Florina Stancu-Drigă Psihoterapeut

27/07/2025

Duminica doare altfel.
Nu pentru că e liniște, ci pentru că nu mai ai unde să fugi de tine.

În timpul săptămânii, ai agitație.

Treci din task în task, din întâlniri în obligații, din responsabilități în tăceri.
Dar Duminica... vine altfel.

Cu o liniște apăsătoare.
Cu o tristețe fără explicație.
Cu întrebări care nu au răspuns – sau nu încă.

Poate te uiți la pereții camerei tale și simți acel gol.
Sau poate te agăți de scroll-ul pe telefon, doar ca să nu stai cu tine.
Poate ai învățat să îți umpli tăcerea cu tot ce e extern.
Dar știi.
În adâncul tău știi că doare.
Și că doare nu pentru că e ceva în neregulă cu tine…
Ci pentru că ai fost singură prea mult timp. Cu emoțiile tale. Cu nevoile tale. Cu rana ta.

În grupul terapeutic, femeile vin cu tăcerile lor.

Și pleacă, încet, cu altceva:
🫶 cu priviri care spun „te văd”
🫶 cu senzația că nu sunt „ciudate”
🫶 cu începutul unei vindecări care se naște în relație, nu în izolare

📥 Dacă simți că Duminica ta a devenit prea grea…
Scrie-mi „Grup” și îți trimit detalii.
Fără promisiuni. Doar o invitație sinceră spre tine.

🌱 Întrebare la care să îți răspunzi în agenda ta și ai i in comentarii :
Când a fost ultima dată când ți-ai permis să simți… fără să fugi?

www.florinastancudriga.ro

26/07/2025

26 iulie. Se năștea Carl Jung.
Un om care n-a fost doar psihiatru.

A fost arhitectul umbrelor.

Cel care a avut curajul să spună că ceea ce negăm în noi nu dispare… ci conduce. În tăcere. Din culise.

„Până nu faci inconștientul conștient, el îți va conduce viața și-l vei numi destin.” – C.G. Jung

Dar povestea nu începe cu el.
Ci cu mentorul său, Sigmund Freud – cel care a îndrăznit să pună cuvânt acolo unde era rușine.
Care a avut nebunia curajoasă de a spune:

„Omul nu este stăpân în propria casă.”
– pentru că inconștientul e cel care decide, chiar și când ne prefacem că „avem control”.

Jung și Freud n-au fost perfecți.
Dar au făcut ceva ce puțini au curajul să facă:
N-au pus plasturi peste suferință.
Au căutat în adâncuri. Acolo unde doare. Acolo unde începe, de fapt, vindecarea.

Poate că și tu ai momente în care simți că:
– te sabotezi exact când e bine,
– repeți aceleași alegeri în relații,
– nu mai știi cine ești când e liniște,
– și te întrebi dacă n-o iei razna, deși în exterior totul pare „ok”.

Nu. Nu o iei razna.
Doar ai trăit prea mult cu părți din tine reprimate, uitate, îngropate.

🪞Terapia nu e doar un loc unde „vorbești despre ce simți”.
Este acel spațiu în care recuperezi ce ai pierdut din tine.
Și în care, uneori pentru prima dată, te vezi cu adevărat.

📆 Azi, la 149 de ani de la nașterea lui Jung, îți las o întrebare:

Ce parte din tine ai învățat că e prea mult, prea sensibilă sau prea rușinoasă… și ai trimis-o în umbră?

📥 Dacă simți că e timpul să te întorci la tine, scrie-mi.
Fie că alegi terapia individuală sau grupul terapeutic din septembrie, nu e vorba despre a te repara.

Ci despre a-ți aminti cine erai înainte să te pierzi în tot ce au vrut alții să fii.

Cu blândețe,❣️
Florina

26/07/2025

MIT: „Terapia e pentru femei care nu se descurcă.”

✅ ADEVĂR: Terapia e pentru femei care s-au săturat să se descurce singure.

Ai fost „puternică”.
Ai rămas în picioare când altele ar fi cedat.
Ai dus și acasă, și la muncă, și în relații.
Ai zâmbit deși în tine era durere nespusă.

