Psiholog - Esra Suliman-Beghim

07/07/2025

Poți crede că e un adevărat „macho”: inteligent, atent, face o impresie plăcută, oferă motive de încredere și se bucură de mare succes la femei. S-ar părea că e întruchiparea perfecțiunii. Și atunci unde e lipsa?
Iar lipsa e în suflet. Mai exact în absența acestuia. Iar asta înseamnă că nu există simț omenesc și emoții. Firește, un escroc poate să mimeze emoțiile. Însă singura emoție adevărată ce îl ghidează este simțul „animalului înfometat”, ce îl provoacă să obțină ceea ce dorește. Toată viața lui se rotește în jurul unui scop: căutarea de noi jertfe.
Particularitatea escrocului e că el minte. Și o face atât de bine, încât cu greu îți poți da seama de asta. Mai mult, mereu îl face pe cel de alături să se simtă vinovat de asta. De altfel, simțul vinovăției e absent în totalitate. Manipulând, el provoacă pe femeia cu care e în relație să se simtă vinovată de tot: „Tu știai la ce să te aștepți”, „Tu m-ai provocată să fac asta.”
Manipularea e stilul de bază al escrocului sentimental. El poate simula emoții false: „Sunt atât de nefercit în căsnicia mea”, „Nimeni nu mă înțelege”, „Atât de mult vreau copii.” – de asta atât de multe jertfe se îndrăgostesc de el. Cert e că în spatele acestor destăinuiri nu găsești nici un strop de sinceritate.
Escrocul într-o relație nu regretă. El mereu dă vina pe alții, de la fosta la actuala. Responsabilitatea pentru el este o problemă, de care vrea cât mai repede să scape.
Atunci când în relație apare un moment responsabil (ea a rămas însărcinată, e grav bolnavă), acesta vrea să rupă această relație, acuzând. Pentru că să fie într-o relație normală escrocul nu poate. Nu poate nici să mențină și să dezvolte această relație.
Escrocul sentimental e omul-cuvânt și nicidecum omul-faptă. El mereu spune: „Te poți baza pe mine.” Cum însă trebuie să ajute, apar alte planuri. Iar dacă și ajută -îți va aminti despre asta mult timp. Uneorii idioții creează familii și fac copii. Însă nu spera să găsești în această familie fericire. Vor fi mereu certuri, supărări, trădări și câteva destine distruse.
Deseori escrocii se întorc la relațiile din care au plecat. O fac pentru a verifica dacă încă mai ești jertfa lui. Atunci cel mai bine e să te gândești de ce totuși ai fost în relație cu el și de ce v-ați despărțit.
Ai putea spune că oamenii se schimbă. Corect, oamenii se schimbă, dar escrocii nu. Pentru că un escroc nu vede nici un motiv să se schimbe.
Cel mai important sfat din acest articol este să alegi corect. Pentru că pe departe nu toți bărbații sunt escroci.
Există bărbați corecți, bărbați buni, responsabili, care pot oferi încredere și stabilitate. Trebuie doar să fii pe potriva lor. Trebuie doar să iubești pe măsură. Dar, dincolo de toate, ferește-te de escroci.”

-web-

21/06/2025

18/06/2025

”Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povara; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit. Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.
O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.”

Mircea Eliade, ”Șantier”

01/06/2025

LA MULTI ANI, copiilor mari si mici !!🥳🍀🎊

"Un copil poate să învețe oricând un adult trei lucruri: cm să fie mulțumit fără motiv, cm să nu stai locului niciodată și cm să ceară cu insistență ceea ce își dorește". Paulo Coelho

La multi ani tuturor celor care au reusit sa depaseasca traumele copilariei!

Vindecarea copilului interior incepe cu intelegerea faptului ca parintii tai sunt si ei rezultatul parintilor lor, ca nu au avut accesul pe care il avem noi la cunoastere, la psihologie si la educatie. Asa cm tu ai suferit, ei au suferit la randul lor ca si copii din cauza unor parinti si mai putin dezvoltati emotionali - acesta este mersul istoriei, o vindecare lenta de ignoranta.

Daca au fost parinti rai nu au facut-o pentru ca au vrut sa faca rau, ci raul a fost consecinta ignorantei, nefericirilor personale si propriilor lor traume. Chiar si parintii psihopati sau narcisisti, nu au ales sa devina asa - sunt rezultatul unor combinatii de predispozitii genetice care s-au activat in contextul unor traume in copilarie.

Traumele transgenerationale se opresc atunci cand unul dintr-o familie ia decizia ca lantul suferintei sa se rupa la el - adica cand primul dintr-o generatie se vindeca si nu transmite mai departe ceea ce a mostenit emotional si psihic. Exista o nedreptate a sortii intr-adevar - pentru ca trauma nu este din vina ta dar responsabilitatea de a o depasi iti revine tie.

