Psiholog/Psihoterapeut Mihaela Iancev

Psiholog/Psihoterapeut Mihaela Iancev Psihoterapie pentru cei care se simt „prea mult” sau „niciodată suficient”. Drumul spre tine începe cu răbdare, ascultare și curaj. Poate nu e întâmplător.

Bine ai venit în acest spațiu. Sunt psiholog clinician și psihoterapeut cu formare în psihoterapie integrativă, dar înainte de toate sunt o persoană care a învățat ce înseamnă să stai cu durerea, cu întrebările și cu momentele în care pare că nu mai știi cine ești. Cred in relațiile care vindecă.
În întrebările care nu grăbesc răspunsul. SI în curajul tăcut al celor care aleg să se privească cu sinceritate. Pe această pagină vei găsi reflecții, emoții așezate în cuvinte, și uneori, liniște — acel tip de liniște care ne ajută să ne auzim pe noi. Dacă ai ajuns aici, bine ai venit.

20/10/2025

Nevoia de control nu este despre a domina, ci despre a te proteja.

Despre acea frică subtilă că, dacă nu ții totul sub observație, ceva se va rupe.
Că vei fi din nou lăsat singur.

Când trăiești cu teama de abandon, mintea încearcă să-ți ofere o formă de siguranță.
Începi să controlezi: ce face celălalt, cm reacționează, cât de prezent este.
Fiecare gest devine un semn de citit, fiecare tăcere — o amenințare.

Dar controlul nu alină rana. Doar o ține deschisă.
Pentru că oricât ai încerca, nu poți controla disponibilitatea emoțională a altcuiva.
Poți doar învăța să te întorci spre tine,
acolo unde siguranța începe să prindă rădăcini.

Vindecarea vine atunci când nu mai cauți certitudine în exterior,
ci înveți să rămâi prezent cu propria neliniște.
Să spui: „Da, mi-e teamă că voi fi părăsit(ă). Și pot rămâne cu mine, chiar și așa.”

Acolo, în spațiul dintre teamă și prezență,
se naște libertatea de a iubi fără să controlezi
și de a rămâne fără să te pierzi.

🌱 Ce parte din tine încearcă să te protejeze atunci când simte nevoia de control?

În ce moment din viața ta ai învățat că iubirea vine după efort?Aceasta nu este doar o întrebare.Este o oglindă către mo...
18/10/2025

În ce moment din viața ta ai învățat că iubirea vine după efort?

Aceasta nu este doar o întrebare.
Este o oglindă către modul în care ne-am format credințele despre iubire, siguranță și conectare.

Există relații care nu dor vizibil, dar obosesc pe dinăuntru.
Ne găsim atenția concentrată pe celălalt, pe gesturi, pe tonuri,
ca să nu pierdem ceva ce simțim că trebuie câștigat.

Aceasta e oboseala atașamentului nesigur:
alerta continuă a corpului și minții,
în care iubirea pare o recompensă care trebuie meritată,
nu un loc sigur unde poți fi tu însuți(însăți).

Relațiile care vindecă nu cer efort constant.
Ele permit relaxare, acceptare, prezență autentică.
Și acolo, corpul tău se liniștește.

🌱 Ce parte din tine încă simte că trebuie să câștige iubirea, în loc să o primească?

15/10/2025

„Nu mai știu cine sunt fără el.”
A spus-o cu voce joasă, dar nu era doar tristețe acolo — era și pierdere de sens.
Ani la rând s-a adaptat, a tăcut, s-a strâns în sine ca să nu piardă legătura.
Și, fără să-și dea seama, s-a pierdut pe sine.

Am stat împreună în liniștea aceea.
Uneori, nu ai nevoie să știi ce urmează, ci doar să fii văzut în locul în care ești.

I-am spus că despărțirea nu e doar despre celălalt care pleacă.
E și despre părțile din tine care au învățat să se conformeze ca să fie iubite.
Și că vindecarea nu începe prin a umple golul,
ci prin a-l privi cu blândețe.

