începând de la această dată, sediul central al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramureșului s-a aflat, timp de 312 ani, cu mici intermitențe, la Mânăstirea Peri.
Egumenul Pahomie a încurajat dezvoltarea vechilor sihastrii Bârsana, Cuhea și Biserica Alba, înființând noi așezăminte. Tot el a pus bazele școlii de caligrafi de la Mânăstirea Peri unde au fost copiate și traduse în românește pentru prima dată “Psaltirea”, “Faptele Apostolilor” și “Evanghelia”.
La Mânăstirea Peri a funcționat o tipografie în care s-au tipărit cărți de slujbă și de învățătura creștină . Aici și-au avut reședință zeci de episcopi ortodocși ai Maramuresului.
Mânăstirea Peri a fost distrusă și desființată în 1703 în timpul răscoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea.
Astăzi, prin grija parintelui Grigore Lutai de la biserica din Săpânța, a avut loc refacerea mănăstirii. Ea este amplasată într-un parc dendrologic, într-un spațiu mirific dintr-o pădure seculară. Biserica, așezată pe un soclu de piatra, este construita în stil maramureșean, din lemn masiv de stejar. Impresionanta turlă ce se ridicată la aproape 78 m deasupra solului transformă edificiul probabil în cea mai înaltă biserica de lemn din lume.