Alexandra Lacurezeanu Nutriționist Dietetician

24/03/2026

Vacanțele, concediile sau perioadele aglomerate nu sunt cele care îți sabotează progresul.

De cele mai multe ori, problema nu este lipsa de informație și nici planul în sine, ci dificultatea de a transforma acele informații în acțiuni zilnice , mai ales în afara contextului ideal.

Schimbarea reală nu se întâmplă în perioadele „perfecte”, ci în momentele în care contextul nu mai este cunoscut.

Despre de ce ne autosabotăm, cm apar aceste mecanisme și de ce schimbarea nu este un proces temporar..

Acceseazǎ articolul integral aici şi aflǎ răspunsul: https://alegesanatate.com/articole/de-ce-nu-vacantele-iti-afecteaza-progresul-ci-dificultatea-de-a-ti-schimba-comportamentul/
-
"Schimbǎrile mici aduc rezultate excepționale"

Un aspect dificil de acceptat, dar esențial în procesul de schimbare: Este influențat, în mod direct, de deciziile comportamentale pe care le iei în acele contexte. În practica nutrițională…

23/03/2026

Aderența superficială: de ce entuziasmul inițial nu devine rezultat

La început, aproape toți pacienții sunt motivați.
Există deschidere, implicare și dorința de a face „totul corect”.

Apare o mobilizare reală:
schimbări multiple, atenție crescută, efort susținut.

La nivel declarativ, totul pare în regulă.

Și totuși, în timp, rezultatele nu reflectă acest efort.

Problema nu este lipsa intenției.
Ci modul în care aceasta este procesată și aplicată.

De cele mai multe ori:
nu apar întrebările care clarifică contextul.
Deciziile sunt validate superficial:
„este sănătos”, „nu e mult”, „nu contează”.

Iar detaliile considerate inofensive
devin, prin repetiție, relevante metabolic.

În paralel, apare o distorsiune frecventă:
supraevaluarea efortului.

Se investește mult în anumite direcții,
și se presupune că este suficient.

În realitate, progresul nu este determinat de efortul izolat, ci de acțiunile zilnice.

Pe măsură ce timpul trece,
atenția scade, iar execuția devine selectivă.

Nu se renunță brusc.
Se renunță treptat — în detalii.

Astfel, problema nu este lipsa acțiunii,
ci scăderea calității acesteia.

Pacientul continuă „în mare”, dar pierde exact ceea ce contează: precizia, repetiția, contextul.

La final, nu există un eșec evident.
Există o acumulare de deviații mici, care construiesc o ecuație pe minus.

Aderența reală nu înseamnă să faci mult.
Înseamnă să faci corect, constant și conștient.

Dacă nu vezi rezultate, cel mai probabil nu îți lipsesc soluțiile, ci modul în care le adaptezi și le aplici.
—
“Schimbările mici aduc rezultate excepționale”

17/03/2026

„Schimbările mici aduc rezultate excepționale.”

Nu e doar un motto. E modul în care eu înțeleg sănătatea și modul în care lucrez cu fiecare om care alege colaborarea cu mine.

Pentru că nu cred în perfecțiune. Cred în prezență.

Cred că nu trebuie să schimbi totul deodată ca să simți că mergi înainte. Cred că un obicei mic, integrat firesc în ziua ta, valorează mai mult decât un plan ambițios pe care îl abandonezi după două săptămâni.

Libertatea nu înseamnă să faci totul. Înseamnă să știi ce poți face azi, cu energia pe care o ai acum și să faci acel lucru cu intenție.

Uneori e un pahar de apă în plus dimineața.
Uneori e să gătești o masă în loc de două.
Uneori e să te oprești și să mănânci cu adevărat, fără telefon, fără grabă.

Mici? Da. Nesemnificative? Deloc.

Adaptarea e cheia. Nu există o rutină universală. Există rutina ta, cea care se mulează pe viața ta reală, pe zilele bune și pe cele mai grele, pe săptămânile aglomerate și pe momentele de respiro.

Ancorarea în prezent înseamnă să nu aștepți „momentul perfect” ca să începi să ai grijă de tine. Înseamnă să lucrezi cu ce ai, nu împotriva a ce îți lipsește.

Asta e filosofia mea.

