02/10/2025
Pentru parintii obositi d**a doar o luna de scoala..
Ei bine, ca in practicile mindfulness, ce bine ca v_ati dat seama de asta! Nu e scoala de învinovățit, ci intențiile noastre, strădania noastră sa facem sa fie nu doar bine, ci cât mai bine.
Si așteptarea, tot a noastră, ca dacă noi ne străduim, rezultatele trebuie sa fie pe măsură. Care rezultate, concret, comportamentele copiilor. Sa fie, nu bune, cât mai bune!
Adică, dacă deja urla in noi vocea care zice ca ne scapa lucrurile, ni se cutremura pământul sub picioare, sau, si mai bine, nu bine, pierdem controlul, ei, aici se releva toată filozofia părintească. Simțim ca pierdem controlul. Deja prea multe uși trântite, urlete de nu imi pasa, cu același mesaj de " lasa_ma_n pace". Pentru mămicile care se gudura de o relație armonioasa cu adolescenții, le_as zice ca e doar liniștea dinaintea furtunii. Ca treaba asta cu comportamentele aparent disruptive, acasa, e firesc sa apară. Cei care par cuminți, cu fermoar la gura, atenți la sentimentele părinților lor, sunt doar nesiguri de faptul ca ar putea pierde atașamentul părintelui . Contravointa e fireasca la adolescenți. Daca ea devine invalidanta, e pentru ca parintii vor sa o stavileasca de tot. Nu zice nimeni sa nu o limitam, dar din teama sa nu ni se urce copilul de tot in cap (a se citi: comportament inadecvat altundeva decât acasa sau acolo unde e mediul sigur), o rostogolim si mai mult, si atunci chiar nu mai ai liniște nici tu cu el, nici el cu tine.
Ma gândeam de ce multi parinti de acum, de 40, 45 de ani, au ca reper propria lor adolescenta, in care cenzura fata de apropiați era ceva mai mare si păream mai adecvati ( a se citi: mai educati). Pai, fără sa ma agat de treaba cu tehnologia 😃 copiii de azi stau mai puțin bine pe partea de inteligenta sociala, respectiv comportamente dezirabile social. Si, ca sa fiu in spiritul celor scrise mai sus, pe vremea noastră, când parintii nu erau pe roze nici financiar, nici social, de cele mai multe ori, nici familial, ce îți rămânea ție, ca si Copil, de făcut? Senzația de control (a se citi: de siguranta) ti_o satisfaceai de cele mai multe ori in ce ținea de scoala. Acolo era dovada ca tu exiști, ca poti face ceva notabil, ceva concret, in care puteai fi văzut. Si făceai si tu ce puteai. Azi, ia si motiveaza_ti copiii sa învețe. Dificila sarcina când totul e in control si in confort.
Dar, ca sa inchei precum am început, ce bine ca ne_am dat seama cm stam. 😃 Hai sa facem sa fie suficient de bine!