29/03/2025
De câte ori auzim părinți, profesori care vorbesc despre adolescenți ca despre niște specimene ciudat: “Adolescent…!” cu o ridicare din umeri sau ochii dați peste cap în semn de “n-ai ce face, trebuie să-i suporți, așa-s adolescenții”.
Dar oare chiar așa să fie? Chair aunt adolescenții niște specimene ciudate, pe care trebuie să le suporți până “le trece”? Adică până se maturizează?
Specialiștii vorbesc, într-adevăr, de o perioadă aparte, cu specificități pe care nu le găsim în nicio altă perioadă a dezvoltării ființei umane.
E o perioadă de maximă neuroplasticitate (dezvoltare și reorganizare accelerată a creierului), de 5 ori mai amplă și mai rapidă - estimează specialiștii- decât în perioada adultă.
Prin reorganizarea accelerată a creierului, natura croiește posibilitatea ca adolescenții să se desprindă, pas cu pas, din dependența față de cei care i-au îngrijit pe parcursul copilăriei, să fie deschiși la schimbare și să exploreze posibilități noi, toate acestea pentru a putea să-și croiască propriul lor drum în viață, poate diferit de drumul părinților lor.
Iată cele mai proeminente trăsături sau tendințe ale adolescenței despre care vorbesc specialiștii în psihologia dezvoltării:
🎈Căutarea noului și dorința de explorare, tendința de a-și lărgi orizonturile dincolo de lumea părinților și a familiei, însoțite uneori de o disponibilitate crescută pentru asumarea de riscuri sau de tendința de a minimaliza pericolele implicate.
🎈Intensitate emoțională, trăirea anumitor emoții și senzații într-un mod care poate părea copleșitor. Și vorbim aici atât despre entuziasm, bucurie, dorință și plăcere, cât și despre modul cm sunt trăite frustrarea, furia, frica sau tristețea.
🎈Căutarea satisfacției imediate și urmărirea intensității trăirilor, a senzaționalului și ieșitului din comun.
🎈Impulsivitate, adică incapacitatea de a opri un comportament în momentul în care se naște impulsul interior, manifestarea comportamentului fără a-l mai trece prin filtrul rațiunii.
🎈Hiper-raționalizarea, adică folosirea rațiunii pentru a minimaliza un risc despre care știu că este posibil.
Din aceste caracteristici se pot naște uneori riscuri și pericole, care vor face ca uneori lucrurile să nu meargă atât de bine cm ne-am dori, iar comportamentele adolescenților ne pot aduce uneori la exasperare.
De exemplu:
🔵 Impulsivitatea și hiper-raționalizarea pot să ducă la acțiuni necugetate, incidente grave, accidente sau delincvență.
🔵 Intensitatea emoțională o vom vedea adesea exprimată în comportamente exagerate, intense, dramatice, în vehemență și pasiune dusă la extremă, obsesivitate, comportamente nepotrivite cu un anumit mediu sau manifestări greu de tolerat.
🔵 Atracția către experiențe senzaționale și spre satisfacerea imediată a dorinței poate crea un teren fertil pentru dependențe, atât de substanțe, de tehnologie, de activități riscante sau de orice alt comportament.
🔵 Orientarea către mediile sociale ale propriei generații (și aici menționez și pericol specific al mediilor sociale virtuale atunci când sunt folosite în exces), această orientare așadar poate să-i atragă să adere la valori care nu se potrivesc cu ale noastre, să-i ademenească spre atitudini agresive, discriminatorii, extremiste, de deconectare și lipsă de empatie, să le faciliteze construirea de standarde nerealiste prin prisma cărora se judecă pe sine și pe ceilalți.
Toate aceste pericole sunt reale și consider că este foarte important să fim conștienți de ele și să luam toate măsurile pe care le considerăm necesare pentru a diminua riscul și a estompa efectele nedorite. Este real faptul că maturizarea cortexului prefrontal (acea parte a creierului care susține funcțiile executive precum capacitatea de organizare, planificare, prioritizare, inhibare a impulsurilor, reglaj emoțional și comportamental), se încheie abia în jurul vârstei de 25-26 de ani, iar până la acea vârstă maturizarea este incompletă.
Cu toate acestea, ar fi păcat să ne uităm doar la riscuri și la potențialele pericole. Asta ne-ar putea conduce spre atitudini care atrag consecințe nedorite cu privire la adolescenții noștri sau cu privire la relația noastră cu ei.
Adolescența este o perioadă de maxim potențial, iar pledoaria mea este de a privi acești ani ca pe o mare oportunitate de a facilita dobândirea de către fii și fiicele noastre a unor abilități de viață prețioase, pentru care solul acestor ani este fertil. În pofida numeroaselor provocări, putem cultiva acele ingrediente care mai târziu vor rodi în calități umane pe care cei mai mulți dintre noi, părinții, ni le dorim pentru urmașii noștri: echilibrul, responsabilitatea, empatia, vitalitatea, implicarea socială, starea de bine și de sănătate emoțională.
Voi scrie în articole viitoare cm putem cultiva aceste aceste calități. Până atunci, amintește-ți că, dacă ai nevoie, poți apela la consiliere parentală / personală, pentru a afla cm poți să faci față mai bine și mai echilibrat provocărilor pe care le întâlnești în relație cu adolescentul / adolescenții din viața ta.