Asta e și munca mea, să te ajut să găsești acele schimbări mici care, în timp, construiesc o versiune mai sănătoasă și mai echilibrată a ta.

15/03/2026

În fiecare an primesc același mesaj, cu alte cuvinte:

„Am început bine, dar a apărut ceva și n-am mai reușit.”
Și după ani în care am stat față în față cu oameni care vor să fie mai bine, am ajuns la o concluzie care nu e comodă, dar e sinceră:

Nu timpul este problema. Este prioritatea.

Există o iluzie în care mulți trăim că undeva, în viitor, va veni o perioadă liniștită în care, în sfârșit, ne vom ocupa de noi. Când trece proiectul. Când cresc copiii. Când vine vara. Când trece vara.

Acea perioadă nu vine niciodată.

Cei care renunță nu renunță când lucrurile merg cu adevărat rău. Renunță la primul moment în care trebuie să aleagă între confort și consecvență: o zi obosită, un prânz improvizat, o săptămână dată peste cap.

Acestea nu sunt obstacole. Sunt teste de identitate.
Întrebarea reală nu este „am chef astăzi?”
Ci „cine sunt eu în raport cu corpul meu?”

Corpul tău nu este un proiect cu termen limită. Este singurul loc în care vei locui toată viața. Nu există linie de sosire după care poți să uiți de el.
Nu este vorba despre perfecțiune.

Ceea ce îți cere corpul tău este să nu dispari din propria viață în perioadele aglomerate.

Când vine săptămâna grea și va veni nu trebuie să menții totul. Trebuie să menții ceva. Un singur set de acțiuni care să îți spună că ești încă acolo.

Pentru că revenirile nu se construiesc din voință uriașă. Se construiesc din fire mici care nu s-au rupt niciodată complet.

Poate te recunoști. Poate ai reluat de câteva ori și de câteva ori ai lăsat.

Întrebarea pe care ți-o las nu este „când reiei?”
Ci „ce anume crezi că se va schimba, după?”

—
“Schimbările mici aduc rezultate excepționale”

09/03/2026

Când social media confundă profesia cu expunerea personală, iar sănătatea devine doar decor

Ne-am obișnuit atât de tare cu zgomotul de pe social media, încât aproape că nu ne mai întrebăm ce rămâne cu adevărat în noi după ore întregi de „consum”.

Astăzi, oricine pare îndreptățit să vorbească despre orice: despre sănătate, despre stil de viață, despre corp, despre alegerile altora, despre cm ar trebui să trăim, să mâncăm, să gândim. Vedem oameni care confundă expunerea personală cu autoritatea profesională, opinia cu expertiza și vizibilitatea cu valoarea reală. Iar partea cea mai periculoasă este că am început să considerăm acest lucru normal.

Dar adevărul este incomod: nu devenim mai sănătoși uitându-ne la viețile altora. Nu creștem doar pentru că ascultăm zilnic oameni care au o părere despre tot. Nu ne îmbogățim interiorul doar pentru că ni se livrează conținut frumos ambalat, dar golit de substanță.

Poți citi articolul integral scris pe această temă accesând linkul:

În calitate de nutriționist-dietetician, observ aproape zilnic un fenomen care a devenit nu doar frecvent, ci aproape normalizat: amestecul dintre viața personală, opinia neavizată și discursul…

23/02/2026

Nutriția: singura ştiințǎ unde diploma se obține la masǎ, nu la universitate

Nimeni nu prescrie antibiotice la masa de Crăciun. Nimeni nu îi spune unui prieten cm să trateze un infarct.

Dar despre mâncare? Acolo, brusc, suntem cu toții experți.

„Nu mânca după ora 6.” „Taie carbohidrații.” „Bunica mea a mâncat toată viața slănină și a trăit 90 de ani.”
Am scris despre cel mai periculos mit din jurul nutriției – și despre de ce sfaturile neavizate nu sunt niciodată inofensive.
—
“Schimbările mici aduc rezultate excepționale”
—

Articolul integral poate fi accesat aici:

Îmi vine greu să mă gândesc la un alt domeniu al medicinei în care oricine se simte îndreptățit să ofere sfaturi fără nicio pregătire. Nimeni nu îi spune unui prieten cm să își trateze un infarct.

