Mădălina Crăciun Cabinet Individual de Psihologie

19/12/2025

05/12/2025

Au trecut 25 de ani de cand fiul meu a fost pentru prima oara diagnosticat cu autism infantil. Avea aproape 3 ani. A urmat un an in care am facut doctor shopping. Adica am mers de la un medic psihiatru la altul cu speranta ca unul din ei ne va spune altceva. Sau ca ne va oferi o solutie. In total 7 medici psihiatri. La primul medic, imi amintesc si acum. Aproape toate detaliile. Cum am stat in salonul de asteptare. Cum al meu se urca pe toate cele acolo. Unde de altfel mai erau vreo zece familii cu alti copii. Cum am intrat. Cum l-a urmarit circa cinci minute. Cum ne-a spus sec: autism infantil. Nici nu am inteles ce a spus. Am clipit de cateva ori. Am incercat sa citesc peste umarul asistentei ceea ce scrie la diagnostic. Nu am reusit sa inteleg si mi-a fost rusine sa intreb. Sa nu par prost. Dar eram. Habar nu aveam despre ce e vorba. Apoi imi amintesc de drumul spre iesire. Pe culoarele spitalului. Il tineam strans de mana. Mi se parea ca m-am dus bou. Si m-am intors si mai bou. Nu am comentat. Ne-am urcat in masina. Am condus pana acasa in tacere. Cand am ajuns am luat din nou raportul medical si am citit pe litere: autism infantil. Ce dreaq inseamna asta?

Nu-mi amintesc toti medicii psihiatri la care am fost. Cu doua sau trei exceptii. Pe restul ii am in dosarul medical. Dintre cei despre care imi amintesc ... Doamna dr Dobrescu la Obregia. Inca un doctor psihiatru la o clinica undeva langa cimitirul Reinvierea. Care la insistentele noastre ne-a scos pe hol si ne-a spus ca singura optiune e ca la 18 ani sa ii schimbam diagnosticul in schizofrenie sa il institutionalizam. Apoi doamna doctor Urziceanu. La un centru de zi. Singurul de pe vremea de dinainte de revolutie. Undeva prin Vitan. Trist si acolo. Al meu era atat de evident praf ca niciunul din cei 7 medici psihiatri nu a ezitat in a pune diagnosticul de autism infantil. Desi nu avea inca 3 ani. Iar paradigma la vremea respectiva era ca diagnosticul sa se pune d**a 5 ani impliniti.

Nu e vorba ca al meu nici la 5 ani nu era mai bine. Pampers, non-verbal, zero intelegere limbaj receptiv, dat din maini cu fata la perete aproape continuu, urcat si coborat scari, invartit rotite, inchis si deschis usi sau sertare, invartit alergand in cerc, zero contact vizual sau vreun semn ca existam in jurul lui. Nici de dormit nu dormea. Deloc. Sau nu aflam noi cand. Pentru ca ne prindea 365 de zile in fiecare an ora 5 dimineata leganand caruciorul din mijlocul sufrageriei. Am sesizat la un moment dat ca doarme ziua. Scurt. 5-10 minute. Des. Deloc noaptea.

Nici daca as fi vrut sa inteleg ce e aia autism la vremea respectiva nu as fi avut cum. Nu exista internet. Cu atat mai putin google. Asa ca am inceput sa citesc prin biblioteci sau sa rog prieteni medici, de alte specialitati, prieteni, sa imi explice. Atat si cm puteau. Mi-a luat vreun an sa inteleg ca nu e o raceala si ca nu exista nicio sansa sa "treaca" de la sine. Doar pentru ca copilul creste. Apoi a urmat, pe cand cel mic avea vreo 3 ani si jumatate, vizita la centrul pentru "copii autisti". Copii care aveau de fapt intre 14 si 25 de ani. Traumatic pentru mine ca parinte. Si cumva desteptator. Mi-am spus ca al meu copil nu poate sa se comporte asa la adolescenta. Ca trebuie sa fac ceva. Desi nimeni nu ne daduse nicio sansa. Si nici nu stiam ce ar fi trebuit sa facem. Dar stiam ca trebuie sa existe ceva de facut. Nu in Europa. Europa am scos-o de pe lista scurta. Nimic nu se intampla aici. Si am avut dreptate.

Am introdus interventia ABA in Romania si in cativa ani copilul imposibil de fi independent a devenit primul copil recuperat documentat, cu ajutorul unei interventii ABA intensive, din Romania si estul Europei. Au urmat douazeci de ani in care, eu si organizatiile din care am facut parte, am reusit sa recuperam inca vreo 30 de copii. Alte cateva sute au fost recuperati si integrati in scoli de masa de catre ceilalti specialisti si organizatii formate in interventiile ABA. 18 dintre cei 30 in ultimii 7 ani. Sunt putini? Versus niciunul acum 20 de ani sunt enorm de multi. Se poate mai bine? Cu siguranta da. Dar exista speranta. Ceea ce mie mi se pare ca este de departe cel mai mare castig al acestor 22 de ani.