Vei intalni adesea adulti blocati inca intr-o faza a copilariei la varsta la care nu au primit dragostea si grija de care aveau nevoie. Adulti care dau vina constant pe copilaria lor, care asteapta revendicare in prezent pentru ceva ce nu mai poate fi schimbat. Acesti adulti ramasi copii emotional vor avea o dinamica relationala similara unui joc de putere - vor astepta inconstient ca toti ceilalti oameni din viata lor sa 'plateasca' pentru ceea ce soarta nu le-a oferit in copilarie. Fara sa isi dea seama vor suferi in continuare pentru ceva ce nu mai poate fi schimbat.

Narcisismul, tulburarea borderline si sociopatia sunt toate consecinte ale unei copilarii cu minusuri emotionale - copilul a fost ignorat sau pedepsit indirect pentru nefericirea parintilor lui. In narcisism individul isi ofera singur o importanta exagerata pentru a compensa pentru sentimentul de a fi ignorat in copilarie, in tulburarea borderline individul ramane intr-o asteptare vesnica de compensare emotionala si in victimizare, iar in sociopatie individul isi reprima nevoia de atasament si de afectiune din frica de a nu mai suferi din nou.

Vindecarea copilului interior incepe cu acceptarea nedreptatii universale - a intelege ca si parintii au fost victimele propriului trecut. De ce te-ai nascut tu intr-o astfel de familie? Pe unii ii ajuta explicatii spirituale karmice-religioase ( sa dai un sens spiritual suferintei ajuta in a decanta absurdul si accidentalul), iar altii vor cauta sa inteleaga ce li s-a intamplat prin analiza psihologica.

A depasi suferinta copilariei fara a cauta vinovati sau responsabili o pot face cei care ies din limitele propriului eu si contempla suferinta si nedreptatea universala si se intreaba nu doar " De ce eu, de ce mi se intampla mie ?" ci " De ce nu si eu, de ce sa nu mi se intample si mie?" - adica exista o regula d**a care unii vor avea parte de suferinta si altii nu?... Astfel de intrebari sunt o meditatie universala asupra destinului oricarui om - si atunci vei realiza ca desi ai dreptate in suferinta ta, nu e vina nimanui.

Teoria atasamentului de exemplu, nu a fost studiata pana in anul 1960 - din laboratoarele stiintei a ajuns in literatura pentru public in anii '70-'80 in America - iar in Romania (unde facultatea de psihologie a fost interzisa pana in 1990), de-abia de cativa ani a devenit un subiect cunoscut pe scara larga. Iar generatiile actuale citesc psihologie, isi analizeaza copilaria si isi judeca parintii prin prisma unor informatii la care parintii nostri nu au avut acces - e ca si cm le-ai reprosa ca te-au plimbat cu trenul desi existau si avioane.

Primul pas catre vindecare este aceasta intelegere cognitiva profunda a faptului ca nu e vina nimanui, ca la fel de nedrept cm a fost pentru tine, si pentru ei a fost la fel de nedreapta copilaria. Urmatoarea etapa este o introspectie emotionala pas cu pas: sa identifici convingerile gresite despre familie si dragoste cu care ai ramas, sa nu astepti in relatiile romantice ca partenerul sa joace rol de mama sau de tata, sa nu te transformi in modelul de femeie sau de barbat cu care ai crescut, sa nu abuzezi de putere ca adult pentru ca atunci cand ai fost copil nu ai avut putere sa te opui nedreptatii pe care o simteai fara sa o intelegi.

Copilariile nefericite duc la acumulari inconstiente de furie si de revolta care ulterior se vor manifesta la unii sub forma de tulburari de personalitate sau la altii sub forma de depresie. Daca analizezi orice forma de depresie, ajungi la o cauza primordiala: diverse forme de nedreptate care sunt sublimate initial in furie si apoi sunt reprimate in depresie. Comportamentele autodistructive ( alcool, droguri, etc) sunt forma de 'autoterapie' pentru a compensa pentru acumularea de emotii negative in exces: furie, rusine, vina.

Vei sti ca ai iesit din postura de copil si ai devenit adult atunci cand te uiti la parintii tai cu compasiune si nu mai cauti dreptatea in familie, ci armonia. Ce inseamna asta? Sa nu mai cauti sa fii vazut, inteles si validat de ei - majoritatea sunt depasiti total de schimbarile accelerate din ultimii ani, ei insisi trebuie tratati ca niste copii (carora e mai bine sa le dai dreptate chiar daca nu au, sa le spui uneori povestile pe care vor sa le auda) si sa iti continui drumul tau, atata timp cat tu insuti esti mandru de tine.

Un exercitiu de reflexivitate bun pentru cei care isi doresc sa aiba discutii autentice, validante, cu parintii lor: uita ca iti sunt parinti si imagineaza-ti ca ii intalnesti intamplator acum intr-un cerc social - te-ai imprieteni cu ei? Impartasiti aceleasi valori morale, aceeasi cultura, aveti experiente similare? Daca raspunsul este 'Nu' si descoperi ca de fapt nu i-ai alege drept prieteni, nu mai cauta dreptatea in relatie cu ei, ci cauta armonia - daca tot te consideri mai destept/evoluat/intelept decat ei, asa se va manifesta inteligenta (emotionala).

p.s. La multi ani adultilor care nu au ramas blocati emotional in copilarie!

🍀🍀🍀