28/05/2026
Deja am învățat din tot ce am povestit până acum aici pe pagină despre faptul că ne plac lucrurile familiare, iar creierul transformă ceea ce repetăm în familiar. Și uite așa familiarul devine normalitate, deși ne ține prinși și în lucruri și situații care nu ne plac.
Și uite așa rămânem prinși în tipare: același tip de relații care ne consumă, aceleași reacții impulsive, aceeași formulă de sabotaj ascunsă sub exprimarea ”așa sunt eu”.
Dacă nu devenim conștienți de ele și nu le corectăm, atunci vom ajunge să practicăm inconștient. Știi cm este, dacă mergi zilnic pe același drum prin pădure, el devine tot mai clar. Nu înseamnă că este drumul cel mai bun, cel mai ușor, dar este cel pe care tu-l folosești cel mai des.
Tot așa funcționează și mintea: repetiția crează trasee psihice până când încep să facă parte din noi. Dar vine un moment în care ”mi se întâmplă” se transformă în ”dau voie să continue”…și abia aici începe schimbarea.
Întrebarea mea pentru tine este: ce continui să repeți doar pentru că a devenit familiar?
Iulia 🤍