Cabinet individual de Psihologie Marcela Popescu

23/01/2026

Minutul de Autoterapie – Episodul 2

Ianuarie 2026
Credința în lucrurile imposibile

Există un moment, mai ales la început de an, în care anul din fața noastră pare… prea mult.
Prea lung.
Prea greu.
Prea solicitant.
Ne uităm la ce ne dorim și distanța pare uriașă.
Visurile ni se par îndepărtate, aproape ireale.
Și, fără să ne dăm seama, urcăm pe o treaptă periculoasă: treapta descurajării.
Acolo unde gândurile sună așa:
„Nu e pentru mine.”
„E prea târziu.”
„Alții pot, eu nu.”
„Poate am visat prea mult.”
Descurajarea nu apare brusc.
Ea se strecoară încet, prin comparație, prin oboseală, prin frică.
Și începe să ne convingă că lucrurile imposibile ar trebui abandonate înainte măcar să fie încercate.
Dar adevărul este acesta:
multe dintre lucrurile care azi par imposibile nu sunt imposibile,
ci doar neatinse încă.
Orice schimbare mare începe cu o credință mică, dar constantă.
Nu cu certitudinea succesului, ci cu disponibilitatea de a merge înainte chiar și atunci când nu vezi tot drumul.
Credința nu înseamnă să ignori realitatea.
Înseamnă să nu lași realitatea prezentă să-ți limiteze viitorul.
De aceea, în acest început de an, nu e suficient să ne facem planuri.
Este esențial să ne observăm dialogul interior.
Fiecare gând descurajator repetat devine o frână.
Fiecare ruminare în jurul eșecului ne scade energia vitală.
A înlocui un gând descurajator nu înseamnă să-l negi,
ci să-l oprești conștient și să alegi altul.
Să alegi să te vizualizezi reușind.
Nu perfect.
Nu fără efort.
Ci crescând.
Să te vezi urcând treptat către dimensiuni noi, către culmi care astăzi par inaccesibile.
Să-ți permiți să visezi din nou la lucrurile la care cândva te-ai gândit cu entuziasm.
Credința în lucrurile imposibile nu schimbă realitatea peste noapte.
Dar schimbă poziția ta interioară față de viață.
Și asta schimbă tot.

Reflecția săptămânii
Ce vis ai pus pe pauză pentru că ți s-a părut „prea greu” sau „nu pentru tine”?
Ce s-ar schimba dacă, în loc de descurajare, ai alege încurajarea?

Amintește-ți
Lucrurile imposibile nu cer perfecțiune.
Cer perseverență, credință și curajul de a continua chiar și atunci când drumul pare lung.
Uneori, primul pas spre posibil este să nu mai renunți în interior.

15/01/2026

Minutul de Autoterapie – Episodul 1-Ianuarie 2026

Adaptarea la un nou început. Arta de a fi aici, acum

Există un moment delicat după vacanță.
Un amestec ciudat de nostalgie și neliniște.
Zilele în care mintea mai rămâne puțin în diminețile lente, în libertatea programului rupt, în senzația de pauză…
iar realitatea bate la ușă cu responsabilități, ritm și „trebuie”.

Pentru unii apare gândul:
„O altă vacanță e departe.”
Pentru alții:
„Iar încep.”
Și este firesc.
Pentru că fiecare început cere adaptare, iar adaptarea consumă energie.
Ne aflăm deja într-un punct important:
suntem la jumătatea lunii ianuarie.
Luna promisiunilor și a intențiilor nu mai este la început — este deja în mișcare.
Și apare, uneori fără cuvinte, întrebarea:

Unde sunt acum?

Cum am trăit aceste prime săptămâni?

Ce am simțit, nu doar ce am făcut?

Nu ca să ne judecăm.
Ci ca să conștientizăm.
Au existat bucurii — poate mici, poate simple.
Au existat momente de prezență, chiar dacă nu perfecte.
Au existat eforturi, pași înainte, încercări — chiar dacă nu toate au ieșit așa cm ai vrut.
Viața nu se trăiește în „mai târziu”.
Nici în „când va fi mai bine”.
Viața se trăiește acum.
Poate ai intrat în acest an cu planuri.

Poate ai lăsat în urmă lucruri care nu au mers în 2025.

