Ana Postelnicu - Psiholog pentru Mame

23/12/2025

În teorie, sărbătorile sunt despre „magie”, timp în familie și poze lângă brad. În practică, pentru multe mame, decembrie e luna în care ar avea nevoie de liniște și timp pentru ele.
Tu faci liste, cadouri, meniuri, bagaje, programe de vizite, ții minte dorințele tuturor și emoțiile tuturor.
Și, cumva, tot tu ajungi să te întrebi dacă „nu exagerezi” când spui că îți este greu.
În ședințe, aud des mame care îmi spun că:
– la final de decembrie se simt stoarse de energiei, nu împlinite;
– în poze par bine, dar își aduc aminte mai mult de tensiuni, de lacrimi reprimate și de nopți nedormite;
– se simt vinovate că nu „se bucură mai mult”, deși trag de ele să facă totul frumos pentru ceilalți.
Dacă îți sună cunoscut, vreau să îți spun că nu ești „prea sensibilă”, nu ești nerecunoscătoare și nu e ceva în neregulă cu tine pentru că deja simți oboseala și presiunea. Uneori, chiar e prea mult pentru o singură persoană.
Ai dreptul:
– să nu le faci pe toate perfect;
– să spui „nu mai pot” fără să-ți pui eticheta de „mamă rea”;
– să ceri ajutor, timp, pauză, fără să te justifici.
Ai voie să fii și mamă, și om. Nu doar sistemul de susținere emoțională al familiei.
Spune-mi în comentarii cu ce parte te identifici mai mult.
🔁 Dacă îți vine în minte o mamă care ar avea nevoie să se simtă mai puțin singură, îi poți trimite această postare.
Iar dacă simți că sărbătorile scot la suprafață mai multă anxietate, tristețe sau singurătate decât bucurie, nu trebuie să rămâi singură cu asta.

18/12/2025

Data trecută am vorbit despre vocea aceea critică și nemiloasă care îți spune că nu ești suficient de bună ca mamă. Despre gândurile care te fac praf și îți șoptesc, uneori zilnic, că „strici copilul”, că „alte mame se descurcă mai bine”, că „nu faci destul”.

Astăzi nu îți propun rețete magice, ci pași realiști prin care poți începe să îmblânzești vocea asta: să o observi, să o separi de cine ești tu cu adevărat, să adaugi o voce mai blândă și mai realistă, să ții cont de context (nu doar de momentul în care ai țipat) și să alegi repararea, nu învinovățirea la nesfârșit.

Vocea critică nu dispare peste noapte, mai ales când vine după ani de perfecționism, rușine și mesaje de tipul „trebuie să fii o mamă impecabilă”. Dar se poate antrena o altă voce în tine, una care vede și cât de mult te străduiești, și cât de obosită ești, nu doar greșelile.

Dacă simți că ți-ar prinde bine să ai niște repere clare, lasă-mi un comentariu la această postare, chiar și cu un simplu „vreau și eu” și îți voi trimite pașii prin care poți începe să îți antrenezi vocea blândă din interior.

Nu trebuie să rămâi singură cu această voce critică. Iar dacă simți că ai nevoie de sprijin specializat, putem lucra împreună, în ritmul tău, ca să nu mai trăiești experiența maternității ca pe un război.

17/12/2025

Vocea critică din capul tău știe foarte bine unde să lovească: exact în locul în care îți iubești cel mai mult copilul. Îți spune că ești o mamă groaznică, că o să-l dai peste cap, că nu faci destul și nu ești destul. Și, cu cât ești mai obosită și mai singură în tot ce trăiești, cu atât pare mai credibilă.

Dar vocea asta nu vede tot tabloul. Nu vede nopțile nedormite, nu vede câte dăți ai luat-o de la capăt cu răbdare, nu vede cât de mult încerci să faci bine.

