Mihaela Iancev - Psiholog & Psihoterapeut

Mihaela Iancev - Psiholog & Psihoterapeut Explorăm tipare psihologice și dinamici relaționale disfuncționale. Intervenție pentru anxietate, depresie și atacuri de panică. Bine ai venit în acest spațiu.

Sunt psiholog clinician și psihoterapeut cu formare în psihoterapie integrativă, dar înainte de toate sunt o persoană care a învățat ce înseamnă să stai cu durerea, cu întrebările și cu momentele în care pare că nu mai știi cine ești. Cred in relațiile care vindecă.
În întrebările care nu grăbesc răspunsul. SI în curajul tăcut al celor care aleg să se privească cu sinceritate. Pe această pagină vei găsi reflecții, emoții așezate în cuvinte, și uneori, liniște — acel tip de liniște care ne ajută să ne auzim pe noi. Dacă ai ajuns aici, bine ai venit. Poate nu e întâmplător.

De sărbători nu apare doar liniștea. Se activează și lucruri mai vechi. Unele nici nu sunt foarte clare, dar se simt...P...
10/04/2026

De sărbători nu apare doar liniștea. Se activează și lucruri mai vechi. Unele nici nu sunt foarte clare, dar se simt...

Poate te întorci în familie și, fără să-ți dai seama, intri iar într-un rol cunoscut. Poate te obosește apropierea sau simți răceala. Sau lipsa cuiva foarte drag.
Perioada asta nu e doar despre prezent. Ține și de ce a fost și de cm ai învățat să fii în relații.

Și dacă anul ăsta nu simți bucurie sau liniște „ca în povești”… e ok să nu forțezi asta.
Mai valoros e să fii în acord cu ce simți, decât cu ce „ar trebui”.

Paștele nu cere să fii altfel.
Doar puțin mai aproape de tine. Atât. 🤍

În perioada asta se vorbește mult despre iertare.În terapie, iertarea nu apare ca o obligație. Apare mai degrabă în timp...
06/04/2026

În perioada asta se vorbește mult despre iertare.
În terapie, iertarea nu apare ca o obligație. Apare mai degrabă în timp.

Pentru că nu poți ierta ceva ce încă te activează, ce încă te doare.
Când forțezi iertarea, de fapt treci peste ce ai simțit (furie, tristețe...) Iar ce nu e trăit, nu se vindecă.

Iertarea vine mai târziu. Nu ca un gest, ci când nu mai duci în tine aceeași încărcătură.

04/04/2026

Când spui "nu e mare lucru", de cele mai multe ori… e.

Tu ce ai minimalizat recent?

02/04/2026

Despărțirea nu e, de obicei, partea cea mai grea.
Ce vine după e.
Faptul că încă te întorci în gând. La ce ai sperat. La cm ar fi putut fi.

Mintea se agață de variantele în care lucrurile se rezolvă, chiar dacă realitatea a fost alta.

Și de acolo începe, de fapt, munca... cu tine.

31/03/2026

Te atașezi repede… și apoi, când începe să fie pe bune, te retragi. Nu zici asta. Dar se vede.
Devii mai rece, mai închis, parcă nu mai ești acolo la fel.
Nu pentru că nu vrei.
Ci pentru că undeva în tine… apropierea încă sperie.
Și te retragi ca să vezi dacă rămâne.
Doar că, uneori, asta îl face pe celălalt să plece.

Și iată, fără să vrei, se confirmă ce ți-a fost frică de la început.

🤔 Ce ai face diferit dacă nu ți-ar mai fi frică de apropiere?

Conectarea cu natura nu este doar plăcută, are efecte reale asupra sistemului nervos.În anxietate, mintea fuge constant ...
28/03/2026

Conectarea cu natura nu este doar plăcută, are efecte reale asupra sistemului nervos.

În anxietate, mintea fuge constant în viitor.

În depresie, rămâne blocată în trecut.

Natura te aduce în prezent prin sunete, mirosuri, lumină, senzații. Un tip de ancorare care nu cere efort. Doar prezență. 🧘‍♀️

💚 Te-ai observat cm te simți după ce petreci timp în natură? Când ai simțit asta ultima dată?

26/03/2026

E mai mult decât anxietate.