Poate entuziasmul începutului s-a lovit deja de realitate.
Și totuși, acesta rămâne un moment de alegere.
Nu să recuperezi.
Nu să forțezi.
Ci să fii.
Să alegi să trăiești prezentul cu atenție.
Să te bucuri de ce este acum — nu ca resemnare, ci ca ancorare.
Să vezi acest început nu ca o reluare obositoare, ci ca o continuare conștientă.

Reflecția săptămânii

Ce din aceste prime săptămâni din ianuarie a fost bun pentru tine, chiar dacă a fost mic?
Unde ai fost prezent(ă) cu adevărat?

Amintește-ți

Viața nu așteaptă vacanța următoare ca să fie trăită.
Nu așteaptă momentul perfect.
Viața este aici.
În acest început.
În acest ianuarie.
În tine.

31/12/2025

06/12/2025

Minutul de Autoterapie – Episodul 22

Oprire. Pauză pentru suflet.

Sfârșitul de an vine cu liste. Cu griji. Cu alergări.
Cu sentimentul că trebuie să faci tot, să duci tot, să nu uiți nimic.

Dar…
există și lucruri pe care nu le putem controla.

Boala.
Suferința profundă.
Catastrofele care ne șochează.
Moartea care vine neinvitată.
Pierderea care ne lasă fără respirație.

În fața acestor realități, nu ne ajută nici curățenia perfectă, nici mesele impecabile, nici listele bifate.

🔹 Adevărul este că viața ne amintește, uneori brutal, ce contează cu adevărat.

De aceea acest episod este o chemare la OPRIRE.

Nu la renunțare.
Nu la neputință.
Ci la pauză pentru suflet.

O pauză în care:

să respiri… cu adevărat;

să stai în liniște fără să te grăbești;

să îți asculți inima fără să o contrazici;

să te uiți spre cer și spre Dumnezeu dacă ai credință;

să lași lacrimile, dacă vor să vină;

să recunoști ce doare, ce speră, ce încă iubește în tine.

Pentru că înainte de toate sarcinile,
înainte de toată alergătura,
înainte de tot ce trebuie făcut…

există tu.

⭐ Reflecția săptămânii

Întreabă-te cu sinceritate:

Ce contează cu adevărat în acest moment al vieții tale?
Ce are nevoie sufletul tău acum — nu lista ta, nu ceilalți, nu lumea?

Scrie un singur lucru.
Notează-l.
Onorează-l.
Și fă-i loc.

🌿 Mângâierea de la final

Viața nu cere perfecțiune.
Nu cere să le duci pe toate.
Nu cere să fii puternic(ă) mereu.

Cere doar să fii prezent(ă).
Acolo unde ești.
Așa cm ești.

Astăzi… oprește-te.
Lasă lumea în ritmul ei și dă-i sufletului tau pauza pe care o merită.

28/11/2025

Minutul de autoterapie – Episodul 21

Bucuria liniștită a finalului de an

Există o oboseală specială care apare în decembrie.
Nu e doar din alergătură…
E o oboseală a inimii.
O oboseală care vine din tot ce ai dus cu tine anul acesta — și din tot ce încă încerci să mai duci acum, pe ultima sută de metri.

Sfârșitul de an ne prinde adesea în grabă:
să terminăm, să aranjăm, să facem, să bifăm.
Dar în graba asta uităm cel mai important lucru:

Finalul de an nu cere performanță.
Cere prezență.

Cere o clipă în care să te oprești…
și să-ți auzi sufletul.

E o lună care te invită la liniște, chiar dacă lumea te împinge spre agitație.
O lună în care nu strălucesc doar luminițele din oraș,
ci și lucrurile bune pe care le-ai trăit.
Reușitele tale.
Lecțiile tale.
Creșterea ta.

Poate că ai uitat de ele, prins(ă) între sarcini și obligații.
Dar ele sunt acolo.
În tine.
Și merită văzute.

📌 Lasă pentru o clipă „a face”.
Și întoarce-te la „a simți”.

Simte cât ai înaintat.
Simte cât ai iertat.
Simte cât ai învățat.
Simte cât ai supraviețuit.
Simte cât ai crescut fără să-ți dai seama.

E timpul bucuriei liniștite —
nu a celei care țipă,
ci a celei care vindecă.

Reflecția săptămânii

Închide ochii și întreabă-te cu blândețe:

Ce adevăr despre mine devine vizibil atunci când mă opresc?
Scrie-l.
Păstrează-l.
E darul tău de final de an.