13/02/2026

Negociem salarii. Negociem contracte. Negociem prețuri.

Dar în fiecare zi facem o negociere tăcută mult mai periculoasă: negociem cu propria sănătate.

O oră de somn în minus. O masă „pe fugă”. O lună fără mișcare.
Toate par decizii mici. Neimportante. Temporare.
Problema? Corpul nu recunoaște cuvântul „temporar”.
Pentru el există doar construcție… sau degradare.

Credem că putem pune sănătatea pe pauză până „se liniștesc lucrurile”.

Realitatea biologică spune altceva: contul se debitează zilnic, indiferent dacă depunem sau nu.

Articolul de astăzi este despre iluzia controlului și despre cel mai important parteneriat pe care îl pierdem fără să ne dăm seama.

Acceseazǎ articolul integral aici:

Permiteți-mi să vă pun o întrebare incomodă: când ați negociat ultima dată prețul unui abonament la sală pe care nu l-ați folosit? Când ați tăiat din bugetul alimentar pentru a economisi 50 de lei?

11/02/2026

Internetul nu are liberǎ practicǎ în nutriție şi dieteticǎ

„Pe mine a funcționat” a devenit noua diplomă în nutriție pe internet.

Trăim într-o eră în care opiniile personale circulă mai repede decât știința, iar algoritmii decid ce pare adevărat. Dar sănătatea nu este un trend și nu ar trebui ghidată de testimoniale virale.
Ca dietetician, văd zilnic efectele confuziei create de sfaturi fără bază profesională și de ce contează mai mult ca oricând diferența dintre informație și competență.

Am scris despre asta, fără clișee, fără „diete minune”, ci despre ce înseamnă cu adevărat nutriția responsabilă într-o lume plină de zgomot.

Acceseazǎ articoul integral aici:

În ultimii ani, internetul a devenit cea mai mare piață de „sfaturi” nutriționale din istorie. Niciodată accesul la informație nu a fost mai ușor, iar paradoxul este că niciodată nu a fost mai dificil…

10/02/2026

Paradoxul așteptărilor în nutriție: când speranța devine propriul nostru obstacol

Există un moment al adevărului în fiecare cabinet de nutriție, un punct de fractură invizibil care determină întreaga traiectorie a procesului terapeutic. Se întâmplă în secunda în care pacientul intră la prima consultație cu o poveste deja scrisă în minte despre cm ar trebui să arate abordarea sa.

Această poveste preconcepută, țesută din fire de speranță disperată, promisiuni digitale și frustrări acumulate, devine paradoxal cea mai mare barieră în calea schimbării autentice.

Citește articolul integral aici:

Există un moment al adevărului în fiecare cabinet de nutriție, un punct de fractură invizibil care determină întreaga traiectorie a procesului terapeutic. Nu se întâmplă nici când nutriționistul…

06/02/2026

Algoritmul turmei: când nutriția devine spectacol, iar sănătatea pierde teren

Algoritmul știe ce te sperie.
Și exact asta îți servește.
„Inflamație.”
„Toxine.”
„Metabolism distrus.”
„Alimente interzise.”

Sună medical. Sună urgent. Sună ca și cm dacă nu faci ceva acum, rămâi în urmă.

Ca dietetician, văd ce rămâne după ce trece entuziasmul din online: oameni speriați de mâncare, relații distruse cu propriul corp, decizii luate pe baza unor videoclipuri de 30 de secunde.

Nu e doar marketing prost. Are consecințe reale.
Am scris despre cm funcționează „turma digitală”, de ce cădem atât de ușor în ea și ce înseamnă, concret, educația nutrițională reală.

Dacă vrei să înțelegi jocul, nu doar să participi la el , citește textul complet ⤵️

Lucrez ca dietetician de 5 ani. Am văzut sute de pacienți. Și de fiecare dată când întreb „De unde ai această informație?”, răspunsul e același: „Am văzut pe Instagram”, „Toată lumea vorbește despre…

06/01/2026

“Eu măcar mănânc bine, nu precum colegii mei care comandă mereu!”, mi-a spus astăzi o pacientă, așteptând aprobare.