Și poate ți s-a spus că „n-ai nevoie de ajutor”.
Că „ești prea deșteaptă să cazi în depresie”.
Că „e doar o perioadă”.

Dar tu știi că e mai mult de-atât.
E un gol care nu se mai umple.
E o furie care iese din nimic.
E o oboseală care nu trece cu somn.

Terapia nu e pentru „slabe”.
Terapia e pentru femei care au dus prea mult.
Și care, în sfârșit, își dau voie să nu mai ducă singure.

În grupul terapeutic nu te „repari”.
Te descoperi.
Te împrietenești cu tine.
Te sprijini. Cu alte femei. Împreună.

📥 Dacă vrei să afli detalii despre cm lucrăm în grupul din septembrie, scrie-mi „Grup”.
Îți răspund cu blândețe. Fără presiune. Fără etichete.

🌱 Întrebare la care să te gândești:
Când ai învățat că a cere sprijin e o slăbiciune?
Și ce s-ar schimba dacă ți-ai da voie?

www.florinastancudriga.ro

25/07/2025

„Mi-era teamă să vorbesc în grup. Dar de fapt, mi-era teamă să mă aud.”

O femeie mi-a spus, la finalul primei întâlniri de grup:

„Credeam că n-o să zic nimic. Că o să stau și o să ascult.
Dar când am început să vorbesc, mi s-a pus un nod în gât.
Și am simțit că vocea aia… e a unei persoane care a tăcut prea mult.”

Și-a dat seama că nu-i era teamă de grup.
Ci de sine.
De emoțiile pe care le-a îngropat.
De adevărul pe care l-a evitat.
De durerea pe care o ascunsese sub funcționalitate.

Și de atunci… ceva s-a schimbat.
Nu brusc.
Nu spectaculos.
Dar profund.
A început să se exprime.
Să spună: „Am nevoie.”
Să spună: „Asta mă doare.”
Să spună: „Aici nu mai pot să fiu.”

Pentru că în grup nu trebuie să fii „pregătită”.
Trebuie doar să fii sinceră.
Atât cât poți.

📥 Dacă vrei să știi cm se simte procesul din interior — nu ca teorie, ci ca vindecare vie — scrie-mi „Grup” și îți dau toate detaliile.

🫶 Tu alegi cât te apropii. Eu doar deschid ușa.

Întrebare-reflecție:
Ce parte din tine ai învățat să taci… de frică să nu fie „prea mult”?

www.florinastancudriga.ro

24/07/2025

Ce se întâmplă când îți pierzi părți din tine, încercând să fii „cum trebuie”?

La început nu-ți dai seama.
Te adaptezi.
Te străduiești să fii „ok”.
Să nu deranjezi. Să fii pe plac. Să nu fii „prea mult”.

Apoi, într-o zi, te trezești și nu mai știi cine ești.
Nu mai știi ce îți place, ce vrei, ce simți.
Simți doar un gol. Sau o tăcere care nu te mai protejează, ci te doare.

Și poate nici nu poți explica exact.
Dar știi că undeva… te-ai pierdut.

Aceasta este durerea pe care o aduc femeile în terapie, cel mai adesea, fără cuvinte.
Și tot cu ele, împreună, începem reconstrucția.

Pas cu pas.
Dincolo de frică. Dincolo de rușine.
Într-un spațiu unde nu trebuie să fii altceva decât ești.

🌀 În grupul terapeutic nu te „repari”. Te recuperezi.
🌀 Îți reamintești cine ești, dincolo de toate rolurile jucate o viață.
🌀 Nu te mai simți singură în durerea ta.

📥 Scrie-mi „Grup” dacă vrei să-ți trimit detalii despre procesul din septembrie.

Îți răspund cu grijă. Fără presiune. Doar cu adevăr.

Ce parte din tine ai pierdut… încercând să fii „ce trebuie”?

23/07/2025

Când ai învățat că e „prea mult” să simți?

Ana avea 34 de ani când mi-a scris:

„Sunt obosită, dar nu de muncă. Ci de mine.”

Mi-a spus că nu mai știe să se bucure.
Că e eficientă, productivă, serioasă.
Dar că înăuntrul ei e… o liniște grea.

