12/12/2021
Cum se apropie din nou această perioadă din an, tot mai des aud și citesc cât suntem de nepregătiți să o întâmpinăm, că nu am terminat de făcut curățenia mare, că nu am cumpărat cadourile, că nu ninge nici anul acesta, că nu mai e la fel Crăciunul de când nu mai suntem copii, că nu ne mai place, că a dispărut magia sărbătorilor de iarnă, că nici mâncarea nu mai are același gust ca pe vremuri, că nu am mai simțit de mult timp în suflet ce înseamnă de fapt Crăciunul și lista e tare luuuungă cu tot ce nu ne place și nu suntem și nu am făcut și nu ne dorim și nu și alt nu...
De ce oare tânjim după idilul Crăciunului și a sărbătorilor în general - mi se pare că sărbătorile de iarnă parcă pun mai multă presiune pe noi - care adesea nici măcar nu este ceva al nostru, ci a fost moștenit din generații în generații de la strămoși, văzut și auzit de la alții, impregnat în noi de filmele americane și de Hollywood, de societatea acesta consumeristă, aparentă, falsă.
De ce ne rupem în sute de bucăți să facem curat, să pregătim sarmalele alea bune tradiționale cu pasat și afumătură, să facem noi tăieței de casă cu zeci de ouă să fie supa de găină perfectă, să facem n prăjituri, fiecare cu câte șapte starturi de glazură (vorba unei prietene bune), mâncăruri tradiționale, că doar asta-s bune și așa se cuvine, așa se face, așa am făcut mereu de Crăciun. Împodobim bradul, casa și împachetăm cadouri, zâmbim, poate mergem și la ședință foto cu familia, faini îmbrăcați și asortați cu toții în haine la fel.
Și ne chinuim și ne biciuim dacă nu ne iese cm ne-am dorit, cm se așteaptă familia, prietenii, societatea, cm ne așteptăm noi de la noi înșine să fim, să facem. Ne forțăm să simțim într-un fel anume, că așa trebuie, cândva așa am simțit, - cei drept acum 10-20-30 de ani - și ce bine a fost. Atunci ne-a fost bine de fapt. Sentimentul acela căutăm și vrem să îl retrăim.
Eu cred că ne-a fost bine și au fost cele mai frumoase, magice sărbători de iarnă pentru că am fost fericiți. Am fost bucuroși și veseli. Am fost recunoscători. Asta vrem și acum. După sentimentele acestea tânjim, starea amalgamului acestora căutăm. Bucurie. Fericire. Veselie. Recunoștință. Autenticitate.
Dacă ne oprim o clipă și ne străduim să ne reamintim când au fost vremurile alea faine când chiar sărbătorile de iarnă au fost magice, când chiar le-am așteptat din tot sufletul și ne-au inundat până-n oase de fericire și jovialitate, ne dăm seamă că mulți dintre noi am fost încă copii, au fost sărbătorile acelea din copilărie.
Ei, știți ce s-a întâmplat de atunci de nu mai sunt așa de frumoase sărbătorile de iarnă? Nu încălzirea globală este de vină pentru că nu mai avem zăpadă ca pe vremuri, nici lanțurile mari de supermarketuri care au luat locul țăranilor și produselor tradițional pentru că mâncarea nu mai e așa de gustoasă ca pe vremuri, și nici moda cu brazii artificiali datorită cărora nu mai miroase așa fain a brad în casă. Știți ce s-a întâmplat de atunci? Am crescut. Am devenit adulți. Am intrat în goana asta de a fi perfect, de a avea mult, de a fi cm îți cere societatea, de a fi mereu pe fugă, de a lucra ca un robot, de a fi veșnic supărat, stresat, mânios chiar pe ceva, pe cineva, de a fi nemulțumit - pentru că întodeauna este loc de mai bine -, de a căuta ceva ce nu se găsește în exterior, ci în interiorul nostru.
Crăciunul niciodată nu va mai fi cm a fost vreodată când eram copii, căci nu mai suntem copii. Vremurile s-au schimbat, noi ne-am schimbat, e firesc și normal. Asta nu înseamnă că nu mai putem retrăi magia Crăciunului, nu mai putem atinge stare aceea de iubire, de pace, de fericire și de bucurie. Trebuie doar să căutăm altundeva. În noi. În lucrurile simple. În viața de zi cu zi. În copii noștri. În jurul nostru oriunde.
Vă rog, nu vă lăsați păcăliți de aparențe, de imaginea asta falsă creată de societate că-i musai să fie zăpadă și mâncare bună pe masă acompaniat de o Cola rece, că fără colinde și Moș Crăciun și brad nu se poate să fie Crăciun. Nici de familie, că-i musai să fie sărbătorit în familie, în singur nu poți fi fericit de Crăciun.
Crăciunul este o stare - de bine, de bucurie, de fericire, de armonie și pace, de încredere și speranță că totul este bine și vor veni zile frumoase și însorite, de iubire și recunoștință pentru tot ceea ce există, inclusiv pentru propria noastră persoană. Crăciunul putem fi noi (și îmi asum cea ce am scris, pentru că chiar cred asta).
Și nu este nimic în neregulă cu noi dacă nu simțim, nu ne dorim, nu suntem pregătiți de Crăciun. Este în regulă. Până la urmă jovialitatea ar fi ideal să o trăim în fiecare zi, sau cel puțin mare parte a anului și nu doar o lună - luna Decembrie - după care din Ianuarie este în regulă se intrăm în depresie când presiunea și așteptările scad, astfel aparențele dispar, nu mai suntem constrânși de cei din jur să ne simțim bine și să arătăm, să mimăm fericirea. Putem să ne redevenim noi înșine și eventual să sperăm că la anul poate vor veni sărbătorile adevărate de demult.
De Crăciunul acesta haideți să nu ne mai chinuim, să nu mai mimăm și să nu mai jucăm nici un fel de rol, mai ales dacă nu noi ni le-am ales. Haideți să încercăm să ne recunoaștem limitele, să ne cunoaștem mai bine, să avem curajul să fim autentici - fix așa cm ne simțim bine, fără presiune -, să încercăm să găsim ceva frumos în orice mic detaliu, să fim recunoscători pentru tot ce avem și plini de speranță și de încredere că vom avea tot ce ne dorim. Magia este în noi, noi suntem magia.
De sărbători vă îndemn să îmbrățișați acele amintiri frumoase cu Crăciunul perfect pe care le-ați trăit cândva sau pe care ar trebui să le trăiți, și lăsați-le, lăsați-le să cadă ca fulgii de zăpadă (oricum nu avem anula acesta), să se așterne peste drumul către voi înșivă.
Este doar un punct de vedere interesant. Filtrează rândurile și întreabă-te singur: este adevărat pentru mine? Funcționează pentru mine? 🦋
