Cabinet de Psihologie Irina Sauca

31/12/2025

Pe măsură ce acest an se apropie de final, ne oprim pentru un moment de respirație și reflecție. A fost un an cu provocări, cu întrebări poate fără răspuns imediat, dar și cu pași mici și curajoși spre mai multă claritate, echilibru și grijă față de sine. Fiecare emoție trăită, fiecare conștientizare și fiecare alegere de a merge mai departe contează.

Vă mulțumesc pentru încrederea de a vă deschide, de a fi autentici și de a vă permite să fiți văzuți exact așa cm sunteți. Procesul terapeutic este o călătorie profund umană, iar curajul vostru de a o parcurge merită recunoscut și onorat.

Pentru anul 2026, vă doresc blândețe față de voi înșivă, răbdare cu propriul ritm și puterea de a vă asculta nevoile. Să fie un an în care să vă simțiți mai aproape de cine sunteți, cu mai multă liniște interioară, sens și speranță. Indiferent de drumul pe care îl veți parcurge, să nu uitați că nu sunteți singuri.

Cu gânduri bune și recunoștință,
Irina Sauca
Cabinet Individual de Psihologie

25/12/2025

30/08/2025

EFECTUL DUNNING – KRUGER
By
Iri
29 august 2025
Caz real: un bărbat pe nume McArthur Wheeler a jefuit două bănci în Pittsburgh fără mască, convins că nu poate fi recunoscut, pentru că își dăduse fața cu suc de lămâie, crezând că va deveni invizibil pentru camerele video, pe principiul cernelii invizibile. Evident, a fost prins imediat.

Acest caz i-a făcut pe Dunning și Kruger să se întrebe: Cum de cineva poate fi atât de sigur pe el, și totuși atât de greșit?

Pornind de la această idee cei doi cercetători au pus câțiva studenți să rezolve teste de logică, gramatică și umor, apoi i-au întrebat cm cred că s-au descurcat. S-a descoperit că persoanele incompetente în domenii precum umor, logică sau gramatică își supraestimează semnificativ performanța, pentru că le lipsește metacunoașterea necesară pentru a-și recunoaște neîndemânarea. Pe de altă parte, cei competenți au tendința de a-și subestima aptitudinile.

Astfel, cei mai slabi au avut cele mai mari iluzii despre performanța lor, iar cei competenți s-au evaluat corect sau chiar s-au subestimat.

Studiul a fost publicat în Journal of Personality and Social Psychology (1999), iar efectul Dunning–Kruger a ajuns să fie folosit azi pentru a explica fenomene mari: de la prostul sigur pe sine din birou, până la lideri politici sau influenceri online care promovează idei fără bază.

Conceptul a devenit rapid popular (2000–2010) mai ales în psihologie socială și educație. Alte studii au confirmat fenomenul în diferite domenii (ex. scriere, logică, gândire critică).

Au apărut extinderi în organizații și la locul de muncă (2010–2015). S-a arătat că angajații cu performanțe slabe tind să creadă că sunt peste medie, iar cei aroganți pot fi, de fapt, slab pregătiți.

Fenomenul a fost folosit (2016–2020) inclusiv pentru a explica politica populistă și încrederea exagerată a unor persoane necalificate în propriile opinii (ex. antivacciniști, conspiraționiști).

După anul 2020 fenomenul a început să fie vizibil și în mediul online: rețelele sociale amplifică vocile celor foarte siguri pe ei, chiar dacă sunt complet greșite.

La studiile interculturale se observă că fenomenul e mai puternic în culturile individualiste, unde oamenii sunt încurajați să aibă încredere în sine, iar în cele colectiviste tinde să fie mai atenuat.

Pe scurt: originea sindromului se află în cercetările lui Dunning și Kruger (1999), pornite din observația că oamenii incompetenți nu pot recunoaște că sunt incompetenți — și, paradoxal, devin exagerat de încrezători.



Cauzele psihologice

Principalele mecanisme identificate includ:

Deficitul de metacogniție – incapacitatea de a-și evalua obiectiv propriile limite.
Superio-eroare opţională (illusory superiority) – tendința de a se considera mai buni decât alții.
Biasuri cognitive: confirmarea propriilor convingeri (confirmation bias), optimism nerealist, dorința de a menține o imagine de sine favorabilă (self-serving bias).
Efectul „o idee superficială” – un pic de cunoaștere creează supraîncredere.
Manifestări frecvente

Individul incompetent crede că stă bine, chiar acolo unde stă prost.

Persoanele competente, conștiente de complexitate, pot deveni prea precauți sau să sufere de sindromul impostorului.

În diverse domenii — educație, locul de muncă, politică, sănătate, investiții — rezultatul este, luarea unor decizii eronate, asumarea de riscuri nejustificate sau marginalizarea celor bine pregătiți .

