Alina Mirela Craiu

Alina Mirela Craiu Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Alina Mirela Craiu, Psychologist, Constanta.
(1)

Dragă coleg/Dragă colegă,Poate că părintele nu spune nimic…Dar așteaptă. Așteaptă ca noi să aducem vorba, noi să deschid...
16/11/2025

Dragă coleg/Dragă colegă,

Poate că părintele nu spune nimic…

Dar așteaptă. Așteaptă ca noi să aducem vorba, noi să deschidem subiectul.

Despre ce se întâmplă cu copilul în pubertate.

Despre cm se schimbă comportamentul.

Despre acele momente jenante, agresive sau sexuale.

Dacă noi nu spunem nimic, părintele poate crede că:
– „Poate nu e cazul…”
– „Poate nu e grav…”
– „Poate sunt eu prea sensibilă…”

…și va continua să ducă singur povara.

Noi, eu și tu, ca terapeuti, avem un loc unic în viața acelei familii.

Să îl folosim! Nu suntem acolo doar pentru exerciții. Suntem acolo să facem diferența. Suntem acolo să aducem claritate.

Suntem acolo pentru ghidaj. Prevenție. Sprijin.

Prea puțin ne uităm la ei…la frații mai mari ai copiilor cu autism…Vorbim despre doliul părinților, dar prea puțin ne op...
14/11/2025

Prea puțin ne uităm la ei…la frații mai mari ai copiilor cu autism…

Vorbim despre doliul părinților, dar prea puțin ne oprim să vedem durerea fraților mai mari…

Și ei au pierdut atunci când s-a auzit diagnosticul…

Ei au pierdut nu doar fratele dorit, ci și păriții avuți…

Pentru ei totul s-a schimbat. Nimic din ce știau până atunci nu a mai fost la fel. Iar mintea lor de copii nu a putut cuprinde și integra toate aceste schimbări.

El fratele mai mare, a pierdut tot ce cunoștea… Fratele dorit, cu care nu s-a putut juca așa cm își imagina, care nu îl auzea când îl striga, care plângea și nu se oprea, care nu dormea, care mereu era în atenția părinților lui…. Părinții lui dragi care nu au mai fost ai lui prin faptul că au fost absorbiți de diagnostic, de lupta pentru recuperare, de durere, de oboseală, de griji, de frici…

Pentru frații mai mici pare mai ușor. Ei când apar, cunosc familia așa cm este ea. Îl cunosc pe fratele cu autism, îi cunosc pe părinții fratelui cu autism și iau totul așa cm e. Nu cunosc altă variantă.

Însă pentru frații mari este greu. Ei au cunoscut părinții altfel și familia altfel.

De-a lungul anilor, am cunoscut frați mai mari a căror durere era strigată prin smulgerea părului din cap….in liniște, în singurătate, era modul în care făceau față tuturor acelor schimbări…

Am cunoscut frați care au devenit duri, care au început să fie adulți mult prea devreme…ca să își poată ajuta părinții să sufere mai puțin…

Am cunoscut frați care au devenit perfecți…pentru a compensa imperfecțiunea fratilor lor cu autism…și pentru a-i face pe părinții lor mai fericiți…

Este o povară acolo care se cere văzută și auzită și care mai ales se cere lăsată jos.

Fiecare a făcut tot ce a putut. Părinții au făcut tot ce au putut, frații au făcut tot ce au putut. Și e în regulă. Nimeni nu a ales. Însă fiecare a făcut față așa cm a putut. Fiecare a învățat.

Dacă ești frate sau soră mai mare a unui copil cu autism și ai citit până aici, lasă un emoticon care să reprezinte trăirea ta de frate/soră mai mare.

PS: Poți lăsa jos tot ce nu îți mai folosește (frică, nedreptate, durere, nevoia de perfecțiune, teama de a eșua, rușinea…). Nu mai trebuie să le cari. ❤

„Copiii cu autism nu simt emoțiile altora” – un mit care face mai mult rău decât ne imaginăm.Încă mai aud această afirma...
13/11/2025

„Copiii cu autism nu simt emoțiile altora” – un mit care face mai mult rău decât ne imaginăm.

Încă mai aud această afirmație. Deși (teoretic) vremea rigidității în abordarea comportamentelor copilului cu autism a apus.

Dar este complet falsă. Și periculoasă.

Copiii cu autism simt. Și simt mult. Uneori chiar prea mult, prea intens.

Doar că au dificultăți în a citi corect semnalele sociale, în a conștientiza ce simt și în a comunica adecvat ceea ce trăiesc emoțional.

Asta înseamnă doar că au un alt mod de a procesa și de a reacționa la emoțiile lor și ale celor din jur.

