24/11/2025
𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐦𝐚𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐛𝐚̆𝐢𝐚𝐭 𝐩𝐫𝐞-𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭, 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫 𝐯𝐫𝐞𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐚𝐬𝐭𝐚:
Sunt multe mame care ajung, în preadolescența băieților lor, într-un loc dureros: nu mai au timp, nu mai au același acces la copil, simt că băiatul se duce tot mai mult către tată și apare acea teamă tăcută că nu mai sunt relevante.
Copilul tău preferă compania altcuiva? Nu mai are nevoie de tine? Nu-i așa că e dureros?
Draga mea, nu pierzi rolul de mamă și nici nu ești înlocuită. Se schimbă doar forma relației.
În această etapă, băieții trec printr-un proces firesc: au nevoie să-și amplifice identitatea masculină. Asta face ca legătura cu tatăl să devină mai importantă pentru o vreme, iar mama să treacă din rolul de „centru al lumii” în rolul de „ancoră stabilă, la care copilul se întoarce când are nevoie de sens, liniște și emoție”.
Atenție, apar fricile: că nu mai ești suficientă, că îți scapă printre degete, că relația se răcește. În spate stă un mecanism profund: teama de pierdere. Dorința de a rămâne conectată. Nevoia de a ști că ești încă importantă pentru el.
Nu e vorba despre concurență cu tatăl. Nu e vorba despre „mă preferă pe mine” versus „îl preferă pe celălalt”.
E vorba despre două nevoi diferite ale copilului, care coexistă.
Tatăl îl ajută să se contureze ca adolescent. Mama îl ajută să rămână conectat cu lumea lui interioară. Nu se exclud. Se completează.
Ce poți face tu, ca mamă, când simți că începi să 'pierzi teren'?
În primul rând, schimbă perspectiva: relevanța ta nu dispare. Devine mai subtilă. Nu mai e nevoie de timp mult, ci de timp cu impact. Zece minute de stat pe canapea, o discuție scurtă în mașină, o întrebare sinceră despre ziua lui pot valora mai mult decât o după-amiază întreagă petrecută mecanic.
În al doilea rând, treci, treptat, de la control la ghidaj.
Pre-adolescenții au nevoie de autonomie, de sentimentul că pot decide, că pot experimenta. Când pășești în rolul de ghid, nu de manager al comportamentelor lui, relația se relaxează, iar el simte că este respectat în procesul lui de creștere.
Apoi, construiește ritualuri de conectare. Nu lecții, nu morală, nu interogatorii. Un serial văzut împreună. O plimbare în doi. O activitate pe care o alege el. Ritualurile au puterea de a remodela relațiile în momentele în care simțim că ne pierdem unul de celălalt.
Și poate cel mai important: 𝐧𝐮 𝐭𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞.
Un copil nu se conectează la o mamă care se sacrifică până se stinge, ci la o mamă vie, cu proiecte, bucurii, spațiu personal.
𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐭𝐮 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐛𝐢𝐧𝐞, 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥. 𝐌𝐚𝐢 𝐜𝐚𝐥𝐝𝐚̆. 𝐌𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚̆.
Deci, stai liniștită! Nu pierzi copilul. Câștigi un adolescent.
O altă etapă, cu alte forme de iubire, alte spații de apropiere, alte oportunități de a-l cunoaște. Relația nu se închide. Se transformă. În ceva mai matur, mai adevărat, mai profund.
Sunt aici dacă vrei să vorbim 🤗❤