22/11/2025

Minutul de Autoterapie – Episodul 20

Bilanțul mulțumirii

Luna aceasta este despre mulțumire — despre a te opri, a privi înapoi cu blândețe și a aduna în palmă tot ce a fost frumos, tot ce a fost greu, tot ce te-a crescut.

Este luna în care îți amintești că nimic nu este prea mic pentru a fi celebrat și că niciun efort nu a fost făcut în zadar.

Mulțumirea este o formă de odihnă.

✨ Exercițiul săptămânii

În fiecare zi, notează două lucruri pentru care ești mulțumitor.
La finalul săptămânii viitoare, recitește-le.

Recitirea nu este un simplu act mecanic — este o reînsușire a binelui.
O consolidare a lecțiilor.
O antrenare a minții să vadă frumosul și în zilele care nu sunt perfecte.

Mulțumirea repetată devine mulțumire trăită.

🌿 Ce face acest ritual?

îți recentrează atenția

îți întărește reziliența

îți schimbă perspectiva

îți arată că anul acesta nu a fost doar greu, ci și generos cu tine

îți deschide spațiu în inimă pentru ce urmează

Nu este un bilanț făcut în grabă, la sfârșit de an, între două liste.
Este un bilanț făcut în tihnă, cât încă îți amintești clar nuanțele fiecărei zile.

🔚 Încheiere

Fă bilanțul mulțumirii din an.
Așază-ți pe hârtie tot ce nu vrei să uiți.
Revenă-ți la propriile cuvinte.
Ele sunt forța ta, lumina ta, direcția ta.

La finalul săptămânii viitoare, recitește-le —
pentru că mulțumirea nu se trăiește o singură dată.
Se cultivă.

14/11/2025

Minutul de Autoterapie – Episodul 19

Cum să cultivi o cultură a mulțumirii în jurul tău

Luna aceasta ne cheamă din nou la mulțumire.
Nu doar ca emoție, ci ca mod de a trăi.
Nu doar ca gând, ci ca stil de viață.

Mulțumirea crește acolo unde este cultivată.
Nu apare întâmplător, nu se impune din exterior, ci începe din interior – din felul în care ne raportăm la noi, la viață și la oameni.

🌱 Primul pas: întreabă-te cine ești în lume

Dacă oamenii din jur ar descrie atmosfera pe care o porți cu tine…
ce ar spune?

Ești o persoană care:

vede binele sau se blochează în rău?

se plânge des sau observă și lucrurile frumoase?

comentează și critică sau aduce speranță și încurajare?

Cultura mulțumirii începe cu o oglindă. Cu sinceritatea de a te întreba:

> „Eu ce sădesc în jurul meu? Ce fel de atmosferă las în urma mea?”

🌼 Mulțumirea începe în tine

Înainte să ai pretenția să fii mulțumitoare cu lumea, fii mulțumitoare cu tine.

Mulțumește-ți pentru:

că te trezești și o iei de la capăt

că faci ce poți, chiar și obosită

că ai crescut, că ai învățat, că ai încercat

că ai fost blândă cu cine ai putut

că ai dus în spate și lucruri pe care nu le-a văzut nimeni

O inimă care știe să se aprecieze devine o inimă recunoscătoare.

🤍 Apoi extinde mulțumirea în jur

Mulțumește pentru ceea ce ai:

pentru lucrurile mici

pentru oamenii buni

pentru darurile venite pe neașteptate

pentru lecțiile grele care te-au întărit

Mulțumește oamenilor din jur chiar și pentru gesturi simple.
Oferă-le ocazia să simtă că au contat.

Mulțumirea exprimată deschide uși, apropie suflete, vindecă relații, schimbă atmosfera unei case, chiar și a unei zile.

✨ Când trăiești în mulțumire, devii o sursă de lumină

Și lumea observă.

O cultură a mulțumirii nu se predică.
Se trăiește.
Se transmite prin prezență.

📝 Reflecția săptămânii

Ia un minut și scrie:

1. Trei lucruri pentru care ești mulțumitoare în această săptămână.

2. O persoană căreia vrei să-i mulțumești – și modul concret în care o poți face.

3. Un lucru pentru care vrei să-ți mulțumești ție însăți.

Acesta este începutul unei culturi a mulțumirii.
Și tu o creezi.

