Psiholog Carmen Neagu

Psiholog Carmen Neagu Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Psiholog Carmen Neagu, Mental Health Service, Bulevardul Unirii, Buzau.

Psihologă & Psihoterapeută | Profesoară | Autoare | Om al comunității

Terapie individuală: carmen-neagu.ro | Resurse: resursepsihologie.ro | Grupuri: terapiadegrup.ro | Organizații: noduman.ro & consiliere psihologică individuală & familie & cuplu (în limba română şi limba engleză)
clinică şi vocațională
Management
MBSR
psiho-educație de procesare a pierderii/doliului
(w)alk Therapy în Parcul Crâng din Buzău

Îl recunoști imediat.Îi ceri să pună telefonul pe bancă și devine un alt om — ridică tonul, se aprinde, de parcă i-ai lu...
20/04/2026

Îl recunoști imediat.
Îi ceri să pună telefonul pe bancă și devine un alt om — ridică tonul, se aprinde, de parcă i-ai luat ceva fără de care nu poate exista.
Iar când se liniștește, afli că în spatele acelei reacții trăiește ceva mult mai fragil: îi este frică să se deconecteze de la lumea în care se simte văzut și în siguranță.
Se numește nomofobie. Și merită înțelegere înainte de orice regulă.
Articol complet pe blog — link în bio.

Îl recunoști imediat.E elevul care, în momentul în care îi ceri să pună telefonul pe bancă, devine un alt om — ridică to...
20/04/2026

Îl recunoști imediat.
E elevul care, în momentul în care îi ceri să pună telefonul pe bancă, devine un alt om — ridică tonul, gesticulează, se aprinde, folosește un limbaj pe care în alte momente nu l-ar folosi, de parcă i-ai luat ceva fără de care nu poate să existe.
Și după ce se liniștește și devine posibil să vorbești cu el, afli că în spatele acelei reacții trăiește ceva mult mai fragil decât agresivitatea pe care a afișat-o: îi este frică să se deconecteze de la lumea în care se simte văzut, acceptat și în siguranță.
Există un termen pentru ceea ce trăiește el: nomofobie — NO MObile PHone phoBIA — frica de a rămâne fără telefon, fără conexiune, fără acea linie subțire care îl leagă de ceilalți în fiecare clipă a zilei.
Și merită să știm, noi cei care lucrăm cu tineri, că în spatele acestui comportament trăiește adesea o anxietate reală, legitimă, care are nevoie de înțelegere înainte de orice regulă sau restricție.
Am scris mai mult despre ce se întâmplă în spatele acestui comportament, cm îl recunoști în sala de clasă sau acasă și ce poți face concret — ca profesor, ca părinte sau ca adult care însoțește adolescenți în această perioadă complicată a vieții lor.
Articolul îl găsești pe blogul meu — linkul în comentarii.

Un grup interactiv liber se va dezvolta, în timp, într-un microcosmos social al membrilor participanți. Dacă li se oferă...
19/04/2026

Un grup interactiv liber se va dezvolta, în timp, într-un microcosmos social al membrilor participanți. Dacă li se oferă timp suficient, membrii grupului vor începe să fie ei înșiși: vor interacționa cu membrii grupului așa cm interacționează cu ceilalți din sfera lor socială, vor crea în grup același univers interpersonal în care au locuit dintotdeauna. (Yalom, Tratat de psihoterapie de grup)

Nu trebuie să povestești cine ești. În grup, pur și simplu ești, iar asta spune mai mult decât orice autobiografie. Tiparele tale apar singure: cm intri în relație, cm ceri ajutor, cm te ferești de el, cm reacționezi când cineva te dezamăgește. Grupul devine un laborator viu în care nu mai studiezi harta: mergi pe teren.