Lumea evolueaza. Societatea evolueaza. Specialistii evolueaza. Sistemul educational evolueaza. Stiinta evolueaza. Noi, cu totii, evoluam.

Voi, parintii de dincolo de ecran. Luati informatie. Invatati. Informati-va. Intrebati daca nu va e clar. Voi sunteti factorul determinant in maximum de potential pe care copiii vostri il pot atinge. Specialistii, de orice gen vor fi ei, sunt trecatori prin viata copiilor vostri. Voi sunteti permanenti. Voi puteti fi artizanii succesului copilului de la voi de acasa. Stiu ca sunteti uneori bulversati. Sau ingropati in informatii imbecile, de discutie la coada la lapte, pe care nu stiti sa le gestionati. E greu? Da, e greu. Ganditi-va insa pentru o clipa ca acum 22 de ani nu exista nimic. Nu internet, nu google, nu informatie. Si totusi s-a putut. Puteti si voi!
Obiectivul este ca al vostru copil sa isi atinga potentialul maxim.

23/10/2025

22/10/2025

Corpul meu, emoțiile mele – alegeri sănătoase pentru mine
Astăzi am avut bucuria de a fi alături de elevii de la Școala Gimnazială nr. 3 „Ciprian Porumbescu” din Constanța, într-o activitate dedicată educației pentru sănătate, emoții și autocunoaștere.

Am vorbit despre presiune, consecințe, limite personale, emoții și responsabilitate – teme sensibile, dar atât de importante în perioada adolescenței.
Copiii au fost curioși, implicați și sinceri, iar întrebările lor au deschis discuții valoroase despre respect, grija față de sine și alegeri conștiente.

De fapt, nu doar ei au plecat cu informații noi – și eu am învățat de la ei: despre curajul de a pune întrebări, despre sinceritate și despre modul în care fiecare generație are propriul limbaj al căutării. 🌱

Mulțumesc conducerii școlii și cadrelor didactice pentru deschiderea de a susține astfel de activități care contribuie la formarea unor tineri echilibrați, informați și empatici. 💬

21/10/2025

🧩 Screeningul și evaluarea timpurie a TSA — o echipă pentru copilul mic

Campania națională privind screeningul pentru Tulburarea de Spectru Autist (TSA) încurajează părinții să discute cu medicul de familie despre semnele timpurii observate la copil, înainte de vârsta de 3 ani.

🔹 Identificarea precoce a unor întârzieri în comunicare, interacțiune socială sau joc poate face o diferență majoră în evoluția copilului.

👶 În acest proces, fiecare specialist are un rol esențial:

🤍 Medicul de familie observă și orientează familia către specialiști;

🤍 Psihologul clinician realizează evaluarea clinică și psihologică a copilului, oferind o înțelegere detaliată a nivelului de dezvoltare;

🤍 Psihiatrul pediatru stabilește diagnosticul medical, acolo unde este cazul;

🤍 Educatoarele și îngrijitoarele pot fi primele care observă diferențe în comportamentul copilului la creșă sau grădiniță și pot încuraja părinții să solicite o evaluare.

🤝 Colaborarea dintre părinți, medici, psihologi și cadrele educaționale creează un lanț de sprijin esențial pentru copil.
Evaluarea timpurie nu etichetează, ci deschide drumul către înțelegere, sprijin și intervenție precoce.

🌿 Cereți informații medicului de familie, apelați la un psiholog clinician pentru evaluare și faceți primul pas.

📍 Mădălina Crăciun Cabinet Individual de Psihologie
📞 Pentru programări și detalii: mesaj privat sau apel telefonic 0735 178 092

20/10/2025

Doresc să vă informez că în cadrul cabinetului se realizează evaluări psihologice pentru încadrarea în grad de handicap.

🧩 Evaluarea psihologică clinică a adultului – un demers de clarificare și susținere profesională

Evaluarea psihologică clinică este un proces complex prin care se investighează starea emoțională, comportamentală și cognitivă a adultului, utilizând instrumente standardizate și validate științific.

Această evaluare oferă o imagine clară asupra modului în care persoana funcționează din punct de vedere psihologic, contribuind la:
🔹 identificarea simptomelor de depresie, anxietate sau alte tulburări emoționale;
🔹 analiza capacității de adaptare la stres și a mecanismelor de coping;
🔹 evaluarea funcționării cognitive (atenție, memorie, raționament);
🔹 stabilirea gradului de autonomie și a abilităților de viață zilnică;
🔹 formularea recomandărilor psihologice necesare pentru diverse demersuri medicale sau sociale.

Evaluarea se desfășoară într-un cadru confidențial, empatic și profesionist, respectând standardele etice ale profesiei de psiholog clinician.

📍Mădălina Crăciun Cabinet Individual de Psihologie
📞 Pentru programări și detalii: mesaj privat sau apel telefonic 0735 178 092

05/10/2025

🤍 Recâștigă iubirea dintre tine și adolescent

Relația cu un adolescent poate fi, uneori, o provocare. Ei se schimbă repede, își caută identitatea și par că se îndepărtează de părinți.
Dar în spatele atitudinilor de respingere se ascunde, de multe ori, nevoia de apropiere, siguranță și înțelegere.

