10/04/2025
Astăzi, fata mea cea mare (10 ani), a venit de la școală foarte tristă.... Imediat ce am întrebat ce s-a întâmplat, a început să plângă în hohote și să îmi spună că la școală se simte exclusă de prietenele ei, pentru că toate colegele au telefon și și-au făcut grup de whatsapp pe care au diferite discuții, împărtășesc fel de fel de filmulețe, iar la școală discută doar despre acest lucru.
Nu este ușor pentru niciun părinte să poată sta cu suferința copilului! Primul instinct va fi întotdeauna acela de a încerca să îl ajutăm și să rezolvam problema care îl doare. Din păcate, de foarte multe ori, din iubire pentru copil și din nevoia sa a-l proteja de suferință, părintele alege să rezolve problema în cel mai la îndemână mod: "ok, uite, îți dau și ție telefonul și poți să discuți cu colegii tai!".
Din păcate, în acel moment vor începe adevărate probleme grave ale copilului!
Aproape în fiecare săptămâna am câte o solicitare nouă la cabinet, pentru copii cu vârste între 10 și 13 ani, care au trecut prin diferite experiențe traumatice în mediul online.
Copiii noștri nu au nevoie de socializare pe Whatsapp sau Instagram! Nu au nevoie să urmărească fel de fel de persoane pe YouTube sau TikTok!
Copiii noștri au nevoie de socializare reală, joacă creativă, interacțiune autentică!
Încercați să verificați cu atenție discuțiile lor, căutările pe internet... deseori o să vedeți ca acestea nu sunt deloc în acord cu vârsta copilului.
Iar pentru scuza pe care o aud des de la părinți, "au nevoie de telefon pentru că merg singuri la școală", să știți că încă sunt la vanzare telefoane vechi (nemuritorul Nokia 3310😅) care singur vă vor ajuta să puteți vorbi cu copilul atunci când este nevoie!
Ce am făcut eu astăzi?
- Am validat trăirea copilului...."este foarte frustrant, văd tristețea ta, cred că nu este deloc confortabil să nu știi despre ce vorbesc colegii tăi!"
- Am încurajat-o să pună în cuvinte tot ce a trăit în acele momente, ce senzații fizice au apărut, ce a simțit, ce a gândit, cm s-a comportat... Toate acestea ajută la procesarea emoțională!
- Am tinut-o în brațe și am continuat să validez tot ceea ce îmi povestea!
- După ce am observat că este suficient de reglată emotional, când a început sa se liniștească, i-am explicat (din nou) care sunt argumentele pentru care eu cred că nu este necesar telefonul la vârsta ei.
- Am identificat împreună strategii prin care poate aborda cu prietenele ei aceasta situație, cm poate să le exprime ceea ce ea simte, cm poate sugera și alte activități, alte teme de discuție în timpul pauzelor, cm poate identifica alte persoane din clasă care au aceleași interese ca și ea.
Bineînțeles că asta nu înseamnă că problema este rezolvată! Nu este nici prima și cu siguranță nici ultima discuție de acest fel pe care o am cu ea. Dar știu că, deși nu este alegerea ușoară, este alegerea bună pentru copilul meu!
La cât mai multe alegeri bune pentru copiii dvs, dragi părinți!