07/11/2025

Minutul de Autoterapie – Episodul 18

Luna Mulțumirii. Luna Bilanțului Interior

A venit timpul să încetinim.

Nu să închidem anul în grabă, nu să tragem linie în ultimul moment, obosiți și copleșiți.
Ci să ne oprim puțin.
Să privim înapoi cu blândețe și cu recunoștință.

A fost mult.
Au fost începuturi. Au fost renunțări.
Zile de lumină. Zile cu greutate.
Oameni buni. Lecții dure. Tăceri. Creșteri.

Și toate – toate – merită să fie așezate în inimă, nu doar uitate în trecere.

🤍 E timpul mulțumirii

E luna în care îți amintești de:

lucrurile bune pe care le-ai făcut

efortul pe care l-ai depus chiar și atunci când nu te-a văzut nimeni

oamenii care te-au sprijinit, în felul lor

darurile neașteptate ale vieții

Nu uita nici reușita mică.
Nici vindecarea subtilă.
Nici curajul de a începe din nou.

🍂 Luna liniștii și a strângerii roadelor

Toamna nu aduce doar recolta pământului, ci și recolta sufletului. E timpul să te așezi puțin cu tine.

Să te odihnești.
Să te apropii de oamenii dragi.
Să sărbătorești chiar și micile victorii.

Nu tot ce ai trăit se măsoară în rezultate.
Uneori se măsoară în felul în care ai rămas om.

📝 Exercițiul săptămânii (reflecție blândă)

Ia 10 minute, o foaie sau telefonul, și întreabă-te:

1. Care sunt 3 lucruri bune pe care le-am făcut anul acesta?
(Oricât de mici, ele contează.)

2. Ce lecție importantă am învățat în ultimele luni?
(Chiar dacă a fost greu.)

3. Ce nu vreau să uit din acest an?
(Un gând, un gest, un om, o reușită.)

Scrie-le.

Nu pentru memorie.
Ci pentru inimă.
Pentru ca roadele să nu treacă neobservate.

🌾 Și amintește-ți:

Anul nu s-a terminat.
Încă mai e timp pentru:

liniște,

sărbătorire,

recunoștință,

roade noi.

Tu încă ești în creștere.
Şi încă este frumos ce se întâmplă în tine. 💛

31/10/2025

Minutul de Autoterapie – Episodul 17

Moștenire Invizibilă

Există oameni care trec prin viața noastră fără zgomot, fără să impună, fără să ne forțeze.
Și totuși, ei ne schimbă.
Ne ating cu vorbele lor.
Cu gesturi mici.
Cu prezență.
Cu felul în care sunt.

Ei nu lasă în urmă trofee, ceremonii sau anunțuri mari.
Dar lasă în noi urme.

Și acele urme devin:

felul în care răspundem la viață

felul în care iubim

felul în care ne purtăm cu noi înșine și cu ceilalți

Aceasta este moștenirea invizibilă.

Nu o vedem. Dar o trăim.

🎯 Întrebările de reflecție:

1. Cine sunt cele 3–5 persoane care ți-au influențat viața cel mai profund?
(Scrie-le numele. Lasă-le să se așeze în tine.)

2. Ce valori ai primit de la ei?

răbdare

curaj

credință

bunătate

demnitate

perseverență
Notează-le.

3. Ce vrei să duci mai departe în lume din ceea ce ai primit?
Ce rămâne de la tine în urma ta?
Care este moștenirea invizibilă pe care tu o dăruiești mai departe?

💛 Și nu uita:

Moștenirea nu se măsoară în ce ai acumulat, ci în cine ai devenit și cm i-ai făcut pe ceilalți să se simtă.

🌱 Concluzie mângâietoare

Nu trebuie să schimbi lumea întreagă.
Dar poți schimba lumea cuiva.

Și asta este suficient.
Mai mult decât suficient.

Continuă să fii lumină.
Chiar și în tăcere.
Chiar și nevăzut. ✨

24/10/2025

🌿 Minutul de Autoterapie – Episodul 16

Despre acceptare și reconfigurare

Uneori, ajungi într-un punct în care trebuie să lași speranța că lucrurile se vor așeza așa cm vrei tu.
Nu pentru că ai pierdut, ci pentru că viața te cheamă spre alt drum.

📌 Acceptarea nu înseamnă slăbiciune.
Este curajul de a opri lupta cu ceea ce nu mai poate fi schimbat și de a deschide ochii spre ce poate fi construit de acum înainte.

