Cabinet Individual de Psihologie Simona Ioniță

24/01/2026

„De la «mă plictisesc» la joc autonom: ce înseamnă plictiseala la 3–4 ani și 5–7 ani”

Pentru aceste două intervale de vârstă, „mă plictisesc” are semnificații diferite și necesită intervenții diferite din partea adultului.

La 3–4 ani, copilul se află încă într-o etapă de puternică dependență relațională. Capacitatea de joc autonom este în formare, iar inițierea jocului apare frecvent doar în prezența adultului. Când spune „mă plictisesc”, mesajul real este adesea „am nevoie de tine” sau „nu știu cm să încep singur”. La această vârstă, plictiseala nu este încă un spațiu fertil, ci mai degrabă o stare ușor anxiogenă.

Ce ajută la 3–4 ani: – un număr mic de jucării vizibile (6–8), cu funcții clare: cuburi, figurine, mașini, păpuși, materiale de desen; – inițierea scurtă a jocului de către adult („Uite, mașina asta merge la service”), urmată de retragere treptată; – obiecte deschise, nu jucării cu scenariu fix; – rutine previzibile de joc liber (de exemplu, zilnic după masă); – validarea verbală a stării („Văd că nu știi ce să faci acum”) fără a propune imediat soluții multiple.
Dacă adultul se retrage complet prea devreme, copilul de 3–4 ani va continua să ceară stimulare externă și va repeta „mă plictisesc”.

La 5–7 ani, copilul are deja potențial real de joc autonom, dar poate să nu-l folosească dacă a fost obișnuit cu direcționare constantă sau cu stimulare intensă (ecrane, activități structurate continuu). Aici, plictiseala este un prag, nu o problemă. Copilul testează dacă adultul va umple din nou spațiul.

Ce ajută la 5–7 ani: – acces la materiale de creație și construcție (lego, piese, hârtie, carioci), mai mult decât jucării finite; – rotația jucăriilor la 1–2 săptămâni; – stabilirea unor intervale clare de „timp liber fără propuneri”; – răspunsuri calme la „mă plictisesc” („Poți alege ce faci acum” / „Sunt curios ce vei inventa”); – tolerarea frustrării inițiale de 5–10 minute, fără intervenție.

Diferența-cheie între cele două vârste este rolul adultului: – la 3–4 ani: adultul este „aprinderea scânteii”; – la 5–7 ani: adultul este „gardianul spațiului”, nu animatorul.

❗ Un indicator util: dacă, după ce spune „mă plictisesc”, copilul începe singur un joc în câteva minute, plictiseala a fost funcțională. Dacă devine agitat, plânge sau se lipește de adult, este vorba despre o nevoie relațională, nu despre lipsa jucăriilor.

21/01/2026

Creativitatea la copii este strâns legată de dezvoltarea cognitivă și emoțională. Ea nu este orientată spre performanță sau rezultat estetic, ci spre proces: încercare, descoperire, transformare.
Prin actul creativ, copilul își exersează gândirea divergentă (capacitatea de a găsi mai multe soluții) și își simbolizează trăirile .
Rolul adultului nu este de a „corecta” creația copilului, ci de a o însoți, valida și încuraja ca expresie autentică a sinelui în devenire.

Un atelier de pictură pentru copii este, înainte de toate, un spațiu de siguranță și explorare. În jurul mesei, culorile devin limbaj.
Copiii experimentează liber, fără presiunea rezultatului final, dezvoltându-și motricitatea fină, atenția și capacitatea de a-și exprima emoțiile prin culoare și formă.

Fotografia surprinde exact acest proces: concentrare, curiozitate, bucuria de a alege nuanțe și de a construi imagini cu sens pentru ei. Atelierul nu este despre „a picta corect”, ci despre a simți, a încerca și a avea încredere în propriile alegeri.

19/01/2026

♡ Atelierele EMEI – Dezvoltare personală & Psihologie

Un spațiu sigur pentru copii, părinți și relația dintre ei.

La Atelierele EMEI susținem dezvoltarea emoțională încă din primii ani de viață, prin activități structurate, validate psihologic și adaptate fiecărei etape de dezvoltare.

Oferim: – ateliere tematice Bebe & Mamă, pentru atașament sigur și reglare emoțională timpurie
– ateliere de lectură pentru copii, care stimulează limbajul, imaginația și empatia
– workshopuri pentru părinți, cu instrumente practice pentru parenting conștient
– consiliere psihologică individuală
– evaluare psihologică realizată de psiholog acreditat

Activitățile sunt susținute de psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din România și se desfășoară într-un cadru calm, empatic și profesionist.