I-am spus ce îți spun și ție acum:
Nu e neapărat ceva în neregulă cu tine.
Doar că nimeni nu te-a învățat că este în regulă să ai emoții.
Că nu trebuie să le ascunzi, să le negi sau să le controlezi cu orice preț.
Ci că ele pot fi înțelese, conținute și gestionate… cu blândețe.
Asta se învață. Nu se impune.

Și dacă toată viața ți s-a spus:
„Nu mai plânge.”
„Lasă prostiile.”
„N-ai de ce să fii supărată.”
… atunci e firesc ca, astazi , să simți că ești „prea mult” pentru oricine.
Sau că e ceva greșit cu tine.

Dar adevărul e altul.
Nu emoțiile sunt problema. Ci faptul că le-ai dus singură, în tăcere, prea mult timp.

În grupul terapeutic din septembrie:
🫶 înveți să simți cu blândețe
🫶 primești spațiu să exprimi ce ai fost învățată să ascunzi
🫶 începi să te vezi altfel — cu mai puțină rușine și mai multă compasiune

📥 Scrie-mi „Grup” în comentarii sau mesaj privat și îți dau toate detaliile.
📌 Nu trebuie să te expui. Doar să fii prezentă.

Ce simți când nu te mai poți controla emoțional?
Ce îți spui?

22/07/2025

Ce se întâmplă în terapie de grup?
Nu e magie.
E neuropsihologie relațională.

Poate ai fost curioasă. Poate chiar ai întrebat:
„Dar ce se întâmplă într-un grup terapeutic?”
„Vor vorbi toate? Despre ce?”
„O să trebuiască să spun și eu ceva…?”

Îți înțeleg teama.
Pentru că dacă toată viața ți-ai dus emoțiile singură…
să le aduci în fața altora pare o trădare. Sau o expunere riscantă.

Dar în realitate, în grup nu începi cu „povestea ta”.
Începi cu prezența. Cu privirea celorlalte femei care îți spun, fără vorbe:
„Și eu știu cm e.”

Ce se întâmplă de fapt în grup:
- creierul tău începe să se regleze prin oglindire
- nu te mai simți defectă pentru ce simți
- te vezi în alte femei — și înveți că nu ești singura
- rușinea scade, iar încrederea se construiește, încet, dar organic

E un proces.
Dar nu e un proces în care ești analizată.
E un proces în care, în sfârșit… ești văzută.

📥 Dacă vrei să afli mai multe despre grupul din septembrie, scrie-mi „Grup”.
Îți dau toate detaliile, fără presiune. Doar cu grijă.

Întrebare pentru tine:
Cum ar fi să fii ascultată… fără să trebuiască să demonstrezi nimic?

21/07/2025

21/07/2025

Uneori, nu te doare singurătatea.
Ci faptul că ai fost nevoită să o porți atât de mult.

Vinerea… e ziua în care multe femei îmi scriu.
Nu pentru programări. Nu pentru soluții rapide.
Ci pentru că, în liniștea weekendului, durerea se aude mai clar.

„Toată lumea e cu familia. Eu parcă nu am loc nicăieri.”,,Mi-e bine la muncă, dar acasă nu mai simt nimic.”
,,Simt că nimeni nu mă întreabă: tu cm ești?”
Și știu cm e.
Pentru că tăcerea doare cel mai tare atunci când ai timp să o auzi.
Și pentru că, după o viață în care ai fost acolo pentru toți…nu știi cm să te mai întorci la tine.

În grupul terapeutic nu găsești soluții magice.
Dar găsești femei ca tine.

Care nu mai vor să-și anestezieze durerea.
Care au curajul să spună: mi-e greu.
Care învață împreună ce înseamnă siguranța.
Între femei. Cu emoții. Cu adevăr.

📩 Preînscrierile pentru grupul din septembrie sunt deschise.
Te alături?

Poate e timpul ca weekendurile tale să însemne altceva decât supraviețuire.

🤍 Întrebare pentru tine:

Când ai fost ultima dată înțeleasă… fără să te explici?

www.florinastancudriga.ro

21/07/2025

💭 Te-ai simțit vreodată ca și cm ai fi mereu în căutare?

