28/02/2026
D-dimeri - nu "de rutina" !
D-Dimer crescut. Tromboza ?
Nu tromboza e problema. Ci cm folosim testul.
„Mi-a ieșit 1.120. Mă duc direct la CT?”
Întrebarea reală este alta:
De ce au fost făcuți D-Dimerii?
Pentru că asta vedem frecvent:
– simptom vag
– probabilitate clinică mică
– D-Dimer cerut „ca să nu scăpăm ceva”
– rezultat crescut
– panică
– CT cu contrast
– radiație
– costuri
– rezultat normal
Și toată lumea respiră ușurată…
Până data viitoare.
Adevărul incomod:
D-Dimerii NU sunt test de screening.
NU este analiză anuală.
NU confirmă tromboza.
Este un test de excludere, utilizabil doar într-un algoritm corect (probabilitate clinică – scor Wells/Geneva), conform ghidurilor ESC, ACC/AHA, CHEST.
Și partea pe care o știm, dar o uităm:
În pandemie am învățat să ne temem de D-Dimeri.
Problema e că frica a rămas, iar contextul s-a schimbat.
Da, COVID a fost o boală pro-trombotică reală.
Dar reflexul de a transforma D-Dimerii într-un detector universal de pericol nu este medicină. Este inerție.
D-Dimerii cresc în:
– infecții
– inflamație
– cancer
– sarcină
– postoperator
– traumă
– vârstă
Adică în aproape orice organism trecut de 50 de ani care… pur și simplu trăiește.
Un rezultat pozitiv nu pune un diagnostic.
Pune o întrebare.
Dacă probabilitatea clinică este mare → mergi la imagistică.
Dacă probabilitatea este mică → un D-Dimer negativ ajută.
Un D-Dimer pozitiv, scos din context, poate declanșa doar un lanț de investigații inutile.
Mai multe analize ≠ medicină mai bună.
Medicina nu este despre a bifa analize.Este despre a ști când să le faci.
Ce ar fi de reținut:
D-Dimer negativ exclude.
D-Dimer pozitiv obligă la judecată clinică.
❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.
