
30/09/2025
1.Când se retrage și trântește ușa, nu te respinge. Se diferențiază. Tu rămâi acolo, chiar dacă nu mai ești chemat. Prezența calmă e mai valoroasă decât reacția.
2.Va fi instabilitate. Tăceri apăsătoare, apoi furtuni de emoții. Nu e manipulare, ci reglaj fin între lumi interioare care cresc.
3.Prieteniile sunt locul în care se exersează pe sine. Unde învață loialitatea, respingerea, repararea. E un spațiu sacru pentru ea. Tu ești sprijin, nu corector.
4.Apropierile forțate dor. Dar o prezență blândă, constantă, creează condițiile în care se poate întoarce. Nu la întrebări, ci la siguranță.
5.Modelează tu granițele. Un „nu” spus fără vinovăție e un act de îngrijire. Și da, uneori e nevoie să-l spunem și în fața celor dragi.
6.Inteligența emoțională nu vine odată cu vârsta. Se învață. Se transmite. Se modelează prin felul în care vorbești tu despre ce simți.
7.Nu feri relația de conflict. Tensiunea nu e eșec, ci ocazie. Repararea – nu perfecțiunea – construiește siguranța între voi.
8.Încurajează riscul care o ajută să-și simtă resursele. A te expune cu vocea ta, într-o echipă, într-un rol, e o formă de a învăța încrederea.
9.Uită-te și dincolo de ce pare „bine”. Fetele învață devreme să nu deranjeze. Perfecțiunea e uneori un mecanism de protecție. Întreabă ce se întâmplă cu adevărat.
10.Spune-i des că e suficientă. Lumea îi va da, mai devreme sau mai târziu, mesajul că e „prea”. Tu poți fi contraponderea: ea e exact cât trebuie. Nu trebuie să se micșoreze pentru a încăpea.
Nu căuta rețete. Caută conexiune. Nu e despre a face totul „ca la carte”, ci despre a rămâne acolo – cu răbdare, cu întrebări, cu iubire necondiționată.
🌿