Terapia de grup mai are locuri disponibile. Grupul se întâlnește:

🟤 Vineri, 18:30 — fizic, în Buzău
🔵 Luni, 17:30 — online

Multe persoane încep o terapie cu gândul neliniștitor că sunt unice în nenorocirea lor, că doar ele au anumite probleme,...
18/04/2026

Multe persoane încep o terapie cu gândul neliniștitor că sunt unice în nenorocirea lor, că doar ele au anumite probleme, gânduri, impulsuri sau fantezii inacceptabile sau înspăimântătoare. [...] În grupul de terapie, mai ales în fazele de început, infirmarea sentimentelor de unicitate ale unui client este o puternică sursă de ușurare. După ce îi aud pe ceilalți dezvăluind probleme similare cu ale lor, clienții raportează că s-au simțit mult mai în contact cu lumea, descriind procesul ca pe o experiență de tipul «bun venit în rasa umană». (Yalom, Tratat de psihoterapie de grup)

Cel mai frecvent secret pe care oamenii îl aduc în grup este convingerea că ei, mai mult decât toți ceilalți, sunt fundamental inadecvați. Că ei nu știu să iubească cu adevărat. Că drumul lor în viață e o cacealma. Grupul nu te vindecă de această convingere — te pune față în față cu toți ceilalți care o poartă la fel. Și asta, în sine, e ceva.

Terapia de grup mai are locuri disponibile. Grupul se întâlnește:

🟤 Vineri, 18:30 — fizic, în Buzău
🔵 Luni, 17:30 — online

Mulți oameni care mă sună pentru programări îmi spun același lucru, în cuvinte diferite:„Vreau să vin la terapie individ...
16/04/2026

Mulți oameni care mă sună pentru programări îmi spun același lucru, în cuvinte diferite:

„Vreau să vin la terapie individuală. Vreau să lucrez cu mine."

Și eu îi ascult, și îi înțeleg, pentru că și eu am crezut asta multă vreme — că vindecarea se întâmplă în singurătatea cabinetului, față în față cu propriile gânduri.

Terapia individuală este acel loc rar, în care ești văzut în întregime, fără zgomot în jur.

Și totuși, există lucruri care au nevoie de relaționare reală.

Cele mai vechi răni ale noastre s-au format în relație — cu mama care era absentă tocmai când aveai mai mare nevoie de ea, cu tatăl care se uita prin tine ca printr-un geam, cu grupul care te lăsa pe dinafară fără să știe că o face.

Există ceva ce se întâmplă în grup și pe care l-am văzut de multe ori: momentul în care cineva spune „și eu simt asta" deschide ceva înăuntru pe care singurătatea cabinetului nu îl putea atinge. Grupul nu înlocuiește munca individuală, dar o continuă, într-un alt registru.

În grup descoperi că ești înconjurat de oameni care înțeleg, unde cel mai întunecat colț din tine poate fi primit cu blândețe și unde poți să te comporți altfel decât te-ai comportat toată viața: și cineva să te vadă făcând asta.

Terapia de grup mai are locuri disponibile. Grupul se întâlnește:

🟤 Vineri, 18:30 — fizic, în Buzău
🔵 Luni, 17:30 — online

Am ascultat recent un episod de podcast care mi-a atras atenția: o conversație între Ezra Klein și Michael Pollan despre...
14/04/2026

Am ascultat recent un episod de podcast care mi-a atras atenția: o conversație între Ezra Klein și Michael Pollan despre conștiință, corp și felul în care trăim înăuntrul nostru.

Două idei mi-au rămas întipărite în minte.

Prima: conștiința este nesiguranță resimțită. Deci mintea noastră se trezește cu adevărat exact atunci când viața devine prea complexă pentru pilot automat, când două nevoi se bat cap în cap, când răspunsul întârzie și trebuie să rămânem cu incertitudinea. Adică aproape mereu.

A doua mi-a plăcut și mai mult pentru că e din misiunea asociației Trăim Cătinel pe care am fondat-o: am investit atât de mult în productivitate, încât sentimentele lente și neproductive au ajuns pe planul doi. Sentimentele care cer timp și tăcere, cm ar fi uimirea. Ezra Klein spune undeva în episod că, la un moment dat, a realizat că din copilul prezent care era, a ajuns cineva a cărui minte s-a îndreptat treptat, zi după zi, spre productivitate. Iar Michael Pollan povestește că revelația lui cea mai profundă a venit dintr-o noapte petrecută singur, uitându-se la stele, cu toate conceptele lăsate deoparte — doar el, cerul și spațiul.