Este vremea opritului.
Vremea procesării experiențelor vechi, a revendicării lecțiilor,
a reconfigurării traseului și a stabilirii unor noi obiective.

💡 Acceptarea înseamnă și asta:

Să recunoști ușile închise fără să te mai lovești de ele.

Să pășești prin ușile deschise fără teamă.

Să înțelegi că nimic nu este veșnic — nici durerea, nici rătăcirea, nici eșecul.

🎯 Întrebarea săptămânii:

> Ce parte din viața ta are nevoie acum de acceptare și reconfigurare?
Ce poți elibera pentru a face loc noului?

🌱 Amintește-ți:
Nu e ușor să renunți, să accepți, să o iei de la capăt.
Da, doare. Dar este exact ce ai nevoie ca să mergi mai departe — cu demnitate, cu blândețe, cu încredere.

Și ce dacă lucrurile nu au ieșit cm ai vrut?
Și ce dacă ai greșit?
Și ce dacă trebuie să o iei de la capăt?
Poate tocmai aici începe o altă formă de tine. 💛

✨ Mângâiere motivațională:

> Acolo unde ceva s-a sfârșit, începe o altă poveste — poate mai blândă, poate mai adevărată.
Lasă viața să te rescrie.
Ai în tine tot ce trebuie ca să te ridici, să te reașezi, să renaști.
Nu te grăbi.
Respiră.
Îți vei regăsi drumul. 🌷

17/10/2025

🌿 Minutul de Autoterapie – Episodul 15
Atunci când chiar nu mai poți

Sarcini peste sarcini.
Capul îți pare că explodează.
Te simți prins, copleșit, și nu mai știi cm să ieși din starea asta…

Respiră adânc. Închide ochii câteva secunde. Simte că ești aici, chiar și în mijlocul haosului.

Dialogul tău intern poate fi un aliat:

> „Ai mai trecut prin asta.

Pune-le pe toate în ordine și ia-le pe rând.

Un pas la un moment dat.”

Poate apărea și vinovăția:
„De ce mi-am supus corpul la asta?”
E ok. Corpul tău vorbește. Ascultă-l.

💡 Grija pentru tine când simți că nu mai poți:

O respirație adâncă, lentă, pentru a aduce calm.

Un moment de pauză: o plimbare scurtă sau o cafea caldă.

Scrie ce ai pe listă și prioritizează doar ce e esențial.

Atinge ceva care te liniștește: muzică, pătură, lumină blândă.

Spune „nu” dacă trebuie – limitele sunt parte din grijă.

🎯 Întrebarea săptămânii:

> Cum pot să-mi ascult corpul și mintea înainte să ajung la epuizare?
Ce mică grijă pot introduce azi pentru mine?

🌱 Amintește-ți:
Nu trebuie să „învingi” stresul.
Poți învăța să mergi prin el cu blândețe, să te oprești când e nevoie și să te reașezi cu calm.

11/10/2025

👣Minutul de Autoterapie – Episodul 14💯

Când stresul și noutatea se întâlnesc

Trăim în ritmul sarcinilor multiple, al listelor fără sfârșit și al zilelor care par prea scurte.
Uneori, viața ne surprinde cu o modificare de program, o situație neprevăzută, un „ciclon” care ne scoate din ritm.
Și, deși pare obositor… poate fi exact ce aveam nevoie.

📌 Pentru că uneori, haosul nu vine să ne doboare, ci să ne așeze altfel.
Să ne oprească din „trebuie” și să ne aducă în prezent.
Să ne arate ce e cu adevărat important.

💡 Ce-ar fi dacă ai introduce conștient, săptămânal, un moment de noutate sau o mică oprire?
Un timp în care:

să reordonezi priorități,

să închizi ce e neîncheiat,

să faci loc pentru ce urmează,

și să privești totul cu mai mult sens și calm.

🎯 Întrebarea săptămânii:

> Ce element de noutate, pauză sau „oprire conștientă” ai putea introduce în săptămâna ta pentru a te reașeza?

🌱 Amintește-ți:
Controlul nu vine din a face totul perfect, ci din capacitatea de a te reorienta cu seninătate.
Lasă noutatea să devină profesorul tău, nu inamicul tău.
Reinterpretează, reajustează, reformează.
Și mergi mai departe cu încredere. 💛

---