Dr. Magda Rotaru, medic specialist gastroenterolog

16/11/2025

Încă îmi pare rău că nu am rămas să practic medicina în străinătate…

Spun asta cu tristețe, nu cu reproș.
Cu luciditatea unui medic care a făcut suficiente gărzi, a văzut suficiente urgențe, suficiente destine frânte ca să distingă între vocație și uzură…

Și o spun acum pentru că zilele acestea simt ceva ce nu am simțit niciodată atât de apăsat:
frica a intrat în medicină.
Nu frica de boală, ci frica de oameni.

Frica de a fi interpretat greșit.
Frica de a nu fi filmat, acuzat, etichetat…și nu e prima dată …
Frica de a nu deveni tu, peste noapte, „exemplul negativ” într-o poveste în care nu se mai face diferența între individ și breaslă.

Experiențele mele din Belgia și Italia au fost complet diferite: acolo, dacă îți faci treaba corect, sistemul te protejează.
Nu există linșaj public pentru suspiciuni.
Nu ești demontat pentru o interpretare, o emoție sau o jumătate de poveste…
Ești judecat după rezultate, NU după reacțiile de pe rețelele sociale…

Acolo, medicul corect este protejat, iar medicul abuziv este sancționat.
Așa funcționează o societate matură.

Un abuz individual nu definește medicina și nu definește oamenii decenți care o practică.

Dar ceea ce mă îngrijorează profund este ceea ce se întâmplă în jurul profesiei:
un val de suspiciune generalizată,
un tribunal public care judecă în direct,
o nevoie de vinovați înainte de probe…

Și medicii buni, aceia care ar trebui protejați, încep să tacă…

Medicina nu mai este judecată prin rezultate, ci prin percepție.

Și asta este cel mai periculos lucru care i se poate întâmpla unui sistem sanitar.

În sistemele occidentale în care am lucrat, dacă ai tratat corect, ai documentat corect, ai comunicat corect, sistemul te susține.
La noi, chiar și când faci totul corect, trăiești cu sentimentul că oricând cineva poate interpreta altfel…

Așa se pierde o profesie.
Nu prin plecări masive.
Prin transformarea medicilor în oameni speriați.

Nu medicii pleacă.

Pleacă decența.
Pleacă încrederea.
Pleacă siguranța de a practica medicina fără frică.

Iar asta mă doare cu o durere pe care doar cei din interior o înțeleg.
Pentru că eu știu cm arată medicina practicată într-un loc unde oamenii respectă, NU vânează!
Știu cm arată o echipă protejată, NU expusă.
Știu cm arată un sistem construit pe încredere, NU pe suspiciune.

Și da, uneori stau și mă întreb:
dacă aș lua-o de la început, aș mai rămâne?

Adevărul, oricât de greu ar fi de spus, este acesta:
nu știu, NU CRED…

Dar știu și ceva ce puțini au curajul să recunoască:
nimeni nu rămâne doar pentru oportunități.
Rămâi pentru oameni, pentru familie, pentru ancorele emoționale care te țin într-un loc.
Uneori acestea sunt frâne, alteori sunt case…

Dar să nu creadă nimeni că vorbesc din „strugurii sunt acri”.
În lumea asta mare, un medic bun are oferte peste tot.
Asta nu e problema.
Problema este dacă mai ai liniștea să-ți faci meseria acolo unde ești.

Ce știu, însă, este că nu putem continua așa.

Nu putem confunda responsabilitatea cu execuția publică.
Nu putem transforma medicina într-un câmp de vânătoare.
Nu putem distruge încrederea dintre medic și pacient și apoi să ne mirăm că ne lipsesc doctorii.🫣

Pentru că fără încredere nu există îngrijire.
Fără decență nu există profesie.
Și fără un minim respect reciproc nu există viitor.

❤️Această postare este un semnal și o tristețe.
Nu un reproș, nu o scuză, nu o apărare.
Este îngrijorarea unui medic care încă mai crede în oameni,
dar simte cm oamenii se îndepărtează de puntea de încredere pe care medicina a fost construită.

CE PUNEM ÎN LOC?

Nimic nu se poate construi pe frică și pe neîncredere.
Nici o profesie.
Nici un sistem.
Nici o țară.

16/10/2025

Recomand acest atelier pacientilor care se lupta zi de zi cu durerea abdominala.

🔴Uneori, frica se simte ca un nod în stomac. Alteori, rușinea apasă ca o piatră sau furia parcă ne strânge abdomenul.
Corpul ne vorbește, dar îl ascultăm cu adevărat?
📒Workshopul despre durerea abdominală este un spațiu de explorare aplicativă, unde lucrăm împreună pentru înțelegerea simptomele de tip digestiv, de la disconfort abdominal la sindromul de intestin iritabil, și a emoțiilor sau tensiunilor ce le însoțesc, ca două fețe ale aceleiași monede.
Nu e teorie, e experiență și lucru cu sine.
📌Recomandat oricărei persoane care dorește să abordeze psihodinamic simptomul de tip digestiv și să găsească un grup de lucru restrâns pentru a împărtăși experiențe personale și pentru a găsi împreună noi semnificații/conceptualizări pentru durerea abdominală.
Informații complete și înscrieri găsiți pe site-ul nostru sau în linkul din primul comentariu.