Mă gândesc că exact asta facem în terapie de grup — stăm cu nesiguranța, o privim cu puțină curiozitate în loc să o rezolvăm în grabă și uneori ne lăsăm cuprinși de uimire față de cât de complicat și de frumos este să fii om. Dacă simți că și mintea ta s-a îndreptat prea mult spre liste și urgențe, poate e un semn bun că merită să vii.

📍 Terapie de grup — Buzău, vineri, 18:30
💻 Online, luni, 17:30

Vă doresc să aveți timp pentru voi în aceste zile de sărbătoare.Cu laptop închis.Cu telefon silențios.Fără gânduri despr...
12/04/2026

Vă doresc să aveți timp pentru voi în aceste zile de sărbătoare.

Cu laptop închis.
Cu telefon silențios.
Fără gânduri despre ce mai e de făcut.

În compania lui Timp Primenit, a unui poem despre miracolul vieții cotidiene, a vieții trăite cu sens, cu rememorarea amintirilor care scad inflamația în corp și cu o căutare a Cătinelul din noi.

Sănătate cu liniște și un Paște tihnit!

Un Paște cu lumină în gânduri, căldură în relații și curaj pentru ceea ce urmează.
11/04/2026

Un Paște cu lumină în gânduri, căldură în relații și curaj pentru ceea ce urmează.

Am creat ceva și vreau să vă povestesc de unde a venit ideea.Am observat, de-a lungul anilor de lucru cu oameni și cu gr...
10/04/2026

Am creat ceva și vreau să vă povestesc de unde a venit ideea.

Am observat, de-a lungul anilor de lucru cu oameni și cu grupuri, că problemele dintr-o organizație sunt aproape întotdeauna despre altceva decât par a fi. Sunt despre dinamici pe care nimeni nu le-a numit vreodată cu voce tare, despre roluri informale care s-au instalat fără să ceară voie, despre cicluri care se repetă an după an — aceeași ceartă, aceiași actori, același final nesatisfăcător — pentru că discuția s-a oprit la suprafață și a rămas acolo.

Nod.uman este locul în care mă ocup tocmai de asta — împreună cu o echipă de psihologi cu care lucrez, fiecare aducând propria formare și propria experiență cu grupurile. Observăm dinamica din mai multe perspective, o aducem la cunoștința celor implicați și exersăm împreună modalități mai sănătoase de relaționare și comunicare.

Și vreau să fiu sinceră despre un lucru, pentru că mi se pare important: nod.uman nu este un program de creștere a productivității sau a performanței echipei. Dacă, în urma acestui proces, echipa va funcționa mai bine, asta va fi o consecință naturală a faptului că oamenii din ea au învățat să se vadă unii pe alții mai clar și să comunice mai onest. Dar nu asta e ținta. Ținta e înțelegerea, nu indicatorul din raport.

Dacă conduci o organizație și recunoști ghemul, știi unde ne găsești.
👉 noduman.ro

Știi cm e să simți ceva, dar să nu știi ce anume simți?Să fii "tulburat" sau "supărat" sau "emoționat" — și să rămâi su...
07/04/2026

Știi cm e să simți ceva, dar să nu știi ce anume simți?

Să fii "tulburat" sau "supărat" sau "emoționat" — și să rămâi suspendat undeva între senzație și cuvânt, căutând un nume pentru ceva care se mișcă în tine fără să te anunțe că a venit.

Sau poate știi ce simți, dar emoția aceea rămâne acolo, grea și nelucrată, și te întrebi unde să pui furia, cm să porți tristețea, ce faci cu bucuria care vine amestecată cu teamă.

Psihologii numesc asta sentimente aporetice — când emoția e reală și prezentă, dar cuvântul pentru ea rămâne departe, undeva dincolo de ce poți articula în acel moment. Și e mai frecvent decât pare.