📍 Locație: Șos. Viilor nr. 33, sector 5, București
🌐 www.psihologsimonaionita.ro
📧 ateliereleemei@gmail.com

Creștem împreună copii echilibrați emoțional și părinți mai încrezători.

16/01/2026

„Parcă funcționez după alt fus orar” nu este doar o metaforă poetică, ci o formulare care surprinde fin o experiență psihologică frecventă: decalajul dintre ritmul interior și cerințele mediului.

În psihologie, acest sentiment apare adesea atunci când timpul subiectiv nu mai coincide cu timpul social — când corpul, emoțiile și procesele cognitive nu reușesc să se sincronizeze cu presiunea externă a performanței, urgenței sau a așteptărilor.

Carl Gustav Jung observa că „graba nu este a diavolului, ci a fricii”, sugerând că pierderea contactului cu ritmul interior produce o tensiune continuă.

În aceeași linie, Winnicott vorbea despre self-ul adevărat, care are propriul tempo de dezvoltare, diferit de cel impus de adaptarea excesivă la exterior.

Atunci când funcționăm „după alt fus orar”, nu este neapărat un semn de disfuncție, ci poate fi un semnal de dezacord între sinele autentic și cerințele contextului.

Psihologia timpului subiectiv arată că, în stări de oboseală emoțională, anxietate sau burnout, percepția timpului se modifică: totul pare fie prea rapid, fie insuportabil de lent.

Viktor Frankl nota că „între stimul și răspuns există un spațiu”, iar acest spațiu este adesea exact locul în care ne simțim „în alt fus orar” — un spațiu al reflecției, al sensului, dar și al rupturii temporare de lume.

Poate că, uneori, a funcționa după alt fus orar nu înseamnă că ești „în urmă”, ci că încerci să te regăsești.

14/01/2026

13/01/2026

Fiecare dintre noi poartă în interior o voce.
Este vocea cu care ne vorbim atunci când greșim, când ne este greu, când ne evaluăm alegerile sau valoarea personală. Pentru mulți oameni, această voce este predominant critică: aspră, grăbită, orientată spre defecte și eșecuri. Însă nu aceasta este singura formă posibilă a dialogului interior.

Există și o voce blândă, susținătoare, care nu ne judecă, ci ne încurajează. O voce care nu ne împinge prin presiune, ci ne sprijină prin înțelegere. În psihologie, modul în care această voce interioară este structurată are un impact major asupra stimei de sine, reglării emoționale și capacității de adaptare la stres.

Mulți oameni au învățat, încă din copilărie, că „a reuși” presupune forțare, autocritică și învingere cu orice preț. Astfel, vocea interioară a preluat adesea tonuri exigente sau punitive. Deși, pe termen scurt, acest stil poate părea eficient, pe termen lung el duce frecvent la epuizare, anxietate, blocaj și sentimentul de insuficiență.

În cadrul procesului de autocunoaștere și schimbare personală, una dintre direcțiile esențiale de lucru este tocmai transformarea acestui dialog interior. Nu prin eliminarea completă a criticii, ci prin echilibrarea ei cu o voce internă matură, empatică și realistă. O voce care poate observa dificultățile fără a le amplifica și care poate susține schimbarea fără a crea presiune suplimentară.

Atunci când vocea interioară devine mai blândă, apare un fenomen important: lucrurile încep să se așeze cu mai multă ușurință și grație. Emoțiile devin mai tolerabile, deciziile mai clare, iar relația cu sine mai sigură. Nu pentru că problemele dispar, ci pentru că persoana nu mai este singură în fața lor – are un aliat interior.

Un cadru securizant de reflecție și explorare personală oferă posibilitatea ca această voce să fie recunoscută, înțeleasă și remodelată. Este un proces care presupune răbdare și respect față de ritmul propriu, dar care aduce, în timp, o schimbare profundă în felul în care ne raportăm la noi înșine.

A învăța să fii de partea ta nu înseamnă slăbiciune. Înseamnă maturitate psihologică.

11/01/2026

Evaluarea psihologică a copiilor se realizează într-un cadru sigur și empatic, folosind instrumente standardizate, alese în funcție de vârstă și nivelul de dezvoltare al fiecărui copil.

🧩 Cuburile Kohs (aplicabile vârstei cuprinse între 4- 19 ani) evaluează nivelul dezvoltării cognitive, capacitatea de organizare, atenția, perseverența și modul de rezolvare a problemelor, prin sarcini structurate cu caracter ludic.
📖 Fabulele Duss (aplicate începând cu vârsta de 3 ani) permit explorarea universului emoțional al copilului, evidențiind nevoi afective, conflicte interioare și modul de relaționare cu figurile semnificative.
🎨 Testele proiective (desen, poveste, joc simbolic – utilizabile de la 4 ani) facilitează exprimarea emoțiilor și a trăirilor interne într-o manieră naturală, non-invazivă și adaptată limbajului copilului.