Dar în loc de validare, am simțit nevoia să pun o întrebare: de ce ne raportăm alimentația la ce fac alții? De ce “mai bine decât X” a devenit metrica succesului nostru alimentar, în loc de “bine pentru mine”?

Comparația: capcana noastră
Suntem obișnuiți să facem totul în comparație. Mereu ne măsurăm dacă suntem mai buni decât alții, în loc să ne concentrăm să fim noi pur și simplu buni pentru noi înșine.

Ajungem să ne validăm alegerile alimentare nu pentru că ne hrănesc cu adevărat, ci pentru că “mănânc mai sănătos decât X” sau “măcar eu nu mănânc fast-food ca Y”.

Dar ce se întâmplă când folosim alimentația ca instrument de competiție? Ne pierdem din vedere scopul real: să ne hrănim corpul cu ceea ce are el nevoie pentru a funcționa optim.

Corpul tău nu se compară

Gândește-te: corpul tău nu verifică dacă ficatul tău funcționează mai bine decât al vecinului. Sistemul tău imunitar nu se compară cu al colegului. Inima ta nu bate pentru a câștiga o competiție imaginară.

Corpul tău pur și simplu lucrează. Non-stop. Fără validare externă. Face tot ce poate cu resursele pe care i le oferi prin alimentație, hidratare și odihnă.

Problema comparației

Când baza alimentației tale este comparația:
∙ Pierzi legătura cu nevoile tale reale. Nu mai asculți ce îți cere corpul, ci te uiți ce face altcineva.
∙ Creezi o relație toxică cu mâncarea - devine instrument de competiție, nu de nutriție
∙ Ignori unicitatea ta biologică: fiecare corp are nevoi diferite, ce funcționează pentru altcineva poate să nu funcționeze pentru tine

Schimbă perspectiva

Adevărata schimbare începe când treci de la comparație la conexiune. Când îți pui alte întrebări:
• “Ce are nevoie corpul meu astăzi?”
• “Cum mă face această mâncare să mă simt?”
• “Îmi ofer nutrienții de care am nevoie?”

Alimentația ta nu trebuie să fie mai bună decât a altora. Trebuie să fie bună pentru tine. Și asta este suficient.
—
“Schimbările mici aduc rezultate excepționale”
—

09/12/2025

Anemia este una dintre cele mai subestimate probleme de sănătate, deși afectează zilnic milioane de oameni și poate transforma profund calitatea vieții. Departe de a fi doar „oboseală”, anemia influențează fiecare nivel al funcționării organismului: de la capacitatea de concentrare și rezistența fizică, până la starea emoțională, productivitate și sănătate pe termen lung. Simptomele ei sunt adesea ignorate, minimalizate sau atribuite stilului de viață, ceea ce duce la întârzieri în diagnostic și tratament.

În această analiză detaliată vorbesc despre motivele pentru care anemia este atât de frecventă în România și la nivel global, despre cauzele ei reale de la alimentație și pierderi menstruale până la inflamație și boli digestive și despre riscurile majore ale tratării superficiale. Explic pe înțelesul tuturor de ce suplimentele clasice de fier nu sunt potrivite pentru toți pacienții, de ce reacțiile adverse sunt atât de comune și ce înseamnă, de fapt, o evaluare medicală corectă.

Totodată, aduc în discuție o direcție emergentă în cercetarea nutrițională: fierul provenit din microalge, o sursă sustenabilă și promițătoare, cu potențialul de a oferi o biodisponibilitate superioară și o tolerabilitate digestivă mult mai bună comparativ cu suplimentele tradiționale.

Această abordare inovatoare, susținută de studii recente și parte din cercetarea mea doctorală, deschide drumul către soluții mai eficiente și mai blânde pentru pacienții care se confruntă cu deficit de fier.

Acest articol este o invitație pentru oricine vrea să înțeleagă anemia, nu doar ca o valoare a unei analize de sânge, ci ca stare complexă, cu impact real asupra vieții.

Este o abordare complexă și personalizată care îmbină informarea și prevenția, fiind bazată pe dovezi științifice și pe respectul față de experiența fiecărui pacient.

Articol integral: https://alegesanatate.com/articole/anemia-dincolo-de-oboseala-de-ce-merita-o-abordare-complexa-si-personalizata/