Grupul de terapie e locul unde vii să te asculți cu adevărat.

Să înveți să identifici ce se mișcă în tine sub agitația zilei. Să modulezi intensitatea emoțiilor — să le lași să existe la dimensiunea lor reală, să lucrezi cu ele. Și, poate cel mai important, să exprimi, să dai glas a ceea ce a stat mult timp nerostit.

Pentru că, așa cm am citit zilele acestea, a trăi frugal emoțional — a limita iubirea de dragul liniștii, a atenua dorința de dragul siguranței — înseamnă a alege o viață sfrijită, amuțită, fadă. Iar prețul evitării e groaznic de mare: înseamnă a face umbră pământului pentru scurtul răstimp dat omului, fără a fi trăit de fapt.

Grupul se întâlnește:

🟤 Vineri, 18:30 — fizic, în Buzău

🔵 Luni, 17:30 — online

Când eram mică, visul meu era să am un avion în care să trăiesc. Îmi plăcea să privesc cerul când trecea câte unul și să...
05/04/2026

Când eram mică, visul meu era să am un avion în care să trăiesc. Îmi plăcea să privesc cerul când trecea câte unul și să-mi imaginez că pot urca în el și că pot merge oriunde vreau. Mi se părea că acolo sus e mult loc și că e frumos.

Îmi amintesc și o zi într-un loc liniștit. Eram îmbrăcată frumos și mă simțeam importantă. Am văzut ceva care mi-a plăcut foarte mult și l-am vrut. Dar nu am primit exact ce îmi doream și am început să plâng. Pentru mine era greu să înțeleg de ce nu se poate. După un timp, un străin a făcut un gest mic și m-am liniștit. El mi-a făcut amintirea rai.

Îmi amintesc și începutul școlii. Toți copiii păreau că știu multe lucruri, iar eu nu înțelegeam aproape nimic. M-am simțit mică și speriată, așa că am fugit într-un loc care îmi era cunoscut. Când situația a fost descoperită, lucrurile au devenit grele. Mai târziu însă, doamna de la școală a vorbit cu mine frumos și m-a ajutat să mă simt mai puțin speriată. Doamna a adus raiul în amintirile mele.

Am și o amintire iad. O amintire în care corpul meu a stat nemișcat și eu nu am putut spune nimic. Atunci am înțeles cât de vulnerabil poate fi un copil.

Când privesc toate aceste amintiri, văd un copil care simte lucrurile foarte intens: care își dorește mult, uneori caută soluții, alteori fuge într-un loc sigur sau rămâne nemișcat de frică. Dar mai văd și altceva: din când în când apărea cineva care aducea liniște — un străin, bunica sau doamna de la școală.
De atunci am început să învăț că lumea poate fi grea, dar că există și oameni care pot face lucrurile mai ușor de dus.

Astăzi încerc să fac și eu același lucru.
Să creez întâlniri în care oamenii pot rememora, pot spune ce nu au putut spune atunci și pot descoperi că se simte altfel.

Dacă povestea aceasta vorbește și despre tine, te invit să lucrăm într-un grup de terapie pentru că lucrurile încep să se așeze atunci când descoperim că există și doamne, străini sau bunici în jurul nostru.
🎈Terapie de Grup
🎈Buzău, vinerea la 18:30
🎈Online, lunea la 17:30

Address

Bulevardul Unirii
Buzau

Opening Hours

Monday 10:00 - 19:00
Tuesday 13:00 - 19:00
Wednesday 10:00 - 19:00
Thursday 10:00 - 19:00
Friday 10:00 - 17:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Carmen Neagu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category

On a mission

It all started with me trying to save the teenagers I was teaching English to. At the time I really believed that attending the Faculty of Psychology would help me save them. Now that I have graduated, I am closer to them by listening to their stories and acknowledging their within power of saving themselves. I am ceaselessly thanking all my students whom I have guided in 15 years of teaching, especially for the willingness they have shown in accepting my challenges and for the confidence they have invested me with by confessing me their thoughts. At the same time, I thank them for the meaning they have given me all throughout the road of finding my mission.