16/09/2025
Onorat să acord un interviu revistei "Politici de Sănătate".
"Spitalele mici și medii – parteneri indispensabili pentru echilibrul sistemului sanitar.
În dezbaterile despre spitale regionale și centre de excelență, unitățile medicale mici și medii riscă adesea să fie trecute cu vederea. Totuși, experiența Spitalului „Prof. Dr. Eduard Apetrei” din Buhuși arată că, prin investiții în dotări moderne, politici de resurse umane adaptate și o viziune clară, aceste spitale pot deveni veritabili piloni ai sănătății publice. „Ele asigură servicii esențiale, degrevează spitalele mari și răspund prompt nevoilor comunităților locale și regionale”, subliniază ec. Constantin Poiană, managerul Spitalului „Prof. Dr. Eduard Apetrei”.
În România se vorbește mult despre spitale regionale și centre de excelență. Cum ar trebui integrate spitalele orășenești în acest peisaj, pentru a rămâne relevante și utile comunității?
Pentru ca întreg sistemul sanitar să funcționeze eficient, este esențial ca și spitalele mici și medii să fie integrate coerent în acest peisaj. Aceste unități medicale pot juca un rol esențial în degrevarea spitalelor județene și universitare, prin oferirea de servicii adaptate nevoilor comunităților locale și regionale.
Prin dezvoltarea unor compartimente cu număr redus de paturi, dar cu o rată de utilizare optimă (peste 70%), aceste spitale pot asigura o ofertă diversificată de servicii medicale. Un exemplu concret este Spitalul „Prof. Dr. Eduard Apetrei” Buhuși, care în prezent funcționează cu 19 specialități, toate având o rată de ocupare ridicată. Această realitate demonstrează că spitalele de talie medie pot răspunde eficient cererii locale și regionale, putând aduce valoare adăugată în sistem.
Integrarea acestor spitale presupune politici de atragere și retenție a personalului medical, investiții în dotări moderne, dezvoltarea unor specialități deficitare la nivel național și oferirea unor servicii medicale și hoteliere de calitate. Cu sprijinul unor politici publice coerente și al unei viziuni clare, spitale precum cel din Buhuși pot deveni piloni importanți ai sistemului regional de sănătate.
Spitalele mici sau medii nu trebuie privite ca rivali ai unităților mari, ci ca parteneri complementari: mai aproape de oameni, flexibile, eficiente și adaptate specificului local și regional. Astfel, ele pot rămâne nu doar relevante, ci și indispensabile pentru sănătatea comunităților pe care le deservesc.
Finanțarea spitalelor rămâne o temă sensibilă. Cum resimțiți actualul mecanism de finanțare și ce schimbări ar fi necesare pentru spitale ca cel din Buhuși?
În prezent, finanțarea spitalului se realizează prin contractul cu Casa de Asigurări. Totuși, adresabilitatea este mult mai mare decât serviciile medicale contractate, iar depășirile sunt strict monitorizate. Din acest motiv, oferim și servicii medicale contra cost pacienților care aleg să nu aștepte programarea, în special în domeniile de radiologie și imagistică medicală, recuperare medicală și analize. O nevoie stringentă este finanțarea Compartimentului de Primiri Urgențe (CPU), unde zilnic se prezintă între 100 și 130 de pacienți. Asigurarea resurselor pentru această zonă ar însemna o îmbunătățire directă a accesului și calității actului medical.
Un avantaj important al spitalului nostru este capacitatea de adaptare a structurii organizatorice la cererea de pe piața serviciilor medicale. Am dezvoltat continuu unitatea și astăzi dispunem de 19 secții și compartimente cu paturi, 25 de specialități în ambulatoriul integrat, 17 specialități în regim de spitalizare de zi, bloc operator, bază de recuperare, radiologie și imagistică medicală, laborator de analize și soluții bazate pe inteligență artificială implementate în mai multe domenii.
Schimbările în finanțare ar trebui să reflecte realitățile și nevoile pacienților, astfel încât spitalele să rămână conectate la tendințele actuale din domeniul medical și să poată răspunde prompt cererii crescânde.
