27/07/2024
,,Toți copiii cresc (într-un fel sau altul)
E un abuz să-ți înjuri și să-ți bați copiii pentru că nu se comportă ca niște băieți sau ca niște fete.
La fel cm e un abuz să-i neglijezi, să nu le fii alături în a-și descoperi și pune în valoare această natură specifică — feminină sau masculină — înzestrată cu propriile talente și perspective ale excelenței.
Ceea ce vedem astăzi sunt copii abandonați în fața televizorului, calculatorului, Internetului, telefonului, care ajung mari și nu mai știu încotro s-o apuce. Copii cărora nu le-am arătat ce înseamnă să fii bărbat și ce înseamnă să fii femeie.
Copii care n-au primit o vorbă bună la timpul ei, o ceartă sănătoasă atunci când aveau nevoie, un sfat experimentat când erau confuzi — ci desene animate în loc de pământ și aer, entertainers în loc de educatori, followers în loc de prieteni, cluburi întunecate în loc de sărbători, baruri în loc de templu, alcool în loc de încredere, droguri în loc de entuziasm, basme despre s*x în loc de povești despre familie, cinism în loc de credință și așa mai departe.
Nu era normal ca într-o bună zi acești copii să devină noii oameni mari? Nu era de așteptat ca unul dintre ei să ajungă să ocupe una dintre cele mai respectate și influente poziții din societate și, bărbat fiind, să îmbrace o fustă? Nu era normal ca generațiile și mai abandonate care i-au urmat să-l vadă ca pe un erou?
Ce am crezut că se va întâmpla atunci când am hotărât să ne lăsăm copiii singuri?
Iată-i că și-au găsit un drum. Și e prea târziu să-i mai întoarcem din el, căci sunt prea departe de noi. Nu putem decât să plângem văzând cm se rănesc și să sperăm că vor descoperi singuri, din greșeală în greșeală, din mărăcine în mărăcine, acea înțelepciune pe care noi n-am fost acolo să le-o oferim când trebuia." (Răzvan Pindic)