👨‍👩‍👧 Evaluarea are ca scop înțelegerea dificultăților emoționale, cognitive sau comportamentale, precum și formularea de recomandări clare pentru părinți.

📞 Programări și informații: whatsapp: 0722 776 722
📍 Cabinet individual de psihologie Simona Ioniță- Șos. Viilor nr.33, sector 5, București

04/01/2026

Gustările emoționale nu apar din foame fizică, ci dintr-o nevoie afectivă. Ele sunt răspunsuri rapide la emoții greu de tolerat: stres, oboseală, plictiseală, tristețe, anxietate sau chiar bucurie intensă.
Mâncarea devine, pentru câteva momente, un reglator emoțional accesibil și social acceptat.
❗ De regulă, gustările emoționale sunt impulsive, orientate spre alimente bogate în zahăr, grăsimi sau sare, care activează rapid sistemul de recompensă. Problema nu este alimentul în sine, ci funcția pe care o îndeplinește: distrage, liniștește, amorțește sau oferă confort acolo unde ar fi nevoie de conștientizare și autoreglare emoțională.

Un indiciu important este diferența dintre foamea fizică și cea emoțională:
- foamea fizică apare treptat și poate fi satisfăcută cu mai multe tipuri de alimente;
- foamea emoțională apare brusc, „cere” ceva anume și persistă chiar și după ce corpul este sătul.

❗ Gustările emoționale sunt adesea urmate de vinovăție, rușine sau autocritică, ceea ce menține un cerc vicios: emoție → mâncare → vinovăție → emoție amplificată → mâncare.

Abordarea sănătoasă nu presupune control rigid sau interdicții, ci:
- identificarea emoției reale din spatele impulsului;
- validarea nevoii (odihnă, siguranță, conexiune, recompensă);
- dezvoltarea unor alternative de reglare emoțională (pauză, respirație, mișcare, exprimare verbală, contact uman).

În esență, gustările emoționale nu sunt un „defect”, ci un mesaj. Când învățăm să-l ascultăm, mâncarea își poate recăpăta rolul firesc: hrană pentru corp, nu soluție pentru emoții.

03/01/2026

A aduce copilul la psiholog nu înseamnă că „este ceva în neregulă”, ci că îți pasă de dezvoltarea lui emoțională și relațională.

Un psiholog poate ajuta atunci când:
✅️ copilul are dificultăți în a-și exprima emoțiile (furie, frică, tristețe);
✅️ apar schimbări de comportament, retrageri sau crize frecvente;
✅️ există probleme de adaptare la grădiniță sau școală;
✅️ copilul se confruntă cu anxietate, nesiguranță sau stimă de sine scăzută;
vrei să înțelegi mai bine nevoile, punctele forte și ritmul lui de dezvoltare;
✅️ îți dorești prevenție, nu doar intervenție.

Grija pentru sănătatea emoțională începe devreme.

02/01/2026

La mulți ani! 🌟🎇💫 În 2026, cea mai profitabilă investiție pe care o poți face rămâne cea în tine.
Este anul în care merită să te oprești, să te asculți cu adevărat și să alegi conștient direcția în care vrei să crești. Dezvoltarea personală nu înseamnă soluții rapide, ci claritate, echilibru și pași mici, făcuți constant, spre o viață mai aliniată cu valorile tale.
Dacă simți că a venit momentul să investești în tine, să-ți înțelegi mai bine resursele și să construiești schimbări reale, te aștept cu deschidere și profesionalism.
www.psihologsimonaionita.ro


#2026

30/12/2025

Povești despre VÂSC

✅ Vâscul a devenit un simbol sacru al vivacității și fertilității pentru druizi, după ce l-au văzut înflorind în copaci în timpul iernilor aspre.

✅ O altă poveste a vâscului provine din mitologia nordică. În cultura nordică, vâscul era un semn de dragoste și pace.

✅ Tradiția săruturilor așa cm o cunoaștem pare să fii început în Anglia secolului al XVIII-lea, unde a fost folosit pentru prima dată pe scară largă ca decor de Crăciun. Tradiția s-a răspândit rapid în întreaga lume.

✅ Agăţat deasupra uşii sau la fereastră aduce noroc și prosperitate în casă, iar cei care se sărută sub vâsc de Revelion vor avea parte numai de bucurii.

✅ Vâscul este un semiparazit care crește pe trunchiurile unor copaci. Boabele albe sunt toxice, dar nu otrăvitoare, pentru oameni. Dar ține-ți animalele de companie departe de vâsc, este otrăvitor pentru ele.