Când spunem că „nu simt”, riscăm:
❌ să nu îi mai învățăm să își conștientizeze emoțiile și să le înțeleagă,
❌ să nu le oferim modele sănătoase,
❌ să ne focusăm doar pe comportament (nu și pe ce se ascunde în spate)
❌ să nu mai avem răbdare cu ei.

Cu o astfel de gândire riscăm ca un copil/adolescent cu autism să se simtă respins, greșit, „defect”.

Ce putem face, în schimb?
💡 Să îi ajutăm să recunoască emoțiile – în ceilalți, dar mai ales în ei.
💡 Să îi ghidăm pas cu pas în relațiile sociale.
💡 Să renunțăm la etichete și să construim punți de conectare.

Copiii cu autism au capacitate de conectare, au capacitate de a-și conștientiza și înțelege emoțiile. Însă au nevoie ca emoțiile lor să fie văzute și acceptate, și să fie ghidați și sprijiniți corespunzător pe acest drum.

„Nu vreau să îl forțez, de asta evit crizele...”Îți sună cunoscut? E o frază pe care o aud des de la părinți de copii cu...
12/11/2025

„Nu vreau să îl forțez, de asta evit crizele...”

Îți sună cunoscut? E o frază pe care o aud des de la părinți de copii cu autism. Și da, vine din iubire. Din dorința sinceră de a nu-ți vedea copilul suferind.

Dar... e o capcană periculoasă.
Pentru că în spatele evitării crizelor se ascunde, de fapt, o evitare a învățării. A confruntării cu frustrarea. A regulilor. A limitelor.

Și asta funcționează o vreme.

Până când copilul ajunge la pubertate. Atunci, ceea ce era o mică criză la 6 ani devine agresivitate, autoagresivitate sau comportament incontrolabil la 13-14 ani.

Pentru că nu a fost învățat să tolereze frustrarea. Să amâne recompensa. Să accepte „nu”-ul.

Crizele NU se opresc dacă le evităm. Ele doar se transformă în forme mai intense și mai greu de gestionat.

Ce putem face în schimb?
- Să creăm contexte sigure în care copilul învață să tolereze disconfortul.
- Să îl ajutăm să înțeleagă regulile, nu doar să le urmeze.
- Să fim lângă el în proces, chiar dacă plânge, se supără sau protestează.

Pentru că educația NU este despre a evita lacrimile, ci despre a-l ajuta să devină un adult funcțional, echilibrat, care poate face față vieții reale.

Evitarea nu e soluție. Este o amânare cu consecințe serioase.

A fost un weekend intens! O nouă grupă de terapeuți a finalizat Programul EERS - Programul de pregătire pentru pubertate...
11/11/2025

A fost un weekend intens! O nouă grupă de terapeuți a finalizat Programul EERS - Programul de pregătire pentru pubertate a copilului cu autism. 🤗

Împreună am călătorit în această etapă plină de schimbări, am găsit soluții la provocările pe care preadolescenții cu autism și familiile lor le întâlnesc, și am văzut că educația sexuală trebuie să fie cuprinsă în planurile de intervenție.

Vă multumesc tuturor pentru energia voastră și pentru dedicarea de care dați dovadă zi de zi în activitatea voastră!

Perioada 10–13 ani este marcată de transformări accelerate în corp, minte și suflet. Legătura dintre hormonii pubertății...
07/11/2025

Perioada 10–13 ani este marcată de transformări accelerate în corp, minte și suflet.

Legătura dintre hormonii pubertății, dezvoltarea creierului și trăirile emoționale explică multe dintre comportamentele intense, schimbătoare și aparent contradictorii ale copilului.

Alexitimia se referă la dificultatea de a recunoaște, înțelege și exprima propriile emoții. Această dificultate nu este ...
06/11/2025

Alexitimia se referă la dificultatea de a recunoaște, înțelege și exprima propriile emoții. Această dificultate nu este o tulburare în sine, ci mai degrabă un simptom care poate fi asociat cu alte tulburări.

Studiile arată că la aproximativ 50% dintre persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autist se întâlnește alexitimia.

Cum se manifestă alexitimia?

🔴Dificultatea de a identifica sentimentele: Persoana cu alexitimie are probleme în a înțelege ce simte și în a face distincția între emoții și senzații fizice. Spune mai degrabă Mă doare stomacul când de fapt se simte anxios.

🔴Dificultatea de a descrie sentimentele: Persoana cu alexitimie are dificultăți în a pune în cuvinte ce simt, chiar și atunci când este capabila să identifice emoția. (Nu știu dacă mă simt furios sau trist, doar mă simt rău.)

🔴Lipsa mimicii faciale: Adesea, persoane cu alexitimia au o expresie facială limitată, deoarece nu sunt conștiente de modul în care emoțiile le afectează corpul. Pentru cei din jur pot părea reci și distante.