👩‍⚕️ Facilitatori:
- Dr. Iuliana Nenu Chiorean , medic gastroenterolog, cercetător și asistent universitar la UMF „Iuliu Hațieganu”, laureată a bursei L’Oréal For Women in Science 2019, cu expertiză în rolul microbiomului intestinal asupra sănătății.
– Andreea Cîra - Cabinet de Psihologie, psiholog clinician și psihoterapeut în formare, cu un Masterat în Psihologia Sănătății Publice și Clinice, urmează cursurile NARM, un training clinic avansat pentru specialiști care lucraeză cu traume complexe.

📅 Când? 8 noiembrie 2025, ora 09:00
📍 Locație: Clinica Nouă, Cluj-Napoca, Str. Ana Aslan nr. 6
⏰ Durata: 5 ore
💰 Cost: 250 RON
🎟 Locuri limitate (14) – pentru a păstra caracterul intim și experiențial al întâlnirii.

11/10/2025

MIT sau ADEVĂR?
„Cancerul e moștenire de familie.”

Românul, când aprinde o țigară, oftează: „Ce să fac, dom’le, a avut și tata cancer…”🫣
Când golește o sticlă de cola după șorici, concluzionează filozofic: „La noi în familie toți avem probleme…”🙃

Națiune!… să fim serioși🧐

Realitatea:
…doar 5–10% din cancere sunt cu adevărat ereditare, explicate prin mutații transmise genetic (ex. BRCA1/2, sindrom Lynch).

Restul, 90–95%, țin de stilul de viață și factori de mediu: fumat, obezitate, alcool, alimentație, sedentarism, infecții oncogene (HPV, HBV, H. pylori), expuneri toxice.

Datele recente (Globocan & Lancet Oncology 2024):
– Peste 40% din cancere POT FI prevenite prin reducerea factorilor modificabili.
– Comunitățile care investesc în prevenție au mai puține cancere și cheltuiesc mai puțin pe tratamente.

Paradigma s-a schimbat

În trecut: cancerul era fatalitate și blestem de familie.

Azi: știm că genele încarcă pistolul, dar obiceiurile apasă trăgaciul.
NU străbunicul din cimitir te bagă la spital, ci alegerile de azi.

Morala:

NU moștenim cancerul, ci scuzele.
NU putem schimba părinții, dar putem schimba obiceiurile.
NU controlăm ereditatea, dar controlăm prevenția.

Națiune, NU mai moșteni pretexte – moștenește prevenția!

11/10/2025

Inima Tanara Care Face Infarct…

Acum 50 de ani, infarctul era „boala directorului cu trabuc” – bărbat trecut de 60, burtă, pahare de whisky și dosare stresante…🙃

Astăzi?
Îi vedem în camera de gardă pe “copiii revoluției fast-food”, pe corporatiștii care dorm cu telefonul lângă pernă și pe proaspetele mame care, la 32 de ani, ajung la coronarografie…🙄

Infarctul la tineri ≠ doar plăci de colesterol.
E o boală cu multe fețe: stres vascular, inflamație, disecții coronariene (SCAD), microcirculație bolnavă.

La femei, povestea e și mai complicată:
• Sarcina devine un „test de stres cardiac” – preeclampsia, diabetul gestațional sau hipertensiunea nu dispar odată cu placenta, ci anunță infarctul de peste 10–20 de ani.
• Durerea nu e clasică: nu gheară în piept, ci oboseală, dispnee, disconfort la maxilar sau stomac. Și de aici tragedia: „n-am avut durere toracică, deci nu e inimă”.

Fumatul rămâne însă “regina neagră”.
Un pachet pe zi și arterele de 28 de ani arată ca la 60.
Dacă ar fi un proces în tribunal, țigara ar fi inculpatul principal în peste 90% dintre infarctele la bărbații tineri.

Istoria nu se repetă, dar rimează:
• În trecut, infarctul lovea după 60.
• Azi, îl văd la 30–40.
Diferența?
Trăim ca și cm am avea 9 vieți, dar inima noastră are doar una…

Recomandarea mea:
1. Fă-ți un control cardiologic complet (inclusiv discuție despre stil de viață și istoricul obstetrical).
2. Renunță la fumat – e cel mai mare „asasin” silențios.
3. Nu ignora semnalele atipice – mai ales dacă ești femeie.
4. Consideră sarcina drept un „test de stres” pentru inimă – dacă au fost complicații, nu aștepta anii să treacă fără evaluare.