Să înveți să stai acolo, în tine, fără să te grăbești să fii altcineva.
Pentru că, în timp, golul ăla se transformă în spațiu — spațiu pentru tine.

🌱 Cum ar arăta azi o versiune a ta care nu mai trebuie să se micșoreze ca să fie iubită?

𝑴𝒆𝒏𝒕𝒊𝒖𝒏𝒆: 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒄𝒂𝒛 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒊𝒏𝒔𝒑𝒊𝒓𝒂𝒕 𝒅𝒊𝒏 𝒆𝒙𝒑𝒆𝒓𝒊𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒆, 𝒅𝒂𝒓 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒓𝒆𝒄𝒐𝒈𝒏𝒐𝒔𝒄𝒊𝒃𝒊𝒍.

Vinovăția e o emoție firească — ne arată când am rănit, ne ajută să reparăm, să rămânem conectați.Dar când e folosită ca...
15/10/2025

Vinovăția e o emoție firească — ne arată când am rănit, ne ajută să reparăm, să rămânem conectați.
Dar când e folosită ca instrument de control, nu mai vindecă, ci rănește.
Te face să te îndoiești de tine, să te simți dator chiar și atunci când n-ai greșit.

În terapie, învățăm să diferențiem vinovăția autentică (care apropie), de vinovăția indusă (care te ține captiv).
Prima vine din conștiință, a doua — din frică.

Când te simți vinovat, e pentru că ai rănit pe cineva…
sau pentru că ți-ai permis să alegi altfel?

Rușinea ne face să ne ascundem, să ne judecăm și să ne îndoim de valoarea noastră.Dar înțelegând-o, recunoscând cm se s...
13/10/2025

Rușinea ne face să ne ascundem, să ne judecăm și să ne îndoim de valoarea noastră.
Dar înțelegând-o, recunoscând cm se simte în corp și diferențiind-o de vinovăție, putem începe să ne apropiem de noi înșine cu blândețe.

Ce parte din tine ai ascuns cel mai mult de teama rușinii?

💬 Scrie în comentarii sau păstrează gândul pentru tine, merită să-l întâlnești fără teamă.

Mi-a fost greu să învăț să pun limite.Pentru că fiecare refuz părea să vină cu teamă — teamă că aș pierde oameni, că aș ...
12/10/2025

Mi-a fost greu să învăț să pun limite.
Pentru că fiecare refuz părea să vină cu teamă — teamă că aș pierde oameni, că aș fi respinsă sau că aș răni.

Dar adevărul e că oricum durea.
Durea să tot aleg liniștea altora în locul liniștii mele.
Durea să mă explic, să mă micșorez, să fiu „pe plac”.

Până într-o zi, când am obosit.
Și am înțeles că limitele nu rănesc — vindecă.
Că nu îndepărtează oamenii potriviți,
ci doar îi lasă să rămână pe cei care știu să iubească fără să ceară mai mult decât poți da.

Și acolo, în liniștea asta, începi să te asculți cu adevărat.

🌱 Tu când ai simțit ultima dată că ai dreptul să spui „nu" fără să te învinovățești?

09/10/2025

Controlul apare acolo unde a fost prea mult imprevizibil.
Când n-ai știut niciodată la ce să te aștepți.
Când oamenii promiteau și nu rămâneau.
Când emoțiile lor schimbau direcția unei zile, fără să înțelegi de ce.

Așa înveți să anticipezi.
Să verifici, să pregătești, să fii „cu un pas înainte”.
Nu pentru că îți place să controlezi,
ci pentru că așa te simți mai puțin vulnerabil/ă.

Controlul pare siguranță, dar e oboseală.
E tensiunea de a ține totul sub observație,
doar ca să nu mai doară ce a fost odată scăpat de sub control.

Și poate vindecarea începe în clipa în care îți spui:
„Nu trebuie să fiu pregătit pentru tot.
Pot să fiu prezent.”

Tu cm te simți când pierzi controlul?
Dacă ar fi să renunți la control pentru o zi, ce ar fi diferit în viața ta?

