07/04/2026
La ce mă gândesc....
Mă gândesc la perioada prin care trecem, la nivel personal, și de care foarte puțini oameni au curajul să vorbească. De ce? Din frica de judecată, de a fi catalogați drept ”duși cu capul”, bolnavi, afectați de cine știe ce afecțiuni specifice vârstei, incapabili să....
Cred că destul de mulți dintre noi ne confruntăm cu momente în care nu știm unde ne aflăm, ce voiam să spunem, ce zi este, ce avem de făcut, un blanc total preț de câteva minute sau nu mai știm ce am făcut, când sau ce avem de făcut chiar acum sau mâine.
De-aici vin atacuri de panică, reținere, retragere și când cineva îți mai și spune ”Dar ți-am spus asta ieri/alaltăieri...” începi să te întrebi ce se întâmplă cu tine.
Sunt stări care îți clatină serios încrederea în sanitatea ta mintală, emoțională, energetică chiar. Când mai ai și o meserie în care memoria este element de bază, te lovește nesiguranța și panica.
Frica să nu greșești știind care sunt/pot fi consecințele, îți fură și liniștea nopților.
Dacă mai și stai în turbulențele create de evenimentele care par să ne întoarcă lumea cu susul în jos, luatul pastilelor care să-ți amelioreze starea pare singura soluție.
Este o perioadă în care orice răspuns se simte valabil și nevalabil în același timp.
Ne fuge pământul de sub picioare?
Da, ne fuge, dar numai în momentele în care ne simțim nesiguri de ce ne aduce următorul moment, ziua de mâine... viitorul...
Traversăm, de fapt, o perioadă de mari schimbări în care începem să lăsăm CONȘTIENT în urmă ceea ce nu ne mai folosește. Și începem să experimentăm ce înseamnă momentul acum.
Prezentul.
Prezența.
Lucru pe care nu l-am făcut și nu l-am putut face până acum. Acum suntem forțați să o facem. Blând, treptat... începem să lăsăm ”trecutul” acolo unde îi este locul și ”viitorul” la fel pentru că planul de ieri nu se mai potrivește cu posibilitățile de azi.
Nu trecem toți deodată prin aceste stări/experiențe, dar toți vor trece. Toți care au ales să meargă înainte, desigur.
Nu e o crimă că ați uitat sau uitați ceva. Imaginați-vă cm bietul nostru creier, biata noastră minte se străduiesc să facă față.
Mediul în care trăim își folosește toate resursele să ne țină în perimetrul în care putem fi controlați, influențați, determinați să facem alegeri pe care altfel nu le-am face.
Când vedeți pe cineva că a uitat ceva nu săriți repede cu ”Dar, ți-am spus asta!”, ”Am discutat asta ieri!” Poate/sigur că ați făcut-o, dar persoana cu care ați discutat este posibil să fi explorat tocmai atunci o altă linie temporală, o altă realitate.
Nu vă costă absolut nimic să repetați ce ați spus sau ați discutat ieri, fără să faceți din asta o tragedie.
La fiecare îi vine rândul... poate nu la fel, pentru că tranziția nu are loc în același fel pentru toată lumea și nu deodată pentru că dacă ar face-o, ne-ar da lumea complet peste cap.
”Fiți blânzi cu voi înșivă și cu ceilalți” este motto-ul perioadei pe care o traversăm.
Munay - Calea Iubirii
Text preluat 🤗
