13/04/2022
Dr. Karen Treisman (2020) în cartea sa ,,Instrumentar de tehnici terapeutice creative-cum lucrăm cu adolescenții și copiii cu traumă de dezvoltare”, prezintă cazul un băiețel de trei ani- Charlie care privea neajutorat din țarcul său cm mama sa era bătută și aruncată de colo-colo de către unchiul său. Charlie a trăit o stare de supraîncărcare senzorială în ceea ce privea trauma. Putea să audă obiectele din încăpere căzând și spărgându-se, îl auzea pe unchiul său urlând și pe mama sa țipând. Putea să simtă mirosul puternic de țigări și lucruri murdare, inclusiv mirosul de urină din hăinuțele sale. În același timp, simțea cm îi bătea inima, cm îi înghețase trupul, fiind practic prizonier în țarcul său, simțea cm îl durea stomacul de foame și putea să vadă expresiile de frică și durere de pe fața mamei sale.
Cazul prezentat de Dr. Karen nu este singurul, personal ca terapeut familial m-am întâlnit în contextul traumelor relaționale și de dezvoltare cu aceste exemple ale modului în care copiii sunt lăsați deseori să se zbată în mijlocul unor valuri emoționale, senzoriale și fiziologice copleșitoare.
Copii precum Charlie ajung să facă parte din sistemele de educație, din sistemele de sănătate, din sistemele de adopție, din sistemele serviciului de protecție al copilului, din propriile sisteme familiale/sociale pe care ajung să le formeze la un moment dat.
Și când ajung în toate sistemele menționate mai sus, imaginați-vă cm se vor raporta la ele ținând cont că pentru mulți dintre acești copii, persoana care ar fi trebuit să fie sursa lor de confort/siguranță și încredere, a fost de multe ori sursa fricii lor/a abuzurilor/a respingerilor/a durerii și a pericolului.
Și-au găsit propriile strategii de supraviețuire pentru a rămâne în viață și a se proteja, iar adesea ,,E mai bine să atac eu decât să fiu cel atacat”, ,,Cu cât se apropie cineva mai mult de mine, cu atât mai mult risc să fiu în pericol sau rănit”, sunt folosite ca armuri, nu ca arme.
Să privești dincolo de armurile folosite, înseamnă să le acorzi timp și spațiu, compasiune și înțelegere, iubire și acceptare, curiozitate și deschidere, constanță și predictibilitate.