07/10/2025

E ușor să confunzi a fi dorit cu a fi ales.
Diferența se vede în fapte, nu în vorbe.
Când ești doar convenabil, ești acolo cât să umpli un gol.
Când ești ales, faci parte dintr-un drum, nu doar dintr-un moment.

Acolo unde nu mai trebuie să te întrebi dacă meriți să fii, acolo e iubirea adevărată.

Atacul de panică apare brusc — respirația se accelerează, inima bate tare, iar mintea crede că se întâmplă ceva grav.Dar...
06/10/2025

Atacul de panică apare brusc — respirația se accelerează, inima bate tare, iar mintea crede că se întâmplă ceva grav.
Dar nu e un pericol real, ci o reacție a corpului care a intrat în alarmă.

În acest carusel găsești 3 pași simpli care te pot ajuta să treci prin acel moment:
🫁 respirația conștientă;
👀 ancorarea în prezent;
💬 un gând blând care calmează mintea.

Nu e nevoie să lupți cu panica. Doar să rămâi cu tine, pas cu pas.

01/10/2025

Oamenii care vin la cabinet își poartă singuri greutăți mult mai mari decât ar trebui. Îi vezi obosiți, resemnați, dar și cu o speranță mică – aceea că lucrurile pot fi diferite.

Un client îmi povestea cm se simte neînțeles acasă, cm relațiile apropiate par mereu complicate și cum, uneori, consumul de alcool devine un refugiu temporar. Spunea că, deși știe că nu îl ajută pe termen lung, e singurul moment în care simte că durerea se mai liniștește pentru câteva clipe.

Când viața devine prea grea, corpul și emoțiile ne cer să ne oprim și să fim atenți la noi înșine. Nu e despre „a fi slab”, ci despre a recunoaște ce simți și a avea curajul să ceri ajutor.

Chiar și un pas mic contează: să-ți scrii emoțiile într-un jurnal, să acorzi timp unei plimbări liniștite sau să vorbești cu cineva de încredere. Fiecare dintre aceste gesturi poate fi o punte mică spre vindecare.

Tu ce ai putea încerca chiar azi pentru a-ți acorda atenție și grijă?

𝑴𝒆𝒏𝒕𝒊𝒖𝒏𝒆: 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒄𝒂𝒛 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒊𝒏𝒔𝒑𝒊𝒓𝒂𝒕 𝒅𝒊𝒏 𝒆𝒙𝒑𝒆𝒓𝒊𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒆, 𝒅𝒂𝒓 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒓𝒆𝒄𝒐𝒈𝒏𝒐𝒔𝒄𝒊𝒃𝒊𝒍.

Depresia majoră fură energia, motivația și chiar încrederea că mai are rost să faci ceva.În astfel de momente, primul pa...
30/09/2025

Depresia majoră fură energia, motivația și chiar încrederea că mai are rost să faci ceva.
În astfel de momente, primul pas nu este să „schimbi totul”, ci să începi cu gesturi foarte mici, realizabile chiar și când totul pare imposibil.

Un pat făcut. Un pahar cu apă. Un geam deschis. O plimbare scurtă.
Acestea pot părea nesemnificative, dar pentru cine trăiește cu depresie majoră ele sunt pași reali care transmit un mesaj vital: „încă sunt aici, încă am putere.”

🌱 Dacă treci printr-o astfel de perioadă, alege azi un gest mic din carusel.
Pe măsură ce energia revine, vei putea adăuga și alte activități.

🔔 Dacă simptomele persistă sau se agravează, cere sprijin de la un specialist. Nu trebuie să treci singur(ă) prin asta.

Address

Dobrogei Nr 20
Constanta

Opening Hours

Monday 11:00 - 18:00
Tuesday 11:00 - 18:00
Wednesday 11:00 - 18:00
Thursday 11:00 - 18:00
Friday 11:00 - 18:00
Saturday 11:00 - 18:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog/Psihoterapeut Mihaela Iancev posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category