🔴Gândire rigidă și lipsă de creativitate: Alexandimia poate fi asociată cu o gândire mai inflexibilă și o incapacitate de a fi creativ.

🔴Dificultăți în interacțiunea cu cei din jur: Lipsa de a înțelege și a exprima emoții poate duce la dificultăți în relațiile sociale și la o incapacitate de a reacționa adecvat la sentimentele altora.

De ce apare alexitimia?

🔹Tulburări de neurodezvoltare. Un procent ridicat din persoanele cu tulburări din spectrul autism au o forma de alexitimie.

🔹Stres și traume. Poate apărea ca urmare a unor evenimente stresante sau traumatice.

🔹Stiluri de personalitate. Anumite trăsături de personalitate, cm ar fi o gândire rigidă sau o conștiință slabă a propriei persoane, pot contribui la apariția alexitimiei.

🔹Norme sociale: În unele culturi, se poate manifesta în mod „normativ” la bărbați, care pot fi învățați să nu își exprime emoțiile (Nu mai plânge, că nu ești fetiță).

Alexitimia nu înseamnă că un copil cu tulburare din spectrul autist nu are emoții, ci că are dificultăți în a le recunoaște și exprima. Cu sprijin și exercițiu, copiii pot învăța treptat să își dea un sens emoțiilor și să le comunice într-un mod sănătos.

Părinții nu vor să facă ce le spunem la feedback… Uneori avem senzația că îi lasă pe copii și fug, parcă vor să scape… N...
04/11/2025

Părinții nu vor să facă ce le spunem la feedback… Uneori avem senzația că îi lasă pe copii și fug, parcă vor să scape… Nu vor să intre în terapie…Le-am zis de atâtea ori cm să reacționeze la crize și ei tot nu fac…

Da, chiar nu vor să facă ce le spunem noi la feedback. Și asta pentru că de multe ori noi vorbim chineză. Noi vorbim pentru noi, nu pentru cm ar putea înețelege ei. Pentru că avem o atitudine de șefi/profesori/atotștiutori.

Da, chiar îi lasă pe copii și fug. Pentru că ora aia de terapie este singura ora de liniște, singura oră în care poate sta cu gândurile lui/ei, singura oră în care paote rezolva alte lucruri fără să fie nevoit/nevoită să îl ia și pe copil (cu toate comportamentele lui neadecvate) după el/ea. Pentru că ora aia e singura oră în care poate bea o cafea în liniște sau poate vorbi cu un alt părinte și să se simtă om…

Da, nu vor să intre în terapie. Uneori simt că nu înțeleg nimic… alteori simt că nu pot duce crizele copilului și e un chin să participe pasiv la ele…Uneori nu vor să intre pentru că vor să aibă si ei timp liber, pauză de la copil… Il iubesc pe copil, dar au nevoie de pauză de la rolul de părinte…

Da, tot face pe dos și nu ține cont de sugestiile tale… Vinovăția este atât de mare uneori încât nu îi dă voie să facă ce trebuie…vrea doar să nu îl mai vadă pe copil suferind…

Da, știu că este frustrant…chiar știu… Insa te invit să îți amintești care este rolul tău, ca terapeut. Nu ești salvator. Ești partener. Nu lucrezi cu copii. Lucrezi cu familii și sisteme de familie. Ai în fața ta oameni, care au dureri, care au frici, care au dorințe, care au vinovăție, care nu mai au încredere în oameni, care se cred păcăliți, care se cred nedreptățiți, care sunt obosiți, epuizați, care nu au mai dormit împreună de nu mai știu când, care nu se odihnesc noaptea, care s-au săturat de scutece, care s-au săturat de drumuri la terapie, care nu au ieșit la un suc de prea mult timp încât nu mai știu cm e, care nu pot lua pauză…

Brené Brown a spus: „Este imposibil să judeci oamenii și să le fii alături în același timp.”

De aceea te invit să mergi mai departe de toate aceste frustrări de zi cu zi și să te întrebi:
- Cum pot vorbi astfel încât părinții aceștia să mă audă?
- Care este un singur lucru pe care i-l pot explica și pe care îl poate acest părinte duce mai departe acasa?
- Cum pot face pentru a-i da încredre în el?
- Oare ce emoție maschează comportamentul care mă irită?
- Judec acest părinte pentru că mă simt eu insuficient(ă) în acest caz?
- Ce aș spune și cm aș spune dacă acest părinte ar fi un coleg de echipă, nu un „elev”?
- Îmi doresc să fiu apreciat(ă) sau eficient(ă)?
- Sunt centrat(ă) pe copil sau pe nevoia mea de a controla situația?
- Cum pot valida lupta lui, chiar dacă nu sunt de acord cu comportamentul lui?