E faptul că nu se oprește.
O simți dimineața, înainte să înceapă ziua. Apare când, teoretic, totul e în regulă.
Și rămâne acolo, în fundal.

La un moment dat începi să te întrebi dacă așa o să fie mereu.
Și asta e partea care apasă cel mai tare.

23/03/2026

Dacă ai putea opri gândurile, ai fi făcut-o deja.

Nu poți să nu mai gândești.

Și probabil ai încercat.
Să le oprești.
Să te distragi.
Să-ți spui că nu au sens.
Dar ele tot vin.

Și la un moment dat devine obositor.

Nu neapărat gândurile în sine, ci faptul că nu se opresc.

Poate problema nu e că apar.

Ci felul în care ajungi să te raportezi la ele.

18/03/2026

„Nu mai vreau să mă simt așa.”
Și totuși, te simți.

Anxietatea nu pleacă atunci când îi spui „gata”.

Depresia nu dispare pentru că „ai motive să fii bine”.

Pentru că nu sunt alegeri. Sunt răspunsuri.
Răspunsuri ale unui sistem nervos obosit.
Ale unui corp care a stat prea mult în alertă.
Ale unor trăiri care nu au avut unde să se ducă.

De asta nu funcționează: „Gândește pozitiv!”, „Fii mai puternic!, „Mergi mai departe!”.

Pentru că nu acolo e problema.

Ai învățat să te protejezi, nu să te liniștești.
Ai învățat să reziști, nu să te simți în siguranță.
Ai învățat să mergi mai departe, nu să te oprești.

Și corpul tău ține minte asta.

Vindecarea nu începe când „te aduni”.

Începe când nu te mai forțezi să fii altfel decât ești. Când, încet, înveți ceva nou: cm e să fii în siguranță… cu tine.

08/03/2026

Astăzi nu este doar despre flori. Poate fi și un moment de reflecție.

Este și despre a vă aminti că meritați grijă, respect și blândețe… inclusiv din partea voastră.
Pentru că relațiile care vindecă încep cu felul în care învățați să vă priviți pe voi.

Să aveți parte de relații în care sunteți văzute, respectate și iubite. 🫶

La mulți ani de 8 Martie. ⚘️

Nu ești anxietatea ta.Nu ești depresia ta.Nu ești atacurile tale de panică.Ești o persoană care a învățat să supraviețui...
23/02/2026

Nu ești anxietatea ta.
Nu ești depresia ta.
Nu ești atacurile tale de panică.

Ești o persoană care a învățat să supraviețuiască.
Anxietatea este un mecanism.
Depresia este un răspuns la epuizare sau pierdere.
Panica este un sistem de alarmă prea sensibil.
Niciuna dintre ele nu este identitatea ta.

Problema începe când simptomul devine etichetă: „Așa sunt eu.”
„Sunt prea sensibil.”
„Am o problemă.”

Nu.

Ai dezvoltat strategii într-un context în care aveai nevoie de ele.
Și ce a fost adaptativ la un moment dat poate deveni limitativ mai târziu.

Vindecarea nu înseamnă să lupți cu tine.

Înseamnă să înțelegi ce încearcă partea anxioasă sau deprimată să protejeze.

Pentru că dincolo de simptom există: sensibilitate, inteligență emoțională, capacitate de atașament, dorință de siguranță.

Întrebarea reală nu este „Cum scap de anxietate?”, ci: „Ce parte din mine are nevoie să fie ascultată?”

💬 Dacă nu te-ai mai defini prin simptom, cine ai fi?

16/02/2026

Nu pasiunea este cea mai mare formă de intimitate.
Ci siguranța.
Spațiul în care poți fi tu, fără mască, fără să te adaptezi ca să fii acceptat.
Unde nu trebuie să demonstrezi nimic ca să rămână cineva.
Acolo începe atașamentul sigur — legătura în care apropierea nu te obligă să te pierzi.
Și tot acolo începe o relație care poate crește.

Ai trăit vreodată diferența dintre pasiune intensă și siguranță reală?

Address

Dobrogei Nr 20
Constanta

Opening Hours

Monday 11:00 - 18:00
Tuesday 11:00 - 18:00
Wednesday 11:00 - 18:00
Thursday 11:00 - 18:00
Friday 11:00 - 18:00
Saturday 11:00 - 18:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Mihaela Iancev - Psiholog & Psihoterapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category