14/04/2026
La început, nu pare că duci relația singură. Pare doar că tu inițiezi conversațiile importante. Că tu simți când ceva se rupe și încerci să repari.
În literatura de specialitate, asta se numește „preluarea responsabilității emoționale” în cuplu, un rol care apare frecvent la femei și care are rădăcini în trecutul lor, în felul în care au fost învățate să fie atente la emoții, la nevoile celorlalți, la conexiune.
Doar că, dacă faci asta de prea multe ori în relația ta de cuplu, va părea că tu ești cea care ține relația în viață, în timp ce partenerul tău devine cel care răspunde. El nu face asta pentru că nu-i pasă de relație ci pentru că devine obișnuită pentru el această dinamică.�
Și, fără să-ți dai seama, începi să trăiești un paradox dureros: ești într-o relație dar ajungi să te simți singură în ea. Adevărul greu de dus este că dezechilibrul nu apare brusc ci se construiește din lucruri mici, repetate: conversații începute doar de tine, nevoi amânate, liniște acceptată în loc de răspuns.
Cercetările pe topica atașamentului și dinamică de cuplu arată că: cu cât un partener suprafuncționează emoțional, cu atât celălalt tinde să se retragă. Pentru că, deși ar putea face mai mult, pentru el relația funcționează așa și este în regulă.
Și atunci, întrebarea care apare este: ”în ce moment din relația mea am început să duc totul singură? Și de când am început să numesc asta iubire?”
�Iulia
