22/06/2025
Botezul – luarea în prizonierat
(sau cm se semnează contractul energetic cu o structură care te vrea obedient, nu liber)
Ne-am obișnuit să spunem că botezul este „intrarea în lumină”, „curățarea de păcatul strămoșesc”, „începerea vieții spirituale”.
Dar hai s-o spunem direct: botezul nu este despre tine.
Este despre control. Despre înscrierea într-un sistem. Despre eticheta energetică pe care o porți toată viața fără să o fi ales.
Botezul este privit ca un act sfânt, o binecuvântare, o garanție că sufletul copilului este „salvat” și primit în comunitatea credincioșilor. Dar dacă am privi dincolo de ritualul social, dincolo de hainele albe și lumânările parfumate, ce am vedea? Ce program se instalează, de fapt, în acel moment?
Botezul nu este doar o stropire cu apă și o cruce pe frunte. Este primul act de cedare a suveranității sufletului către o structură religioasă care funcționează, de mii de ani, ca o corporație energetică. Este un contract nesemnat cu o autoritate nevăzută, care decide ce e păcat, ce e mântuire și cine are voie să te judece.
Botezul poate fi privit ca primul "microcip energetic"– o formă de programare subtilă, implantată exact în perioada cea mai vulnerabilă: copilăria. Înainte ca sufletul să-și manifeste voința, înainte ca vocea interioară să prindă formă, cineva decide în numele său ce crede, în ce se închină și ce frici va moșteni.
Tradiția spune că dacă nu-ți botezi copilul „nu e protejat de Dumnezeu”, ba chiar „rămâne păgân” sau „nu are îngeri”. Se activează astfel prima frică: frica de damnare. Este începutul loialității față de un zeu exterior, autoritar, înfricoșător, în fața căruia copilul e mic, slab, vinovat prin naștere.
Ce se implantează în acel moment?
Sentimentul că ai nevoie de intermediari pentru a fi iubit de Divinitate, frica de a gândi altfel, de a căuta alte adevăruri,
dependența de un sistem care îți promite salvarea, dar doar dacă ești „cuminte”.
„Programul de control al minții” începe încă din copilărie. Botezul e prima manifestare: un „soft” instalat înainte ca hardware-ul (mintea) să se formeze. În loc să ne învățăm copiii că sunt divini, liberi și conectați direct la sursă, le spunem că sunt păcătoși și că doar prin ritualuri externe vor fi „mântuiți”.
Este ca și cm un copil s-ar naște cu o lumină interioară, iar noi, cu cele mai bune intenții, îi punem o pătură grea peste suflet, spunând: „Te-am protejat!”
Ce se întâmplă de fapt?
Un copil – un suflet pur, proaspăt întrupat, care abia învață ce e lumea asta este adus într-un ritual străvechi, în care: i se spune că e păcătos din naștere (deși el e pur) i se dă un nume energetic care îl va lega de un egregor religios,
este scufundat în apă, simbolic pentru a fi „purtat” prin moarte și renaștere, i se pune semn pe frunte (mir, ulei) – un act ritualic de pecetluire energetică, este predat unei entități/arhetip care nu este neapărat sursa absolută a luminii, ci o entitate cu reguli, legi, pedepse și ierarhii)
Ce înseamnă toate astea, energetic?
Că sufletul nu mai e liber, ci intrat într-o matrice spirituală organizată – unde se aplică dogme, vină, frică și supunere.
Botezul = prima limitare oficială a memoriei sufletului.
Un copil poate veni cu amintiri din alte vieți, cu daruri, cu libertate de spirit.
Dar după botez... începe „formatatul”.
Tot ce nu se aliniază cu doctrina devine „necurat”, „greșit”, „de lepădat”.
Așa se instalează frica.
Așa se închide gura interioară a sufletului.
Așa devii „membru” într-o structură spirituală, dar renunți la libertatea sufletului tău.
Mirul – pecetluirea energetică
Actul final al botezului – ungerea cu mir este, din punct de vedere ezoteric, o însemnare ritualică.
Un „sigiliu” energetic.
Este simbolul că sufletul tău a fost luat sub patronajul unei forțe. Nu contează cm îi spui – Biserică, Dumnezeu, entitate – dar e un contract.
Ai fost semnat(ă). Ai fost trecut(ă) într-un registru subtil.
Și tot ce faci de atunci încolo este „monitorizat” în acel sistem.
Dar dacă nu te botezi?
Cei nebotezați nu sunt „protejați de diavol” cm spune dogma, ci sunt neînscriși într-un sistem de control religios.
Dacă nu ești botezat, nu semnezi energetic „contractul de loialitate”. Nu ai implantul spiritual care te leagă de frică, vină, păcat și obediență față de dogmă.
Ești încă suveran.
Îți poți construi propria relație cu Divinul, fără intermediar, fără taxă, fără pecete.
Ești scos din „turmă”.
Nu ești privit bine de sistem. Se spune că ești „păgân”, „necurat” sau „în pericol”. De fapt, sistemul nu are acces asupra ta, și de asta devii o „amenințare”. E ca și cm nu ai semnat contractul de aderare la Matrixul religios și deci nu ești ușor de controlat.
Asta e pericolul real pentru sistem:
Un suflet liber, neatins de frică, de vină, de supunere.
Botezul este începutul dresajului spiritual. Este o „intrare în lumină” care te orbește, nu care te trezește. Este începutul controlului asupra sufletului, nu al libertății divine.
Sufletul tău e sămânță de Univers, sălbatic, infinit, neatârnat de ritualuri.
Și într-o lume în care toți se grăbesc să fie „mântuiți”, poate că salvarea e să nu fii salvat.
Poate că eliberarea începe în clipa în care refuzi să mai fii posedat de frică, și revendici ceea ce nu ți s-a cerut niciodată să cedezi: suveranitatea.
Pentru că nu există nicio apă care să spele minciuna în care ți-ai uitat adevărul.
Și niciun preot care să-ți dea acces la divinitatea care ești deja.
Și să vă scutesc de răspunsuri pro și contra o fac direct aici:
Și da, știu, unii o să spună:
„Vai, dar ce are botezul, e doar o tradiție frumoasă, un pic de apă, ce mare lucru?”
Exact. La fel cm un contract semnat fără să-l citești e „doar o foaie”.
Sau o lesă de gât e „doar un accesoriu”.
Și frica transmisă din generație în generație e „doar educație creștină”.
Așa că, dacă te-ai simțit atacat de tot ce ai citit...
Poate că n-ai fost atacat.
Poate că ți-a fost zgâriat ambalajul mental pe care ți l-au pus când aveai 3 săptămâni.
Dar stai liniștit – dacă botezul chiar ți-a făcut bine, atunci nu ai de ce să te simți amenințat, nu?
Sau... poate nu e chiar despre „bine”, ci despre obișnuința cu lanțul?
Și dacă până acum ți s-a părut exagerat… e ok.
Să rămâi unde îți e confortabil. În turmă. Cu binecuvântarea sistemului.
Doar ai fost „uns” pentru asta. La propriu.