25/08/2025

Ignoranța umblă cu pieptul înainte

PROSTUL ESTE PREA PROST
ca să știe că
ESTE PROST!

Te-ai întrebat vreodată de ce cei mai needucați sunt adesea cei mai siguri pe ei?

De ce cei fără lecturi, fără bun-simț, fără rușine par convinși că le știu pe toate și strigă mai tare decât toți ceilalți?

Psihologii au o explicație: EFECTUL DUNNING-KRUGER!

Cu cât știe mai puțin, cu atât își dă seama mai greu de limitele sale. Și tocmai asta îi dă tupeu. Într-o societate unde cultura nu mai este respectată, iar tupeul este confundat cu încrederea, prostia devine virtute. Rețelele sociale nu fac decât să hrănească acest spectacol: cu cât ești mai gălăgios, mai agresiv și mai vulgar, cu atât primești mai multe aplauze.

Paradox

Oamenii cu adevărat inteligenți, modești și raționali rămân marginalizați, tăcuți sau ironizați. Iar cei mai zgomotoși ajung să dea tonul. Poate că este timpul să ne amintim că puterea adevărată nu stă în obrăznicie, ci în cunoaștere, echilibru și respect.

Ce se întâmplă când o persoană sănătoasă trăiește într-un astfel de mediu?

Într-un astfel de mediu, unde tupeul, zgomotul și ignoranța sunt premiate, o persoană sănătoasă, adică echilibrată, educată, competentă, are parte de câteva efecte greu de evitat:

Demotivare: simte că valoarea sa nu contează, că e „inutil” să explice sau să construiască ceva solid, pentru că cei zgomotoși sunt oricum luați în seamă primii.
Marginalizare: vocea argumentată este acoperită de strigăte și obrăznicie. Astfel, oamenii competenți ajung fie ignorați, fie ironizați ca fiind „prea complicați” sau „prea fițoși”.
Auto-cenzura: pentru a evita conflicte inutile, persoana rațională tace sau se retrage. Devine mai puțin vizibilă, lăsând scena celor gălăgioși.
Epuizare psihică: contactul constant cu un climat toxic, bazat pe agresivitate, lipsă de respect, superficialitate, duce la stres, anxietate și chiar la sindromul burnout.
Izolare sau exod: pe termen lung, mulți aleg să plece din acel mediu (fie profesional, fie chiar din țară) pentru a-și proteja sănătatea psihică și a-și valorifica potențialul într-un loc unde meritul este recunoscut.
CONCLUZIE

O persoană sănătoasă într-un astfel de mediu riscă să devină „bolnavă” de tăcere, sau de dezgust, dacă nu găsește sprijin și nu-și caută un context unde valoarea și echilibrul chiar contează.

03/08/2025

30/06/2025

https://cabinetdepsihologieirinasauca.ro/criza-existentiala-cabinet-de-psihologie-individual/