Infarctul la tineri nu e un accident.
E o dovadă că prevenția eșuează și că bolile de inimă nu au răbdare.❤️

Aceste informații sunt oferite cu scop educativ. Fiecare caz medical este diferit, de aceea recomand întotdeauna o evaluare personalizată de către medicul curant. ❤️

08/10/2025

07/10/2025

🟢„Aș vrea să-mi fac toate analizele, să știu exact cm stau”

E un subiect despre care mi-e greu să scriu — și cred că e greu și de înțeles. Mi se pare complicat să explic clar de ce ideea de a face «toate analizele», fără un scop anume, nu e doar ineficientă, ci uneori ar putea fi chiar și dăunătoare. Dar încerc și sper să nu scriu un roman. 😊

🟢De ce vorbesc despre asta?

Pentru că recent, o persoană mi-a spus că înainte de consult ar vrea să îi recomand toate analizele posibile și m-a asigurat că stă bine cu banii, așa că să nu-mi fac probleme.
I-am explicat că e important mai întâi să văd documentele medicale recente, să înțeleg contextul — diagnostice, istoric, ce s-a investigat deja. Cel mai probabil, urma să discutăm la consultație, să stabilim de ce anume vrea să facă analize, ce obiective are și abia apoi să vedem dacă și ce analize mai sunt necesare.
Abordarea mea a creeat confuzie, pentru că persoana voia pur și simplu să verifice „tot”.
🟢Și înțeleg perfect dorința asta. Cu toții vrem să știm cm stăm cu sănătatea și să facem lucruri preventive — ceea ce e foarte bine! Doar că, în practică, ideea de a face „toate analizele” nu funcționează chiar așa cm pare la prima vedere.

🔍 Niciun test nu este perfect

Fiecare analiză medicală are două caracteristici importante: sensibilitate și specificitate. Și o să dau o explicație cât mai simplă a ceea ce sunt ele, scopul postării nefiind acesta.

📌Sensibilitatea arată capacitatea testului de a identifica corect persoanele care chiar au o anumită boală (adică minimizează rezultatele fals negative).
📌Specificitatea arată capacitatea testului de a identifica corect persoanele care nu au boala (adică minimizează rezultatele fals pozitive).

Niciun test nu poate fi, în același timp, și 100% sensibil și 100% specific. Asta înseamnă că orice analiză are o anumită marjă de eroare — poate să nu descopere o problemă care există (fals negativ) sau, dimpotrivă, să „descopere” o problemă care nu există (fals pozitiv).

Când faci un test fără un motiv clar — fără simptome, fără o suspiciune medicală sau o probabilitate crescută a unei boli — crește mult riscul să obții rezultate fals pozitive. Și de aici începe un lanț de alte teste, stres, timp pierdut, bani risipiți și uneori chiar tratamente inutile.

📊 De ce contează „probabilitatea pre-test”

Un concept esențial, dar rar discutat, este probabilitatea pre-test (pre-test probability).
Pe scurt, ea reprezintă cât de probabil este ca o persoană să aibă o anumită problemă înainte să facă testul — în funcție de simptome, istoricul medical, examinarea clinică și cât de frecventă e problema în populație.

De ce e important? Pentru că influențează cât de util va fi rezultatul analizei. Un test făcut „la întâmplare”, fără o suspiciune clinică, are șanse mari să dea rezultate care nu spun nimic relevant sau, mai rău, induc în eroare.

🧪 Nu toate analizele spun ce credem noi că spun

Este, de asemenea important, să înțelegem despre ce ne vorbesc analizele pe care le facem. Un exemplu real: am avut pacienți care au venit cu seturi foarte extinse de analize făcute la recomandarea altor nutriționiști — unele utile, altele mai puțin.
Una dintre ele era măsurarea glutationului. Analiza e scumpă, dar problema e că glutationul din sânge se află în principal în globulele albe și roșii, care îl produc și folosesc la rate diferite de alte celule din corp.
În plasmă, de exemplu, glutationul are o viață de maxim 15 minute. Așa că rezultatul respectiv reflectă doar un instantaneu dintr-o perioadă foarte scurtă — nu „capacitatea antioxidantă a organismului”, cm i se spusese persoanei care venise cu analiza și care apoi primise recomandarea de a lua suplimente cu glutation.

💡 Prevenția e esențială — dar să fie inteligentă

Sunt complet de acord cu o pacientă care mi-a spus că în România nu se pune destul accent pe prevenție. E adevărat — și e o problemă reală.
Dar prevenția înseamnă analize potrivite pentru tine, nu „toate analizele”.

Analizele trebuie alese în funcție de context, de vârstă, de riscuri, de istoricul familial și de obiectivul pentru care sunt făcute. Altfel, riscăm să ne pierdem în hârtii și cifre, fără să înțelegem mai bine sănătatea noastră.

Și, sincer, în toată această vânătoare de analize, uităm adesea lucrurile simple — dar cu impact real:
🥦 să mâncăm echilibrat,
🚶‍♀️ să facem mișcare,
😴 să dormim suficient,
💬 să discutăm cu un psiholog dacă avem dificultăți legate de managementul stresului.

Toate acestea sunt forme reale de prevenție.

🟢 Așadar, dorința de a avea grijă de tine e foarte bună!
Dar adevărata grijă înseamnă să alegi ce merită măsurat și ce merită schimbat — nu doar să faci tot ce există ca test într-un laborator.
✍Dr Irina Mateieș