Ceea ce ne îngrijorează este creșterea costurilor operaționale – energie electrică, TVA și alte cheltuieli – care pot afecta calitatea serviciilor medicale și hoteliere. Facem eforturi constante pentru ca pacienții noștri, dintre care peste 30% provin din alte județe, să resimtă cât mai puțin aceste presiuni financiare.
Când vorbim de dotarea cu aparatură medicală, ce tip de sprijin ar trebui să vină din partea politicilor publice pentru ca spitalele mici să aibă acces la tehnologie modernă?
În prezent, nivelul de dotare al Spitalului „Prof. Dr. Eduard Apetrei” Buhuși este pe o traiectorie ascendentă, datorită investițiilor realizate în ultimii ani și a proiectelor implementate cu finanțare europeană. Spitalul dispune de echipamente moderne pentru toate specialitățile medicale, dintre care putem evidenția: CT, RMN, linie completă de endoscopie digestivă (inclusiv capsule cu inteligență artificială), aparate de anestezie cu module IA, turnuri de laparoscopie, analizoare automate, ecografe cu modul IA și echipamente pentru recuperare medicală cu senzori IA. Lista este una extinsă, complexă și aproape completă. Următorul pas este înlocuirea echipamentelor achiziționate acum câțiva ani cu unele de generație mai nouă, unele unice la nivelul Regiunii de Nord-Est.
Un spital care nu dispune de dotări adaptate specialităților medicale și nivelului de competență nu poate oferi servicii complete pacienților săi și riscă să îi trimită către unități superioare. La Buhuși, acest lucru se întâmplă doar în cazul specialităților medicale pe care încă nu le avem în portofoliu.
Pentru ca spitalele mici și medii să atingă standarde ridicate în ceea ce privește dotarea, este nevoie de un sprijin constant prin politici publice dedicate. Acest sprijin ar trebui să includă:
• programe naționale de finanțare nerambursabilă (cu sau fără cofinanțare) pentru achiziția de aparatură de ultimă generație;
• acces facil și proceduri simplificate pentru fondurile europene destinate unităților sanitare.
Cum ar trebui adaptate politicile de sănătate pentru a ține cont de specificul comunităților mici și al spitalelor de dimensiuni reduse?
Politicile de sănătate trebuie adaptate astfel încât să răspundă particularităților comunităților mici și ale spitalelor cu resurse limitate. În centrele universitare, atragerea medicilor este mai facilă, însă în multe spitale mai mici lipsa personalului face ca unele specialități și linii de gardă să funcționeze cu dificultate.
Pentru a echilibra aceste disparități, este important ca tinerii medici să fie stimulați să profeseze și în spitale din afara marilor centre. Acest lucru poate fi sprijinit prin pachete de beneficii adaptate: stimulente financiare, locuințe de serviciu, programe de mentorat și oportunități de formare continuă.
În același timp, spitalele mici trebuie privite ca actori indispensabili în rețeaua sanitară, nu ca replici reduse ale marilor spitale. Ele pot oferi servicii medicale esențiale – urgențe, paliative, reabilitare, imagistică, specialități medicale și chirurgicale de bază – cu un impact major pentru comunitate și chiar pentru regiune. Pentru aceasta, politicile de finanțare ar trebui să includă mecanisme de subvenționare a serviciilor critice.
Un alt element important îl constituie flexibilitatea în organizare: unitățile spitalicești de mici dimensiuni trebuie să își poată adapta structura rapid la nevoile locale și regionale în funcție de proximitatea față de alte spitale și de gama de servicii disponibile în regiune. Stabilirea unor obiective clare de dezvoltare pe această bază este esențială. Nu trebuie ignorată nici componenta digitală. Telemedicina și digitalizarea pot compensa lipsa unor specialiști prin consultații la distanță și printr-un acces mai facil la expertiză medicală avansată.
În concluzie, adaptarea politicilor de sănătate presupune o tranziție de la o abordare uniformă la una contextualizată, care să valorizeze spitalele mici ca piloni de bază ai accesului la servicii medicale, cu rol esențial în menținerea echității și coeziunii sistemului sanitar."
În dezbaterile despre spitale regionale și centre de excelență, unitățile medicale mici și medii riscă adesea să fie trecute cu vederea. Totuși, experiența Spitalului „Prof. Dr. Eduard Apetrei” din Buhuși