1️⃣ Ieșiți împreună.
Chiar și o plimbare scurtă sau o activitate comună, poate deschide din nou ușa comunicării. Aceste ieșiri e necesar sa fie necondiționate de teme sau alte acțiuni care intră în indatoririle adolescentului.

2️⃣ Acceptă sentimentele neexprimate.
Adolescentul poate să tacă, să fie iritat sau retras — dar în spatele acestor reacții sunt emoții pe care încă nu știe să le exprime.

3️⃣ Păstrează îmbrățișările.
Chiar dacă pare că nu mai are nevoie, gesturile simple de afecțiune transmit siguranță.

4️⃣ Revino tu mai întâi la bunele sentimente.
Uneori, părinții trebuie să facem primul pas. Blândețea ta va deschide drumuri pe care cuvintele nu reușesc.

5️⃣ Dă-i adolescentului forța de a-ți recâștiga încrederea.
Lasă-l să simtă că are o nouă șansă. Că poate greși, dar și repara.

6️⃣ Provoacă discuții amicale.
Fără morală, fără judecată. Doar curiozitate sinceră și ascultare.

Nu există o rețetă perfectă pentru relația părinte–adolescent, dar există multe momente mici de iubire, care, adunate, reconstruiesc legătura.
Răbdarea, blândețea și prezența ta sunt cele mai puternice instrumente. 💛

05/10/2025

Sexualitatea la vârsta adolescenței

Strategii care îi pot ajuta pe părinți să-și ghideze copiii spre alegeri sănătoase și responsabile

1️⃣ Cultivă respectul de sine al adolescentului
Un adolescent care se respectă pe sine va ști să pună limite și să aleagă cu grijă ce i se potrivește.
Încurajează-l să se implice în activități de voluntariat, petrece timp de calitate împreună cu el, laudă-i reușitele școlare sau profesionale. Aceste experiențe îi cresc stima de sine și sentimentul de valoare personală.

2️⃣ Vorbește deschis despre s*x
Poate părea o conversație dificilă, dar este una dintre cele mai eficiente strategii de prevenire a sarcinilor nedorite și a comportamentelor riscante.
Adolescenții care pot vorbi deschis cu părinții despre s*xualitate nu percep subiectul ca fiind tabu și se simt mai confortabil să pună întrebări, în loc să afle informații greșite din anturaj sau de pe internet.

3️⃣ Fii atent la consumul de internet
Accesul facil la pornografie online poate distorsiona percepția adolescentului despre intimitate, consens și respect. Explică-i diferența dintre realitate și ficțiune.
În plus, vorbește-i despre prădătorii s*xuali – persoane care se ascund în spatele ecranelor pentru a câștiga încrederea copiilor și adolescenților. Învață-l să nu ofere informații personale și să semnaleze orice comportament ciudat.

4️⃣ Contracepția contractuală în România
Încurajează-ți adolescentul să se informeze corect despre metodele de contracepție disponibile și să înțeleagă responsabilitatea fiecărei alegeri.

5️⃣ Povești reale – lecții de viață.
Arată-i copilului tău povești adevărate ale adolescentelor care au devenit mame. Uneori, realitatea este cea mai bună lecție de maturitate și responsabilitate.

💚 Educația s*xuală nu înseamnă încurajare, ci protecție.
Dialogul sincer și respectul reciproc sunt cele mai bune mijloace prin care putem să-i ajutăm pe adolescenți să crească echilibrat și în siguranță.

05/10/2025

Promiscuitatea s*xuală la adolescenți – un semnal de alarmă psihologic

În ultimii ani, tot mai mulți adolescenți încep viața s*xuală foarte devreme, uneori chiar la 12–14 ani. Dincolo de riscurile medicale (boli cu transmitere s*xuală, sarcini nedorite), există și un impact psihologic profund:

- lipsa unei imagini de sine sănătoase;

- nevoia de validare prin s*xualitate, în loc de dezvoltarea identității personale;

- confuzia dintre intimitate și valoare personală;

- anxietate, depresie și dificultăți de relaționare pe termen lung.

De multe ori, promiscuitatea nu este „curaj” sau „rebeliune”, ci un strigăt mascat de ajutor. Adolescenții caută afecțiune, apartenență și acceptare, dar aleg un drum care le adâncește insecuritățile.

🔑 Rolul părinților și al profesorilor este esențial:

- să discute deschis, fără rușine, despre s*xualitate și emoții;

- să ofere modele sănătoase de relaționare;

- să valideze valoarea copilului dincolo de aspectul fizic sau s*xual.

📌 Adolescența e o etapă de căutare și construirea identității, iar sprijinul emoțional și educația sănătoasă pot face diferența între o dezvoltare armonioasă și un drum presărat cu vulnerabilități.