Te muți din loc în loc.
Din relație în relație.
Din proiect în proiect.
Cu speranța că, undeva, vei simți liniștea aia care să te facă să spui:
„Aici e acasă. Aici mă pot opri.”

Dar oricât ai căuta, ceva lipsește.
Pentru că acel „acasă” nu e un om, un oraș, o casă cu pereți albi.

Acasă e o stare.
Una care începe în tine.
Când te simți în siguranță cu gândurile tale.
Când nu mai fugi de ce simți.
Când nu mai ai nevoie să fii altcineva ca să fii iubită.

Adevărul e că nu trebuie să mai găsești „locul potrivit”.
Ci să devii tu locul unde îți e bine să trăiești.

Tu cm știi că ești „acasă” în interiorul tău ?

Foto: Pinterest

20/07/2025

❌ Mitul care te ține blocată:

,,Trebuie să mă descurc singură.”

Ai fost învățată că să ceri ajutor e slăbiciune.
Că „femeia puternică” nu are nevoie de nimeni.
Că dacă plângi, pierzi controlul.
Că dacă spui că nu mai poți… te va respinge toată lumea.

Și poate chiar așa a fost.
Poate ai cerut ajutor cândva și ai fost făcută de rușine.
Poate ai fost ignorată. Rănită. Lăsată baltă.

Așa că ai învățat să te descurci.
Să reziști.
Să nu ceri.
Să nu simți.

Dar între a supraviețui și a trăi e o diferență.
Și sufletul tău o știe.

În grupul terapeutic , nu ești „salvată”.
Ești susținută.
Nu ți se dă o rețetă. Ți se oferă un spațiu în care să te regăsești.

Pentru prima dată… poate nu mai trebuie să te prefaci că ești bine.

Dacă vrei să experimentezi ce înseamnă să NU mai porți totul singură, scrie „Grup” în comentarii.
Îți dau cu grijă toate detaliile.

Și, între timp…
Tu de câte ori te-ai simțit slabă doar pentru că aveai nevoie de cineva?

www.florinastancudriga.ro

19/07/2025

Despre durerea care nu are cuvinte… încă.

Uneori nici nu știi de ce doare.
Parcă totul merge „bine”. Nimeni nu ți-a spus ceva rău. Nu s-a întâmplat nimic… grav.
Și totuși, simți acel nod în piept.
Oboseala aceea care nu trece cu somn.
Tăcerea aia în care parcă te pierzi.

În cabinet, aud des:
„Nu înțeleg de ce m-a atins atât de tare ce mi-a zis.”
„Parcă m-am prăbușit, deși nu era ceva serios.”
„De ce reacționez așa… exagerat?”
,, nu știu de ce plâng acum”

Iar răspunsul este…
Nu e doar despre ce s-a întâmplat acum.
E despre tot ce ai învățat să nu simți.
Tot ce ai tăcut.
Tot ce ai îngropat ca să supraviețuiești.

Poate ai crescut într-un mediu în care emoțiile erau „prea mult”.
Sau ai învățat că dacă plângi, ești slabă.
Că dacă ceri, ești egoistă.
Că dacă te simți rănită… trebuie să înghiți și să mergi mai departe.

Dar corpul tău n-a uitat.
Durerea reprimată nu dispare. Doar se mută: în reacții inexplicabile, în insomnii, în anxietate, în goluri care nu se umplu cu nimic.

În grupul terapeutic din septembrie înveți să te asculți.
Nu cu vinovăție. Nu cu rușine.
Ci cu blândețea aceea profundă care nu ți-a fost oferită, dar pe care o poți învăța.

Înveți să ai grijă şi de tine.
Să-ți dai voie.
Să stai cu tine, așa cm poate nimeni nu a stat.

📥 Dacă simți că ai obosit să duci singură, scrie-mi „Grup” în comentarii sau mesaj privat.
Îți trimit toate detaliile cu grijă și răbdare.

Fără presiune. Doar spațiu.
Spațiu pentru tine. Pentru tot ce nu ai avut voie să simți.
Și care, încet, poate fi înțeles, simțit… și vindecat.

Întrebare: Ce simți… când taci?

www.florinastancudriga.ro