26/10/2025
Mai multe kendama decât copii în întâlnirea mea de ieri cu oamenii mijlocii. ☺️
N-aș mai povesti (și eu) despre beneficiile kendamei.
Aș povesti un pic despre ce am observat în ultimele săptămâni (și mi se pare fascinant) în întâlnirile mele cu copiii, fie în grup, fie individual, în cabinet sau online.
• atunci când, în timpul sesiunii noastre, se joacă și cu kendama, copiii sunt, paradoxal, mai atenți și mai prezenți în discuție.
frustrarea nereușitei la kendama este diferită de cea a jocurilor pe telefon.
• când schemele nu ies, un copil încearcă din nou și din nou, fără să apară exasperarea.
• o nereușită la kendama pare combustibil.
Când însă, același copil pierde ceva la un joc pe telefon, frustrarea se transformă rapid în reacție agresivă, simte nevoia să lovească imediat. Comportament observat la câteva minute distanță.
• pentru un copil pasionat, spre deosebire de jocurile pe telefon, kendama îi antrenează abilități reale. Înțelegeți cât de valoros e asta? La jocurile pe telefon, copilul poate pierde fără ca asta să aibă vreo legătură cu abilitățile lui.
Ceea ce vreau să spun este că atunci când un copil are înclinații, pasiuni sau abilități într-o direcție, în fix acea direcție trebuie să mergem.
De ce? Pentru că acolo își va găsi sensul, satisfacția, se va... întâlni cu el.
• într-un context în care copilul a traversat o perioadă cu emoții neplăcute foarte intense și un mediu care le menținea, kendama, pentru că este pasionat, a funcționat pentru el ca o ancoră. Îi oferea momente de mindfulness, adică prezență aici și acum, în mișcare și reglare emoțională.
• obiectele astea manipulabile (fidget toys, mingi anti-stress, kendama...) facilitează menținerea atenției printr-o ușoară descărcare motorie, mai ales la copiii activi sau cu tendință spre hiperexcitabilitate.
• las aici și un lucru care mi-a adus mie satisfacție:
când copiii simt că o persoană semnificativă din jurul lor le înțelege pasiunea, caută spontan validare autentică.
Sunt copii care îmi transmit între întâlnirile noastre, prin părinți, că au reușit o schemă complicată sau că și-au cumpărat încă o kendama: mai mică, mai mare, mai altfel, mai nu știu cum..
Pentru mine, asta este un semn de încredere. Copilul acela se simte văzut.
• i-am observat în grupul de ieri, vorbeau între ei despre scheme, tehnici, chiar m-au rugat să facem o 𝐢𝐧𝐭𝐚𝐥𝐧𝐢𝐫𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 “𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐤𝐞𝐧𝐝𝐚𝐦𝐚”. Și cred că e o idee minunată. Facem! 😁
Vorbeau, cm am zis, despre kendama, nu despre chestii virale, despre vreun influencer sau despre jocuri online.
Și mi s-a părut….sănătos.
Pe scurt: pe jocurile de pe telefon, copiii se încarcă; cu kendama, copiii se descarcă.
Astea sunt observații din lucrul direct cu copiii. Sunt, deci, observații din practică, nu concluzii generalizabile, dar care, repetate în contexte diferite, mi se par relevante pentru felul în care copiii se autoreglează prin activități ancorate în viața reală, nu online.
Dacă sunt si riscuri referitoare kendama? Din poziția în care sunt eu, cu excepția faptului că, dacă nu sunt atenți, se pot lovi, mai ales copiii mai mici sau începători, orice alt risc pare mai mic decât beneficiul.
Și un scurt reminder pentru noi, adulții: uneori, jocul simplu e cel care ne readuce cel mai ușor în prezent.
Am și eu kendamele mele. Două. 😁 Și mi-ar plăcea să am mai lut timp ca să mă pot juca cu ele.
________
Poze de ieri de la întâlnirile noastre bilunare de PSIHOEDUCATIE.
