20/12/2025
Povestea bărbatului care alerga
A fost odată un bărbat care alerga mereu.
Nu pentru că îi plăcea să alerge, ci pentru că așa a învățat.
Când era copil, mama lui nu stătea niciodată.
Mâinile îi erau mereu ocupate, pașii grăbiți, respirația scurtă.
Dacă se oprea, ceva nu era bine.
Dacă stătea, parcă venea o primejdie.
Băiatul a învățat repede:
viața merge doar dacă te miști.
A devenit bărbat și a continuat să alerge.
A muncit mult.
A dus, a rezolvat, a făcut.
O zi nu era niciodată de ajuns.
S-a căsătorit cu o femeie bună.
O iubea, dar nu știa cm să-i spună.
Credea că dragostea se arată prin efort,
prin nopți nedormite,
prin griji duse în spate.
De multe ori voia să se oprească lângă ea,
să-i spună „te iubesc”,
dar ceva din el spunea:
nu acum, mai e de făcut.
Și a mai alergat.
Într-o noapte, ea a plecat.
Nu cu pași grăbiți,
ci în liniște.
La o oră la care lumea doarme.
Bărbatul a rămas treaz.
Pentru prima dată, nu mai era nimic de făcut.
Atunci a înțeles:
nu munca l-a ținut în viață,
ci iubirea pe care nu a avut timp să o spună.
A vrut să alerge din nou,
dar nu mai avea unde.
A stat.
Și în liniștea aceea grea,
a auzit vocea mamei din el spunând:
„Mișcă-te.”
Pentru prima dată, bărbatul a răspuns:
„Nu. Acum stau.”
Și, stând,
a simțit durerea,
dar și viața.
Pentru că viața nu fuge.
Viața așteaptă să fie trăită.