Sunt doar câteva direcții pe care le poți avea în vedere. Amintește-ți că rolul tău nu e de a salva oamenii. Rolul tău e să fii ghid, partener. Nu poți forța pe nimeni să vină pe drumul tău. Însă poți ajuta oamenii să vadă lumina. Un om care se simte înțeles, este un om care capătă încredere.

“Vreau sa lucreze fără recompensa. Copiii trebuie sa faca pentru ca trebuie sa faca, nu pt ca primește ceva”.Te întreb p...
01/11/2025

“Vreau sa lucreze fără recompensa. Copiii trebuie sa faca pentru ca trebuie sa faca, nu pt ca primește ceva”.

Te întreb pe tine ca adult (parinte sau terapeut): tu faci lucruri doar pentru ca trebuie?

Te duci la cabinet ca terapeut și lucrezi pentru ca trebuie? Sau pentru ca mersul tău acolo și lucratul îți aduce bani și cu banii tu poți avea acces la vacante, genți, haine, abonament la înot pentru copilul tău?

Ca părinte de ce îți pui centura la mașină? Doar pentru ca trebuie? Sau ca sa eviți sunetul de avertizare care nu se oprește și este deranjant? Sau ca sa eviți o amendă de la poliție? Sau ca să eviți rănirea în cazul unui accident?

De ce gătești chiar dacă nu-ți place? Că trebuie Sau ca sa eviți tepele copilului cand este flamand și nu ai ce sa îi oferi de mâncare?

De ce postezi pe Facebook? Pentru ca trebuie Sau pentru că atunci cand postezi oamenii îți trimit aprecieri/comentarii/atenție?

De ce te uiți pe Tik Tok? Pentru ca trebuie Sau pentru ca îți oferă un nivel de dopamina care îți produce plăcere?

De ce ar avea copilul doar pentru ca trebuie?...

Mai ales ca ceea ce noi îi cerem sa facă, sunt lucruri de care el nu are nevoie in mod intrinsec (nu simte el nevoia sa le aibă, sa le faca).

Un copil care tipa pentru a primi o bomboana și primește bomboana, nu are nevoie să renunțe la țipat și sa invete sa arate spre bomboana…

Un copil care arunca materialele care să se întrerupă sarcina care nu îi place, nu are nevoie sa invete sa spună ca vrea pauza. Ia pauza doar aruncând materialele. Și e mai simplu și mai rapid.

Rolul întăritorului este de a crește frecvența apariției unui comportament Target. Adică să facă să apară o abilitate pe care ne-o dorim la acel copil. O abilitate pe care noi adulții ne-o dorim, nu copilul.

Abilitatea ta de a strânge formularele 230 este întărită de suma pe care o vei primi după depunerea lor. Cum ar fi dacă ai aduna formulare și nu ai primi bani?

Abilitatea copilului de a spune “Apa” este întărită de faptul ca primește apa și își potolește setea. Cum ar fi dacă ar spune apă și nu ar primi apa și i-ar fi sete în continuare?

Cam despre asta este vorba… despre cm poate fi comportamentul nostru modelat în termeni de abilități dezvoltate. Iar în cazul unui copil sau adolescent cu autism motivația intrinsecă este foarte scăzut, spre zero.

Nefolosind întăritori ajungem ca ei să facă ceea ce le cerem doar ca sa scape de noi și de sarcină. Iar asta nu este benefic pe termen lung (ție îți place sa mergi la munca într-un loc unde oamenii cer de la tine lucruri pe care ție nu îți place sa le faci și nu te plătesc la finalul lunii?)

E important să înțelegem cu adevărat Analiza Aplicată a Comportamentului și conceptele acestea pe care le folosim zi de zi, de multe ori in mod eronat.

Copiii merită sa invete în medii plăcute și să beneficieze de metode adaptate nevoilor și particularităților lor, nu așa cm vrem noi.

A apărut si călugărița -  simbol al perseverentei si focusului. Nimic nu se poate realiza fara perseverență, fără discip...
31/10/2025

A apărut si călugărița - simbol al perseverentei si focusului.

Nimic nu se poate realiza fara perseverență, fără disciplină, fără focus. Nici in viața personală, nici in terapia copilului cu autism.

Ce fac in acest sfârșit de săptămână? Sunt la București. Învaț. La cursul de Analist Comportamental la Autism Voice.🤗🤗  ...
31/10/2025

Ce fac in acest sfârșit de săptămână?

Sunt la București. Învaț. La cursul de Analist Comportamental la Autism Voice.🤗🤗

Address

Constanta

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Alina Mirela Craiu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Alina Mirela Craiu:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category