cabinet de psihologie programari on line

25/06/2025

https://cabinetdepsihologieirinasauca.ro/granite-sanatoase-in-viata-de-zi-cu-zi/

Granite psihologice

25/06/2025

Relația dintre vindecare și durere

Te-ai întrebat vreodată, de ce apare dependența? Ca să poți afla răspunsul la această întreabare, vezi care e suferința, care e durerea. Dacă vrei să înțelegi de ce oamenii suferă, uită-te la viața lor și la ceea ce li s-a întâmplat.
Oricine are dependențe a suferit traume. Dependența nu este despre a găsi plăcere. Este despre a simți mai multă pace pe interior, să te simți mai viu, mai conectat.
Ce este mai uman decât dorința de a avea pace pe interior? Ce este mai uman decât să nu vrei să suferi tot timpul? Ce este mai uman decât să vrei să ameliorezi stresul? Toate acestea sunt calități foarte umane. De fapt, sunt nevoi umane!
Deci dependența este o încercare disperată, o încercare condamnată. Nu va funcționa niciodată, decât temporar. Funcționează temporar, adică nu este o soluție sănătoasă pe termen lung! Dacă în mod constant dependentul caută plăcere și dacă încearcă permanent să fugă de durere, va crea mai multă durere, pentru că aceasta este natura vieții.
Dar, oare există o modalitate de a vindeca fără a simți durere?
Nu, pentru că tot ceea ce te tulbură, fie că este vorba de probleme în relația ta sau o boală autoimună (care se dezvoltă în oamenii care sunt foarte drăguți, încercând mereu să îi mulțumească pe toți ceilalți) sau o dependență, toate acestea sunt încercări de a fugi de durere.
Depresia este o încercare de a estompa sentimentele pentru că sunt prea dureroase. Pentru a vindeca, durerea trebuie simțită și trăită.
Asta nu se putea face în copilărie. Copilul care suferă de durere emoțională nu se poate descurca de unul singur, și de aceea trebuie să compenseze, trebuie să se disocieze, trebuie să facă ceva. Ca adult, există două feluri de durere: durerea pe care și-o crează singur încercând să fugă de durere și durerea care este deja acolo. Dacă un adult caută și vrea să se vindece, va trebui să își simtă durerea.
Vestea bună este că nu mai este copil, nu este neajutorat, nu este la fel de vulnerabil. Poate cere sprijin, are mai multă forță, are mai multă rezistență, și poate trata durerea cu sprijinul potrivit. Acest lucru se poate face cu orice terapie bună.
Terapia este despre a ajuta oamenii să experimenteze ceea ce este cu adevărat în interiorul lor. În ședințe de terapie nu se provoacă durere, dar dacă există durere în acea persoană, cu siguranță că aceasta va apărea. Durerea nu este forțată să iasă. Ea va veni, când persoana se va simți suficient de sigură pentru a o experimenta. Durerea nu trebuie să fie crează, ci trebuie doar să fie creată o atmosferă sigură pentru ca ea să se exprime.
Există o carte budistă tibetană numită ”Cartea tibetană a vieții și a morții” și spune așa: Orice ai face nu fugi de durerea ta pentru că altfel nu vei învăța ceea ce viața încearcă să te învețe.
În cartea ”Mitul Normalității” (Gabor Mate) este citată cântăreața americană Sheryl Crow, care a avut cancer de sân. Aceasta a spus într-un interviu: Înainte să am cancerul de sân încercam mereu să îi mulțumesc pe ceilalți. Încercam să mă suprim. Și în capul meu era întotdeauna o voce care îmi spunea că orice am făcut a fost greșit. Și de când cu cancerul de sân am învățat să nu mai ascult acea voce. M-am dat seama că am petrecut toată viața încercând să fug de durere. Acum îmi pun propriile nevoi pe primul loc. Poate suna ciudat pentru unii oamenii, dar pot spun că: ”Boala a fost cel mai bun învățător!”
Dacă vrei să te vindeci, nu mai fugi de durere!
Trebuie să îți poți simți durerea, dacă vrei să te vindeci.
Dacă și tu cauți pacea interioară, cauți să te simți mai viu, mai conectat, să știi că aceasta se numește dragoste. Ea este peste tot, doar că este ascunsă. Dragostea nu este întotdeauna evidentă, zgomotoasă și nici dramatică. De cele multe ori nu o recunoști și este trecută cu vederea în momentele liniștite din viața ta de zi cu zi.

25/06/2025

Relatii abuzive

Abuzul este un tipar comportamental persistent. Apare atunci când cineva încearcă să stabilească și să mențină puterea și controlul asupra altei persoane. Abuzul poate fi lent (pasiv) sau rapid (activ) și aproape imposibil sesizat în timp ce sunteți în relație, dar prietenii sau membrii familiei îl pot vedea. De obicei, începe:

(1) din lună de miere

(2) tensiunile încep să crească în intensitate

(3) apare violența/agresivitatea

(4) apoi reconcilierea sau calmul.

Acest ciclul sau model se repetă. Inițial abuzatorul vă îndepărtează și apoi vă izolează de prieteni, familie și colegi de muncă. Controlează și acceptă cu cine vă puteți vedea sau vorbi, inclusiv pe rețelele sociale.

Semne ale unei relații abuzive

Relația abuzivă implică acțiuni repetate folosite de o persoană pentru a stabili și menține puterea și controlul asupra altei persoane. Există diferite moduri în care cineva ar putea face asta, precum:

Abuz digital: implică hărțuirea, urmărirea, umilirea, manipularea, amenințarea sau intimidarea folosind dispozitive electronice și/sau rețele sociale pentru a exercita putere sau control asupra cuiva.

Abuz sexual: implică presiunea, forțarea sau constrângerea unei persoane să se implice în acte sexuale nedorite, precum și controlul activității privind timpul, locul, persoana, obiectul și comportamentele.

Abuz fizic: implică atingerea nedorită asupra corpului dvs. care cauzează sau are potențialul de a vă provoca vătămări, deces, răni sau dizabilități.

Abuz financiar: implică control asupra capacității de a lucra sau de a face bani, precum și controlul stabilității și securității financiare. Acest lucru poate implica și controlul finanțelor privind copii.

Abuz psihologic/emoțional și verbal: implică comportamente care stabilesc o relație de putere și control prin amenințări, țipete, manipulare, umilire, constrângere, intimidare, izolare, control excesiv, amenințarea și urmărirea. Urmărirea presupune invadarea intimității sau hărțuirea în mod repetat cu intenția de a transmite frică și nesiguranță.

Dacă vă dați seama că sunteți într-o relație abuzivă sau simțiți vreo formă de amenințare, căutați sprijin specializat.

Call now to connect with business.

25/06/2025

https://cabinetdepsihologieirinasauca.ro/

psiholog sector4 terapie on line Sector 4 consiliere psihologica