Dacă te-ai regăsit în ce am spus, m-ar ajuta să-mi scrii în comentarii care este gândul critic care apare cel mai des la tine.
Și dacă simți că vocea asta a devenit prea puternică și te apasă zi de zi, putem lucra împreună ca să nu mai fii singură cu ea. Poți salva acest reel pentru zilele în care îți va fi greu să îți amintești că nu ești o mamă „rea”, ci o mamă copleșită care merită mai multă blândețe.

16/12/2025

Vocea critică din capul tău nu s-a născut odată cu copilul tău.
Ea era acolo și înainte doar că acum și-a găsit un nou subiect: felul în care ești ca mamă.

Poate o auzi în fiecare zi:
„iar ai țipat”,
„nu ai suficientă răbdare”,
„alte mame se descurcă mai bine”,
„o să strici copilul”.

Gândurile acestea par, uneori, atât de reale încât nici nu le mai pui la îndoială. Dar ele nu sunt o fotografie obiectivă a realității. Nu văd nopțile nedormite, nu văd lipsa de sprijin, nu văd presiunea enormă pe care o porți. Văd doar greșeala și o transformă imediat în verdict: „nu sunt o mamă bună”.

Ca psiholog pentru mame și ca mamă care a trecut prin perioade în care vocea critică era extrem de puternică, știu cât de ușor e să ajungi să crezi că aceste gânduri sunt adevărul despre tine. Și cât de greu este să vezi, atunci când ești epuizată fizic și emoțional, cât de mult, de fapt, te străduiești pentru copilul tău.

Gândurile tale cele mai dure nu spun cine ești tu ca mamă.
Spun, mai degrabă, cât de multă presiune porți, cât de obosită ești și cât ai nevoie de sprijin, nu de și mai multă învinovățire.

Joi revin cu o postare în care voi vorbi despre ce poți face concret ca să începi să îmblânzești vocea critică din cap și să înveți să vorbești altfel cu tine în momentele grele.

Dacă te-ai regăsit în acest text, mi-ar prinde bine să-mi spui în comentarii cu ce gând critic te confrunți cel mai des.

Poți salva acest carusel pentru zilele în care vocea critică devine prea puternică sau îl poți trimite unei mame despre care bănuiești că trece prin ceva similar. Nu e singură. Și nici tu. 🌸

13/12/2025

Scrie-mi în comentarii ce fulg de nea alegi (1, 2, 3 sau 4) și îți voi trimite o afirmație care să îți dea putere în zilele grele. 🌸

11/12/2025

Vinovăția de mamă e boală națională și e boală grea.
Nu o să dispară peste noapte, dar avem metode să o combatem.

Sunt curioasă care din cele 6 tehnici te ajută mai mult, scrie-mi în comentarii sau în mesaj privat. 🌸

09/12/2025

Prin munca mea, mi-am propus să le ajut pe mame să vorbească despre ce simt, fără să le fie rușine și teamă că vor fi judecate.

08/12/2025

08/12/2025

În România, vinovăția mamei a devenit implicită.
Dacă nu te simți vinovată pentru ceva, ai impresia că ai scăpat ceva din vedere.
Că “ar fi trebuit” să faci mai bine sau mai mult.

Adevărul este că multe dintre vinovățiile pe care le porți nici măcar nu sunt ale tale. Sunt moșteniri din familie sau din societate bazată pe comparații.

Vinovăția nu dispare dacă te pedepsești.
Dispare atunci când începi să o privești direct și să întrebi:
„De unde vii? De ce mă ții legată? Ce încerc eu, de fapt, să fiu?”

Peste câteva zile revin cu partea a doua: cm începi, în mod realist să te eliberezi de vinovăție.

Între timp…
Tu pentru ce te simți vinovată?

08/12/2025

Depresia postnatală nu discriminează, poate afecta pe oricine si cel puțin 1 din 5 mame este afectată de complicația nr. 1 postpartum.

Dacă ai întrebări despre depresia postnatală, îți răspund cu drag.